În seara trecută, Baia Mare a trăit din nou istorie.
Nu o poveste frumoasă spusă la bere, ci o realitate trăită pe pielea noastră, în Sala Polivalentă: Minaur Baia Mare a făcut un meci uriaș împotriva celor de la Fraikin BM Granollers, locul 2 din Spania. O echipă mare, o echipă cu bani, cu tradiție, dar care a simțit pe propria piele ce înseamnă să joci la Baia Mare.
Site-ul echipei a spus frumos: „Suporterii nu au fost al 8-lea jucător, ci primul.”
Corect.
Dar adevărul e că suporterii aceia există datorită unei istorii handbalistice care curge prin Baia Mare de zeci de ani. Datorită oamenilor care n-au lăsat flacăra să se stingă, indiferent câte furtuni au trecut peste clubul ăsta.
Și au fost furtuni. Multe.
Primăvara asta, la Minaur, a fost haos: certuri, orgolii, presiuni, interese, scandaluri. Unii au vrut capete. Alții au vânat funcții. Presa a făcut campanii, jucătorii au fost contestați, salariile au fost aruncate în spațiul public.
Totul părea pierdut.
Dar aseară a fost dovada clară că nu poți distruge un spirit care respiră printr-un oraș întreg.
Pentru că la meciul cu Granollers am văzut o echipă enormă. O echipă care a luptat până la ultima secundă. Am văzut o sală care a tremurat, care a urlat, care a crezut. Am văzut oameni din instituții care n-au stat pe margine, ci au trăit fiecare fază. Am văzut respect, unitate, determinare.
Asta e Baia Mare adevărată.
Nu aia de pe Facebook, unde toți știu mai bine, ci aia din sală, care bate din palme, care simte, care trăiește.
Și da, e momentul să spunem clar:
Minaur trebuie susținut.
De toți. De suporteri, de instituții, de mediul privat.
Pentru că Minaur nu e doar un club sportiv.
E un brand al acestui colț de țară. E o bucată din identitatea noastră. Iar dacă vrem viitor, trebuie să-l clădim.
Cu un bilet cumpărat, cu un fular, cu o încurajare. Cu o sponsorizare din partea mediului de afaceri! Cu un „Hai, băieții!” spus din suflet.
Și un mesaj pentru cei care, la pauză, au zis că „mai bine stăteam acasă”:
Stați.
Stați acasă data viitoare.
Pentru că în sală e loc doar pentru cei care cred. Pentru cei care simt. Pentru cei care știu că un club se ridică doar prin susținere, nu prin huiduieli.
Minaur a arătat că se poate.
Baia Mare a arătat că încă știe să iubească performanța.
Și dacă vom continua așa, atunci da — vom scrie istorie, nu doar o vom povesti.