Am vorbit mult despre deszăpezire. Poate prea mult. Am publicat clip după clip, am revenit, am insistat, am repetat. Am obosit eu și sunt convins că v-am obosit și pe voi, cei care urmăriți activitatea mea. Dar am făcut-o dintr-un motiv simplu și greu de ignorat: pentru că, atunci când e vorba de siguranța oamenilor, oboseala nu e o scuză, iar tăcerea nu e o opțiune.
La Târgu Lăpuș, iarna asta n-a fost doar despre frig. A fost despre gheață pe străzi, pe trotuare, despre pași nesiguri și despre oameni care au plecat de acasă pe picioarele lor și s-au întors pe targă. Am criticat modul în care s-a făcut deszăpezirea la nivelul orașului nu din plăcerea de a arăta cu degetul, ci din convingerea – bazată pe ce am văzut cu ochii mei – că lucrurile nu se fac bine.
Ca să nu rămânem la păreri, la impresii și la „așa mi se pare”, am cerut date. Am solicitat informații oficiale de la Spitalul Orășenesc Târgu Lăpuș, de la Compartimentul Primiri Urgențe. Am întrebat simplu: câți oameni au ajuns la urgență cu fracturi la mâini și picioare?
Răspunsul e o statistică rece, dar cu multă durere în spate.
În primele 20 de zile din ianuarie 2026, 17 persoane s-au prezentat la UPU cu fracturi ale membrelor superioare și/sau inferioare. 17 oameni, în doar 20 de zile. Sperăm să nu fie cazul, dar dacă cazurile evoluează conform previziunii statistice, până la finalul lunii ianuarie vor fi cel puțin 25 de victime ale nepăsării administrației lăpușene.
În decembrie 2025, au fost 15 cazuri.
În toată luna ianuarie 2024 – 11 cazuri.
În ianuarie 2023 – 9 cazuri.
Pentru cei care comentează aiurea și spun că „așa a fost și în alți ani”, că „e iarnă”, că „e normal să fie gheață” sau, și mai grav, că „e chiar benefic”, luați aceste cifre și priviți-le cu onestitate. Analizați-le. Apoi opriți-vă un moment și puneți-vă în locul celor care și-au rupt picioarele sau mâinile. Puneți-vă în locul familiilor lor. În locul unui bătrân care nu mai poate merge luni de zile. În locul unui părinte care nu mai poate munci. Abia apoi comentați.
Prin acest material nu vreau să critic pe nimeni, și subliniez asta clar. Vreau doar să evidențiez o realitate. Siguranța cetățenilor nu e un moft și nu e opțională. Câțiva saci de sare și câțiva saci de nisip împrăștiați la timp pe străzi și pe trotuare nu sunt un lux. Sunt minimul necesar într-un oraș care pretinde că are grijă de oamenii lui.
Iar dacă cetățenii din Târgu Lăpuș nu merită aceste lucruri elementare pentru siguranța lor, atunci poate că nici administrația nu ar trebui să se aștepte la altceva din partea lor. Gheața de pe trotuare se topește, la un moment dat. Dar indiferența, dacă e lăsată acolo, poate ține ani întregi. Și asta doare mult mai tare decât o căzătură.
Andrei BUDA
– Servicii de creare site web
