Vezi VIDEO
Cu ramuri de salcii in maini, asa au retrait astazi, 28 aprilie, credinciosii ortodocsi si greco-catolici intrarea triumfatoare in Ierusalim a Mantuitorului Iisus Hristos. Cu o saptamana inaintea Patimilor Sale, Iisus Hristos intra in cetatea sfanta ca un imparat biruitor, dar smerit, venind pe un asin si inconjurat de cei 12 Apostoli.
Duminica Floriilor urmeaza Sambetei lui Lazar, zi in care Biserica a cinstit invierea din morti a lui Lazar, cel inviat de Domnul Iisus Hristos. Tocmai pentru ca fusese partas la aceasta minune, poporul il intampina pe Mantuitorul cu ramuri de finic si cantari de bucurie, la fel ca pe un imparat biruitor. Pentru a cinsti acest moment, credinciosii au venit astazi, la biserici, pentru a sarbatori acest praznic luminat. Mii de oameni au fost prezenti de Duminica Floriilor si la Catedrala Episcopala “Sfanta Treime” din Baia Mare, acolo unde in fruntea soborului de preoti s-a aflat PS Iustin Sigheteanul, arhiereul vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului.
“Si pentru ca multimea a auzit de minunile multe pe care le-a savarsit Mantuitorul, dar mai cu seama de aceasta ultima minune i-au pregatit o primire triumfala si anume la intrarea in Cetatea Ierusalimului, multimea l-a asteptat pe Mantuitorul Hristos cu ramuri de finic in maini. Acestea simbolizau biruinta si recunoasterea calitatii Mantuitorului de imparat. Numai imparatii erau primiti cu ramuri de finic si li se canta: <<Osana, Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului>> cand se intorceau biruitori dintr-un razboi”, a relatat PS Iustin Sigheteanul.
In aceasta zi, credinciosii au primit ramuri de salcii care s-au sfintit prin rugaciune si stropire cu agheasma. “Purtand ramuri de salcie aratam atasamentul vietii noastre duhovnicesti fata de lucrarea Mantuitorului. Aratam ca in viata noastra postul cel de 40 de zile a rodit si ca a odraslit. Nu este ca toiagul lui Aaron care era inainte uscat si neodraslit. Si prin credinta si rugaciunea viata noastra a inflorit si a rodit. De aceea praznicul acesta e important pentru a cunoaste si a intelege toata istoria neamului omenesc, a patimirii, a umilintei, si suferintei, dar si a biruintei Mantuitorului”, a adaugat PS Iustin Sigheteanul.
In primele secole crestine, in aceasta duminica, cei care se pregateau sa fie botezati, catehumenii, care doreau sa devina din pagani, crestini mergeau la episcop unde primeau binecuvantare si aveau de invatat Simbolul Credintei. Apoi erau botezati de Sfintele Pasti. Tot in aceasta zi, imparatii bizantini, dar si voievozii Tarilor Romane mergeau cu toata suita la Biserica unde participau la aceasta sarbatoare, pregatitoare pentru praznicul Invierii Domnului. Din aceasta seara, din punct de vedere liturgic, incepe Saptamana patimilor. In biserici se schimba atmosfera care devine mai trista, mai mohorata, credinciosii retraind drumul parcurs de Mantuitor pana la Patimile Sale si asistand cu bucurie la Invierea Domnului Iisus Hristos.
Sursa: Camelia Tocaci