EDITORIAL – Romanul gaseste solutii

Ni s-a dus buhul ca suntem o natie de hoti, dar si de oameni inventivi. Gasim intotdeauna o solutie ca sa iesim din necazuri (ca, vorba aia, nevoia te invata) sau, daca nu, gasim o explicatie. Facem haz din orice si chiar ne ironizam incapacitatea de a fi la fel de productivi ca altii. Cica pe o insula pustie au ajuns un roman, un japonez si un american, izolati acolo pentru un studiu ce viza inventivitatea fiecarei natii. Li s-au dat la fiecare cate doua bile, spunandu-li-se ca sunt liberi sa faca ce vor cu ele.

Americanul a facut un mijloc de locomotie, mergand pe ideea ca bilele sunt rotunde si se rostogolesc, japonezul a mers pe ideea ca e vorba de doua elemente, notate cu 1 si 0, si a facut un sistem de calcul, iar romanul se uita in gol si nu mai avea nicio bila. „Una mi s-a furat si una s-a stricat”, a explicat el… Pe de alta parte, se mai spune ca romanul face din rahat bici. Si, culmea, pocneste. Aici, ma gandesc eu, se vede inca o data natura lui: o fi pocnind biciul, ca doar suntem falosi, dar nu il poti folosi la adunatul vitelor. Orisicat, ma gandesc la toate cele ce se spun despre noi acum, cand nu mai prididesc agentiile de presa sa transmita despre cei ce sunt chemati la audieri sau li se fac perchezitii pe la domicilii sau firme.

In fata la Directia Nationala Anticoruptie s-au tocit treptele iar posturile de televiziune si-au infiintat prin apropiere subredactii. Au inflorit mici afaceri prin apropiere, vanzatorii de hot-dog si sandwich-uri dandu-i la o parte pe patronii de restaurant. Nimeni nu are curaj sa comande o supa sau un felul doi, prefera sa manance ceva rapid, in picioare, pentru ca nu se stie niciodata cine mai apare cu duba. Mai auzim si noi, oamenii de rand, cate un nume si stam si ne gandim cine-o fi. Se fac si pariuri prin fata blocurilor: „A fost ministru prin 2008 sau 2009”; „Du-te, ma, de-aici, ca asta a fost parlamentar”; „Pe cat facem pariu?”; „Ajutorul de somaj de luna asta”; „De-acord, daca pierd, eu iti dau banii cand imi trimite fiul din Belgia sau nora din Italia”.

Din cand in cand, mai apare cate un nume care chiar nu ne spune nimic. Atunci cand nu stii ceva exista cuvantul Google, despre care a auzit pana si Marian Vanghelie. E adevarat ca el a auzit la telefonul fara fir, pana la el transformandu-se in Goagal. Goagal sau Gugal, cum s-o fi zicand, mi-a spus despre Iulian Hertanu ca este cumnatul lui Victor Ponta. Sau ca Natalia Maier si Alexandra Hertanu sunt mama, respectiv sora premierului. Si cele trei personaje dau cu subsemnatul pe la DNA pentru oaresce fapte ce au legatura cu corup­tia. Or fi sau nu vinovate, nu-s eu in masura sa spun asta, dar pe mine ma ingrozesc sumele vehiculate la fiecare chemare a cuiva la audieri.

Aud de milioane si milioane de euro furate si stau si ma gandesc ca nu au cum sa existe sumele astea. Unii au sute de milioane de euro prin conturi, altii fac cumparaturi de zeci de mii de euro intr-un singur weekend si ne tot plangem ca tara e saraca si lumea o duce rau. Cu ce ma incalzeste pe mine ca este condamnat cineva la cativa ani de puscarie cata vreme prejudiciul nu este recuperat si familia lui este asigurata, pe banii furati, pentru cateva generatii? Iese omul din puscarie si se afiseaza din nou pe la televiziuni, cu un look nou, explicand ca ba gura nu ii miroase, ba ca totul a fost o inscenare, ba ca ele este singurul care ar putea candida, din nou, pentru un post de primar sau de… ceva acolo, unde sa aiba din nou acces la ciolan. Am intrebat candva un primar dintr-un orasel din Maramures daca va mai candida. Raspunsul lui a fost sincer: „Bine-nteles. Arata-mi unul care a fost la putere si nu mai vrea…”.

Cei care tind sa puna mana pe ciolan isi asuma riscurile unei posibile condamnari. Stiu ca le va fi greu sa nu isi scufunde mana in borcanul cu miere, dar toti spera sa nu fie prinsi sau sa se aleaga cu o pedeapsa blanda. Ajung dupa gratii si aici incep sa se planga ca WC-ul nu este dotat cu senzor, cum aveau ei in toate baile din vilele lor sau ca televizorul din celula nu este de ultima generatie. Se ofera sa cumpere ei aparatura electronica pentru tot corpul de inchisoare in care sunt inchisi, ca spera sa se tina cont de asta cand vine vorba de eliberarea inainte de termen. Elena Udrea s-a plans de peretii celulei si s-a oferit sa zugraveasca ea. Probabil ca nu era culoarea peretilor in ton cu ultimele tendinte si nu se asorta cu pantofii ei cu toc sau posetele de firma.

Viorel Hrebenciuc e in stare sa construiasca el o puscarie noua, in curtea celei vechi, in care sa stea impreuna cu fiul sau. Ma gandesc ca ar trebui exploatate posibilitatile celor ce sunt inchisi acum. Ar trebui sa li se aprobe sa zugraveasca, sa schimbe mocheta, sa inlocuiasca instalatiile sanitare si electrice, sa aduca aparatura electronica noua si apoi sa fie mutati in alte celule, unde sa o ia de la inceput cu schimbarile. S-ar gasi astfel o solutie pentru aducerea inchisorilor din Romania la standarde peste cele europene. Arestul preventiv de oriunde din tara ar putea fi filmat apoi, aratandu-li-se oamenilor ca nu mai sunt sobolani, capuse si paduchi. Inchisorile nu ar mai fi asa de aglomerate si conditiile de trai ar fi peste cele din locuintele majoritatii romanilor.

Atunci nu ar mai da nimeni in judecata statul roman, nu am mai avea de platit despagubiri. Mai mult, nu ar mai fi goana asta dupa un loc de munca. Romanii ar sta linistiti si s-ar gandi doar ce sa faca sa ajunga in puscarie. Mancarea le-ar fi asigurata, ar avea parte de somn in fiecare noapte si ar mai afla acolo cum sa faca si ei rost de milioane de euro si cum sa ii depuna in conturi de care sa nu stie nimeni.

Ca acolo detinutii vorbesc intre ei si fiecare ii arata celuilalt unde a gresit si ce trebuie facut ca sa fie in stare oricine, cand mai este arestat, sa renoveze inchisoarea pana in cele mai mici amanunte. Si sa nu se simta asta in bugetul familiei…

Sursa: Ioan Buda-Tetu