 |
 |
03 08 10 singur
Vezi GALERIE FOTO
Abia revenit din tura de Tibles, am lansat amicilor de drumetii sugestia de a (re)vedea impreuna superbele cascade din zona vestitei Sapanta, cascada Runcu de pe valea omonima si cascada sipot de pe valea Nadasa, ambele abordabile de la confluenta vaii Nadasa (V) cu Sapancioara (S-SE). Unii si-au declinat interesul, spunandu-mi ca au altceva in program, altii nu m-au fericit nici macar cu un raspuns. No comment !
Ora 6. Mijeste a rasarit. Pe unde s-o iau pentru a prinde ineditul nasterii zilei ? Inainte, precum ostasul sovietic…imi sugereaza nevazutul deocamdata astru al zilei ce poleieste dosul Mogosei si Gutaiului pana spre saua Iezuri iar catre Mogosa subliniaza cocoasa valatucita a unui nor. E optiunea directisima si de cand cu amenajarea variantei Cavnic-Budesti-Barsana, cea preferabila fiindca nu sunt restrictii de rulaj.
Mai nimic spectaculos in continuare (cel putin pentru unul ca mine, care trece Gutaiul de cateva zeci de ori pe an spre/dinspre Maramuresul Istoric). Culegatorii de afine si-au expus deja spre vanzare, la ultimul fost canton al drumarilor, dincolo de Pasul Gutai si aproape de valea Izvorul Alb, adica in marginea DN 18, recolta de afine culeasa in precedenta zi.
„Stergarul” spumos-cristalin al unei cascade
Mai jos, in lunca vaii Rausor (impropriu botezata de nestiutori Mara), un cort iglu alaturi de o coliba si-o vatra. In dreapta, citesc pe o scandura de brad mentiunea proprietate privata si vad o duzina de mici capite proaspete de fan.
Ajung in dreptul pastravariei-terasa si, ca niciodata odinioara, imi atrage atentia albul stergar spumos-cristalin al unei cascade inalta de vreo 10 metri, ce se pravale zgomotos indaratul casutei morii de porumb amenajata traditional pe apa iesind din iazurile cu pastravi de varii marimi.
Opresc. Ma lipesc de gard, mai apoi de niste uriasi stani de andezite, tragand curios dar recunosc, si impresionat de reusita nazbatie a investitorului, cateva foto cadre.
Cuptorul si prima sarja de pita dospita peste noapte
Sunt remarcat, interpelat si invitat la o cafea si o amicala discutie. Precum alteori, aflandu-ma-n tranzit sau poposind ca orice autoturist, nu pot sa remarc aici decat ordinea, curatenia, estetica generala, izul de rustic autentificat de multimea de obiecte traditionale.
Focul din vatra cuptorului isi asteapta prima sarja de pita peste noapte dospita, perpetua grija pentru a mentine cat mai sus stacheta serviciilor si aceea de-a completa/infrumuseta intreaga zona plantand mesteceni, arbusti, pini, lasand cateva rate, mai mult ornamentale, sa pluteasca pe oglinda verde smarald a helesteelor colcaind de pastravi.
Aflu ca doar cascada, cu aductiunea realizata pe valea Runcu, la circa 2,5 km, a costat o bagatela de 100.000 euro dar efectul…chiar ca intrece orice asteptari si, din fericire, nu pare ceva kitschos-gratuit, de indoielnic bun gust, dimpotriva. si ce minunata e briza racoros umeda acum in vremuri de arsita, dar muzica suvoiului laptos de apa…!
Proiectul de a amenaja o punte peste valea Rausor si o poteca-n trepte pe malul drept al vaii si de acolo sus, pana-n poiana culmii, ramane deocamdata un neimplinit vis, ca si acela de a ridica acolo un obelisc, ca un observator topo-graniceresc, de pe care privind spre N sa se poata vedea Vadu Izei, Sighetu Marmatiei si lantul Zakarpatyei Ucrainei. Poate le va veni si lor vremea.
La pastravaria din Desesti
De apreciat ca in comuna Desesti o astfel de oferta agroturistica nu e singulara, la circa doi km, in dreapta raul Mara, de ceva vreme a mai aparut o cocheta pastravarie dar absolut meritoriu pentru cetatenii comunei, in primul rand, mi se pare faptul ca aici chiar mai exista case si gospodarii morosenesti traditionale, nu doar de-o parte si de alta a DN 18, ci mai ales pe dealurile invecinate, spre Taul cu Bote si Piatra Tisei de Mara ori dincolo, spre Taul Morarenilor si poalele Crestei Cocosului.
Sa nu uitam nici ca din Mara, suind in amontele raului omonim, se ajunge la Cheile Tatarului si mai apoi spre Statiunea Turistica Izvoare, in amontele vaii Ciresului, cu alte cuvinte paleta turistica e mai mult decat generoasa (daca o stii ori daca e cine sa ti-o prezinte adecvat, incitandu-te).
Biserica de lemn din Desesti, cu hramul Cuvioasa Paraschiva, monument istoric din patrimoniul UNESCO e o alta oferta (spiritual-cultural-artistica) a zonei.
Era sa uit de Culmea Pietrei, orhidee, bulbucii de munte, lacramioarele, caldarusele albe, roz, liliachii si albastre cerneala, apoi de cascada Sarita Izereului si turbaria de 12 ha Iezerul Mare si multe, multe altele ( cautati-le in arhiva turistica pe www.emaramures.ro cu ilustratiile aferente).
Panorame spre Giulesti
Am fost de atatea si de atatea ori prin Maramuresul Istoric, incepand inca din frageda pruncie si in varii anotimpuri, in excursii ori purtat de profesionalele-mi obligatii, dar cu toate acestea, de fiecare data, reusesc sa ma incant si sa ma bucur de (re)vederea a cate ceva.
De exemplu, acum am admirat sirurile de araci de alun cotropiti de exuberantele ghirlande de fasole cu flori albe si rosii din care la toamna se vor culege acele imense boabe albe, dulci si savuroase, ca untul, folosite de moroseni si oraseni in vestita zacusca cu fasole si hribe.
Mai apoi, am oprit in dreptul unei case de lemn cu sporul afumand prispa pe care-s intinse vrute si nevrute iar pe langa temelie, stateau randuite lemnele de foc crapate marunt, pentru la iarna.
Ma impresioneaza o batranica abia mergand, cu desaga si traista traditionala de lana inflorata pe umeri. E-atat de garbovita de parca-i rupta-n doua. Ma priveste bonom si intr-un fel milostiv, impacata cu ea insasi si, inainte de toate cele, cu Cel de Sus.
Opresc si la intrarea spre satul Manastirea pentru a panorama de-acolo spre Giulestiul dominat de impresionanta-i biserica ce pare de departe o veritabila citadela.
Tarabe cu marfuri de toate soiurile, langa Cimitirul Vesel
Superbe neguri laptoase dau navala pe Iza-n jos, de la Oncesti spre Vadu Izei si-n continuare spre poalele Solovanului, catre Sighetu Marmatiei. Arunc nostalgice ocheade spre crestetul lui si mai departe, spre Piatra Tisei, Agris si Piatra Iepei. Ce de minunatii peisagistice, geologice, botanice, pastorale !
Lume iesita la adunatul fanului. Altii cosesc otava matasoasa pe la Sarasau, Campulung la Tisa, Sapanta si dintr-o data, de departe, imi atrage atentia sulita avantata a Manastirii Peri Sapanta, iar la dreapta ei comunitatile ucrainene aflate dincolo de hotarul Tisei.
Cergi albe, vargate, policrome, mitoase ori ba, traiste, camesi morosenesti albe,
Cergi albe, vargate, policrome, mitoase ori ba, traiste, camesi morosenesti albe, adevarate capodopere de cusatura si migaloasa broderie, zgardane de margele, fete de masa, inclusiv pentru botezuri, nunti ori pomene.
Apoi Cimitirul Vesel, tarabele si chioscurile cu tot felul de marfuri, unele total neavenite, ca de ordinar balci. in dreapta sus, pe langa turla bisericii inconjurata de vreo doi ani cu schele, monumentala si deosebit de ispititoare, Piatra Sapantei, legata printr-o alungita sa SE impadurita de mai modesta Piatra Borcutului.
Ce mult agreeaza jupanii ursi acele habitate ! Am vazut unul alergat de caini de vanatoare, iarna, pe-acolo. Ce se mai distra Mos Martin infruntand potaile cu limbi balos-atarnande dar si (atletic) nametii imensi-umezi ai unui final de iarna!
Prin hartoape…
Gata cu boieria ! Asfaltul spre apropiatul camping (doi km) de pe valea Sapantei devine gaunos-hartopos, facandu-te atent la el si, nu asa cum ar fi firesc, la frumusetea si arhitectonica locurilor.
Asfaltul neingrijit dispare, lasand loc unui drum pietruit, extrem de accidentat, spre muribunda Pastravarie Sapanta a D.S.Baia Mare – O.S. Sighetu Marmatiei.
In dreapta apare podul de beton, de multa vreme ramas fara balustrade, ce sare peste superba albie a raului Sapanta pentru a conduce spre locul fostelor borvizuri sapantene.
Fiindca in august 2008 am dat peste jeg si mizerie acolo, nu cutez de-aceasta data sa mai vad ce e nou si continui in sus, pe langa apa.
La stanga, raman deplorabilele ruine ale unor amenajari forestiere, lesne (si acum) metamorfozabile in macar o cabana turistica pentru 10-15 persoane si necesarele dependinte dar…mai bine nu.
Imediat dupa aceea iscodesc taluzul din stanga drumului pentru a bifa reperul inubliabil Apa Rosie dar…din cele doua apropiate izvoare, unul cristalin-potabil, celalalt intens feruginos-ruginiu, primul a fost captat si amenajat ca ciurgau, al doilea astupat.
In dreapta apare confluenta vaii Sapancioara cu valea Nadasa (aici e obarsia raului Sapanta, la 7 – 8 km de la Cimitirul Vesel ).
Sipotul cascadei Runcu
De eram cu amicii intr-ale muntelui as fi suit pe Sapancioara, prin fata impresionantei cariere cu placi subtiri, ca un vertical foietaj, de andezite roscat-negricioase si imediat dupa aceea la stanga, in amontele vaii Runcu, circa o ora si jumatate pana la bazalturile stratificate si cascada Runcu.
Asa, insa, trec podul peste valea Sapancioara atacand drumul auto forestier (carosabil mult mai bun decat pana la cariera dar mai ingust si cu doua zone de incarcare a bustenilor).
Pe parcurs se desprind catre stanga doua sau trei drumuri forestiere secundare, noi insa trebuie sa tin riguros inspre amonte albia spectaculoasa, cu piroclastice stratificari, a vaii Nadasa.
Am depasit o zona cu considerabile amenajari hidrotehnice recente ale albiei, cele doua rampe de afluire, sortare si incarcare a bustenilor, mai apoi o alugita poienita, am suit putin ceva mai sustinut dupa care, am remarcat in dreptul unor stancarii ( in dreapta acestora) spre vale, o sageata groasa indicand in jos poteca ce conducea spre baza cascadei sipot.
Deasupra cascadei avem loc de-ntors…de nu vrem sa continuam la V catre meleagurile Tarii Oasului ( zona Huta-Certeze).
Nu ma mir, sunt singur in zona la aceasta ora, inafara muncitorilor forestieri, tractoristilor si camionagiilor plus a catorva atelaje tractate hipo nu am intalnit pe nimeni.
De fapt, putini cunosc cele doua cascade, apoi pescuitul sportiv e (teoretic) interzis pe raul Sapanta, Sapancioara, Nadasa, Runcu, adica in amonte de Pastravaria Sapanta.
Abordez initial zona superioara, ceva mai domestica, a cascadei sipot dupa care o fac pe poteca abrupta ce ma duce in avalul uriasei sale marmite aburinde. Ce splendoare ! Ce maretie acvatica ! Ce muzica vivace ! Ce miresme tonice !
Imi fac mendrele, dupa care sui la drum pentru ca sa admir campanule, dar mai ales niste galben-portocalii condurasi ciudati, cu un pinten recurbat, apoi o iau inapoi spre Sapanta oprind la stiutele praguri, repezisuri, suvoaie spectaculoase ale vaii Nadasa, ulterior la cariera de placi andezitice extrase empiric. Se fac si impuscari miniere, imi spune un paznic facand apatic-absent rebus langa o rulota, dar numai pentru blocurile mari folosite la fundatii, diguri etc.
Ultimele cadre
In zona campingului, dau cu privirea de o familie de turisti straini ce se plimba molcom. Altii, mai numerosi, descind la Cimitirul Vesel din frumoase si moderne autocare.
Sunt si cativa romani de prin TM, BT,B, CT printre ei. Niciunul nu asalteaza chioscurile artizanale, tarabele, gardurile de lemn sau fier forjat pe care-s expuse mai mult sau mai putin traditional mestesugitele marfuri decorative, vestimentare, ambientale…
Plec spre casa. E turbat de cald, dar simt ca am resursele si spiritul deschise bucuriei de-a privi morosenestile peisaje, dar mai intai arhitectura de sorginte maghiara din Campulung la Tisa intinsa binisor si spre Sarasau, Iapa, apoi noile case si gospodarii prospere din Vadu Izei, Berbesti, Feresti, Giulesti…oalele glazurate, multicolore, motivat sau deplin aiurea atarnate-n clenceri ramurosi pentru a stimula turistii… imbecili si habarnisti.
Stiu atat de in detaliu locurile, incat imi permit viziuni de ansamblu, adica pe acelea care sunt capabile sa dea imaginea particularizant- cu adevarat atractiva a locurilor iar asta-mi genereaza de fiecare data o egoista, recunosc, stare deplina de bine si launtrica bucurie.
Rulez apoi sportiv, suind in tromba serpentinele-n ac de par ale Gutaiului dar…dincolo de Pasul Gutai raman fara frane si…adrenalina-mi furnica sira spinarii. Nicio problema insa daca stii drumul, anticipezi si mai ales iti adaptezi viteza conditiilor …nedorite dar absolut concrete.
Ora 13. Am inchis circuitul inceput in urma cu sapte ceasuri si aruncand o privire imaginilor cred ca veti putea constata ca n-am exagerat defel si ca mai e destul frumos si inedit de vazut pe stravechile meleaguri ale Maramuresului.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
