EDITORIAL – Anotimpul adormirii simturilor

Vara este anotimpul in care simturile omului sunt adormite. El este molesit de caldura sau zapacit de furtuni si averse de ploaie, astfel incat nu mai sesizeaza ce i se intampla. In cazul in care observa ce se petrece in jurul lui, chiar daca il afecteaza, nu mai are puterea sa reactioneze. Pe asta, cred eu, se bazeaza cei care iau decizii in ce ne priveste, dupa care isi iau linistiti bagajele si se duc sa bea cocktailuri in locuri unde blestemele si injuraturile noastre sa nu ii ajunga.

Am constatat ca acum cateva luni se vorbea de marirea salariilor demnitarilor, apoi s-a zis si de cresteri salariale in mai multe domenii bugetare. Au iesit unii si altii cu declaratii cum ca demnitarii trebuie sa aiba salarii demne de profesia lor si locul in societate pe care il ocupa. Au fost si declaratii cum ca e musai sa fie marite salariile medicilor, ale profesorilor sau ale functionarilor publici, pentru ca acestia sa simta ca nu sunt lasati la marginea societatii si pentru ca ei sa poata sa isi desfasoare demn activitatea bla-bla-bla. Au fost declaratii cum ca aceste cresteri salariale vor avea loc concomitent, pentru ca nu este echitabil ca unii sa primeasca mariri si altii nu, si alt sir de bla-bla-bla.

A venit vara, simturile se molesesc si apare ordonanta de guvern cum ca demnitarilor trebuie sa le creasca lefurile inaintea celorlalti bugetari, cu toate ca premierul Victor Ponta si ministrul Muncii zisesera altceva. De ceva vreme se tot vorbeste de depozitul ecologic de gunoaie de la Farcasa si de inchiderea gropilor de gunoi actuale, printre care si cea de la Satu Nou de Jos. Dupa mintea oricui, nu ai cum sa inchizi o groapa de gunoi inainte de a avea un loc unde sa duci mizeria dintr-un oras intreg, la care se adauga cea „de import”, de la Lapus sau Seini. Numai ca groapa trebuie inchisa pana in 2017, pentru asta fiind necesare lucrari specifice.

Asa ca o firma a intrat pe teritoriul gropii, pentru a incepe aceste lucrari, fara a exista un acord cu cei care administreaza acum aceasta groapa. In fine, a fost tambalau, se vorbeste de posibilitatea aparitiei unui dezastru ecologic, de ducerea gunoaielor din Baia Mare si alte orase din judet in zone unde autoritatile s-au miscat mai repede si exista gropi ecologice. Costurile ar urma sa fie suportate, normal, de cetatenii cu simturile adormite.

Se vorbeste prin targ ca groapa de gunoi ar fi fost ceruta de Consiliul Judetean, pentru a fi
administrata de institutia care se ocupa atat de inchiderea ei, cat si de constructia depozitului de la Farcasa. Consiliul Local Grosi inca nu a dat un raspuns, dar, cum sunt si ei oameni, au simturile la fel ca noi ceilalti si vor lasa lucrurile sa mearga lin, pe directia dorita de conducerea CJ Maramures. In contextul in care Consiliul Judetean va centra la Farcasa si tot institutia respectiva va da cu capul la groapa de gunoi de la Satu Nou de Sus, nu vor mai putea fi auzite vocile celor care vor fi nemul­tumiti, mai prin toamna, cand simturile se vor trezi la viata.

Pentru cei care calatoresc cu CFR-ul este o adevarata aventura sa incerce sa vina din partea de sud a tarii catre jumatatea de nord. Pentru a face un drum Craiova-Baia Mare, de exemplu, isi trebuie nervi de otel sau simturi care dorm bustean. Constati ca, desi ai mai bine de o ora diferenta intre trenul cu care vii la Cluj-Napoca si cel cu care urmezi sa pleci spre Baia Mare, pierzi legatura. Urmatorul tren pleaca dupa ore bune. Prin urmare, cu toate ca ai bilet cumparat pe toata ruta, te duci sa iei un autobuz cu care sa ajungi la capatul calatoriei. Nu te mai gandesti sa faci reclamatie pentru a-ti recupera banii dati pentru portiunea de drum pe care nu o mai faci cu trenul. Functionarii lor au simturile vesnic adormite si preferi sa ii lasi sa zaca mai departe si te duci mai departe.

Ma gandesc numai ca astfel de lucruri de intampla si in alte anotimpuri, nu doar vara. Om fi noi amortiti tot timpul? Ne-om fi saturat sa reac­tionam? Constatam, pe zi ce trece, ca nu mai stim care este anotimpul sim­turilor adormite si viata trece pe langa noi si ne scuipa ba unii, ba altii…

Sursa: Ioan Buda-Ţeţu