Vezi GALERIE FOTO
Din vechiul parc amenajat de fostul invatator salajean, Alexiu Pocol (1871-1935) nascut in Lozna, devenit reputat concesionar de perimetre miniere apoi primar al orasului Baia Mare, au ramas doar cativa molizi monumentali, unii franti de vijelii.
Castelul Pocol, pana prin 1960-1965 o veritabila bijuterie arhitectonica, este distrus de nepasare, neintretinere, ploi si dezghet, dupa ce l-au devalizat comunistii.
Alexiu Pocol a construit castelul in perioada 1903-1904. Fostul invatator a mai ridicat in Valea Borcutului o biserica greco-catolica – aflata in apropierea edificiului – si vechea scoala din Valea Borcutului.
Tot mai putine case miniere
Castelul a fost nationalizat in 1948, fiind succesiv sediu pentru salariatii TESA ai IPEG Maramures, scoala si in final casa de copii (dupa 1989). In acest moment, cladirea apartine Consiliului Judetean Maramures.
Sunt tot mai putine case tipic miniere construite de-o parte si alta a Vaii Borcutului. In apropierea drumului, se mai pot vedea mici galerii, realizate de cautatorii filoanelor de aur si argint, una situandu-se in partea SE a Dealului Poprad.
Mai sus de prima Colonie a functionat vestita mina Sofia, pe vaiuga sa functionand celebra mina Antoca. Spre NE, se inalta impaduritul Deal Lisabona, pe piciorul sau SV fiind vizibile vestigiile abatajeleor empirice minieresti de suprafata, similare celor de pe Mons Medius, Baia Sprie.
Vizavi de Mina Sofia, care a avut deasupra intrarii o mare cruce alba de marmura, pe malul stang al vaii, au fost exploatate minele Adam Veta si mai sus, spre Borzas, Elena Veta.
Apele ruginii ale vaii Bartosa
Pe un picior estic al Dealului Lisabona, se poate vedea un mic adapost antiaerian amenajat in Primul Razboi Mondial si imediat dupa pod, pe malul drept al vaii Berariei, dupa fosta platforma Statiei de Compresoare apartinand Societatii Aurum, ulterior E.M. Sasar, galeria minei Miksa.
Spre E, se desprinde drumul forestier din amontele vaii Neamtului. Pentru a ajunge la baltile Trapacelului, se continua pe drumul pietruit, depasind o scurta zona cu case foarte modeste in care a functionat candva Penitenciarul Baia Mare.
In dreapta se vede gura vaii Iojica si o galerie miniera surpata. Continuand pe drumul pietruit initial in anul 1940, pentru a permite autocamioanelor sa transporte minereul extras la Mina Wilhelm, se ajunge curand la bariera silvica.
Obarsia vaii Berariei, care curge in dreapta drumului printr-o albie andezitica accidentata, atrage atentia. Se vede imediat confluenta vaii Bartosa, cu ape ruginii. Apele vaii Wilhelm sunt mai curate, de regula cristaline, Mina Wilhelm, ca si alte galerii mici din perimetrul acesteia nefiind de multa vreme exploatate.
Dupa podul aflat in amontele confluentei, se tine la dreapta drumul forestier ce suie avantat. Daca se alege scurtatura, pe versantul expus sudic, printre ghirlandele verzi de iedera, pot fi gasite primele viorele sau furculite, calugari sau maseaua ciutei, de culoare ciclamen-visinie, cu frunze ce seamana cu cele ale lalelelor sau zambilelor. Pe versant apar si florile galben pal de ciubotica cucului, de aceasta data tractarea hipo a bustenilor distrugandu-le habitatul.
Valea Bartosa impresioneaza prin debit si vuiet. Pe versantul din stanga drumului se afla padurea de goruni intercalata cu faget tanar. Nu lipsesc salcamii plantati cu scopul fixarii versantilor. Merita atentie radacinile bizare, adesea zoomorfe, scoase la suprafata de ploi, si alunecarile de teren.
Luscute la baltile Trapacelului
Dupa ce in stanga drumului apare un mic paraias care curge peste praguri andezitice brun-negricioase, se abandoneaza drumul, suind pieptis, continuand pe sleaul unui vechi drum de caruta.
Se ajunge la prima traversare a unui parau care-si are obarsia in Balta 4 a Trapacelului. In albia bolovanos-mocirloasa, pitita sub ramurile haotic abandonate de forestieri, se gasesc primele manunchiuri lanceolate si cu boboci de luscute. Nu lipsesc scurmaturile si urmele mistretilor.
Neaua pe alocuri are peste 25 cm grosime, versantii fiind insa drapati cu frunzis uscat. Primii fluturi galben-citrini, apoi maronii cu pete rosii, zboara imprevizibil, fara a poposi pe flori sau vegetatia uscata. 
Se traverseaza o culme ce coboara usor in depresiunea Baltii 1 a Trapacelului. Inainte de exploatarile silvice din anii 1965-1970, acest loc abunda de mistreti, capriori, cerbi. Nu lipseau nici tufele scunde de liliac salbatic. Acum doar urmele salbaticiunilor si crotinele lor maslinii mai tradeaza vaga lor prezenta.
Balta are restranse ochiuri de apa, malurile N-E fiind bolovanoase, cu grohote andezitice negricioase, pe alocuri acoperite cu muschi. Luscutele nu prefera zonele excesiv de umede, ci pe cele de la periferia baltii, acolo fiind vizibile sute de exemplare, majoritatea imbobocite, putine dintre ele inflorite, din cauza zapezii.
Un alt parau curge de la Balta 2 prin zona E-NE a Baltii 1. Se continua deplasarea pe malul geografic drept al paraului, de unde se ajunge la un vechi sleau de caruta acoperit acum de nea.
Si Balta 2 este acoperita cu un strat destul de gros de zapada. Pe malul paraului apar doua scaldatori mocirloase de mistreti, scurmaturi si o multime de luscute imbobocite.
De la Balta 2 se suie costis la stanga, pe directia NV. Se traverseaza fostul culoar al liniei electrice, marcat de niste molizi scunzi. In fata se vede un parau afluent precedentului, cu izvorul in Balta 3 a Trapacelului. Izvorul destul de abundent, intens feruginos, creeaza o zona mocirloasa in care deplasarea trebuie facuta cu precautie.
In aceasta balta pot fi admirate manunchiuri de luscute inflorite. La nici 20 de metri, neaua de 40 de cm acopera intreg platoul padurii tinere de fag, carpen si ciresi salbatici. Directia se schimba spre E, ajungandu-se pe un drum de TAF care traverseaza o zona plantata de silvici cu castani comestibili, molizi si pini negri.
Drumul de TAF se arcuieste de la E spre SE si coboara vertiginos in zona minei IPEG din amontele vaii Bartosa, halda semilunara, ocru-ruginie a acesteia fiind curand vizibila.
Branduse asaltate de bondari
Se coboara spre platforma fostei mine, dupa care se ia la vale pe drumul tehnologic. Este fascinant tumultul micilor paraie cu bulbuci cristalini, ca de sampanie, toate afluind in malul drept al vijelioasei vai Bartosa.
Debitul vaii s-a dublat din cauza topirii zapezii, vuietul fiind impresionant. Doar tipatul acut al uliilor il poate sparge uneori. Se coboara la un prag cu o cascada nu mai mare de 1,5 m, pravalita intr-o fierbanda valtoare, dupa care se urmeaza valea pe malul ei accidentat.
In dreptul unui fost dig pentru captarea apei, rupt de viituri, arborii doborati de-a valma obliga revenirea la drumul ce se urmeaza pana la platforma fostei mine IPEG.
O parte din apele vaii Bartosa trec pe sub halta, altele, ca si cele ale unui parau ce coboara dinspre Trapacel, spala sterilul, devenind ruginii. Se abandoneaza drumul, coborand malul drept, accidentat al vaii Bartosa, unde se ivesc viorelele, calugarii si ghirlandele de iedera.
La podul de la confluenta vaii Bartosa-Wilhelm se incheie circuitul turistic. Un scurt popas se mai face aproape de fosta bacanie, in dreptul ruinei unei case, o bijuterie traditionala odinioara, scurmata azi de mistreti.
Langa paraul ce izvoraste din Ghistinisul aflat la poalele Iricaului, sute de branduse albastre, liliachii, cateva bizar pigmentate, sunt intens asaltate de albinele si bondarii avizi de nectar si polen.
Foto: Baltile de pe Trapacel (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
