Rt 28 din 13 08 2010 cu M.Ghetie, I.Pop-P.N.M.M., I.Pop- G.N.M., Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
Cu doar o decada in urma, am revazut Cimitirul Vesel, superba vale a Sapantei, afluentul sau vestic, valea Nadasa, cu extraordinarele-i repezisuri, bulboane si indeosebi spectaculoasa cascada sipot si, precum de-atatea si atatea alteori, abruptul NE stancos al Pietrei Sapantei m-a ispitit trimitandu-mi o irezistibila chemare (vezi harta topo 1: 25.000 L 34-12 Ab si Harta turistica Baia Mare-Baia Sprie-zona Apsa -Ucraina).
Am trecut la o minima documentare privind abordarea Pietrei Sapantei evaluand aproximativ varianta optima de acces auto pana in Sapanta, iar de acolo si timpii necesari pentru realizarea unui circuit in zona acesteia sau, eventual, cu o posibila dezvoltare spre apropiatele Piatra Borcutului-Pastravaria Sapanta a D.S.Maramures –Camping Sapanta.
Fiindca s-a anuntat de catre ANM cod galben de canicula pentru intervalul 13-16 august, cu temperaturi de peste 34 C si indicele de confort termic depasind pragul limita de 80 % , inclusiv pentru zona Sapantei , am propus plecarea din Baia Mare la ora 5 dimineata, presupunand ca la ora 7 vom fi intrati deja in traseu, la 10-10,30 ajunsi pe crestetul Pietrei Sapantei, iar in jurul orei 13.00, ne vom inchide circuitul.
Splendidele irizatii purpurii ale rasaritului
Noapte calda, tropicala, cu ploaie de stele si un concert maiestru de greieri prevestind mugurii toamnei. M-am trezit de cateva ori, iar pe la ora 3.30 m-am ridicat din pat. Bagajul sumar, ca si echipamentul de tura, era pregatit de cu seara.
Am iesit la 5.30 cu Brena, iar simfonismul toropitor-nostalgic al greierilor ne incantau. Treptat, cartierul s-a animat, au aparut cei dintai pietoni grabiti sa prinda un tren, autobuz sau sa ajunga la locurile lor (precare) de munca.
Taxi driverul nostru nu a aparut la ora convenita. La 5.10, mi-am sunat doi ortaci ca sa aflu de la unul din ei ca alarma-sonerie desteptatoare a unui telefon mobil s-a decalat cu vreo patru ore, iar posesorul sau …dormea inca dus, precum un prunc nou-nascut.
SUV-ul a aparut pe la ora 5.35 si am plecat din urbe la 6 alegand varianta Seini-Negresti Oas-Pasul Huta-Sapanta. Am intarziat fix un ceas, iar asta avea sa ne coste, soarele tot mai dogoritor dupa ora 10 dimineata avand sa ne taxeze nemilos peste zi.
Rasaritul l-am admirat ruland dinspre Seini catre Orasul Nou Vii-Negresti Oas. Splendidele irizatii purpurii, ulterior in laviuri galben-aurii ca de miere, au aparut dincolo de piramida triunghiulara a Muntelui Mic, catre impaduritul intins crestet al Muntelui Bradului.
Kitsch-urile de pe Huta-Certeze
Incepand cu iesirea din Negresti Oas, dar mai ales de prin Huta-Certeze, „am inventariat” vilele si palatele osenesti incarcate de inoxuri argintii ori aurii si termopane, loviti fiind de o fireasca perplexitate dand cu privirile de un palat ridicat pe vreo doua, trei niveluri, cu excesiv de bogate ornamentatii ale fatadei, evident tributare fiind barocului italian si aducand mai degraba vreunui mausoleu regal sau imperial, cu un sir de lampioane instalate pe stalpi metalici turnati si patinati, iluminand o alee ce conduce spre un fel de pavilion baroc estival (obiectiv ce atrage fotografii auto-turisti de pretutindeni, cu conditia ca acestia sa fie ahtiati dupa kitschurile grandioase de un obsesiv prost gust).
Soarele stralumina piezis Moiseniul, o alta extravagant-opulenta comunitate oseneasca (de regula cvasipustie, proprietarii renuntand treptat si la concediile petrecute pe strabunele lor meleaguri, anunturile de vanzare ivindu-se aici la tot pasul), dealurile cu livezi si vii tot mai paraginite ale Bixadului, Piatra Bixadului si-n fine, dincolo de o lenticular-intinsa pajiste alpina, Magura Vascului ( cota maxima de altitudine din Muntii Oasului aflandu-se pe varful Vascului).
Pe serpentinele Pasului Huta, care oferea o minunata panorama de la varful Pietroasa si Muntele Mic catre Jeleznicu Mic si Mare, lunca vaii Talna si a Turului, pensiunile turistice si Hanul Sambra Oilor ( incapabile sa reziste kitschului oribil, una instalandu-si la sosea o roata de moara pe un zid de sprijin din beton sur, dorind poate sa sugereze astfel absolut indoielnicul traditional) se intrec cu noua manastire.
Spre Piatra…
Ca niste scarificate, enorme, plagi ale reliefului apar pe versanti brun-negricioasele cariere de andezite. Carosabilul e recent peticit dar…nu lipsesc mioriticele denivelari si hartoape care vin sa puncteze parca precum un tembel leitmotiv specificul romanesc indiscutabil.
Coborand serpentinele spre Piatra am remarcat noua pensiune ( cu pajistea dinainte kitschos/oribil decorata cu pitici policromi si albi lei din ipsos, un (inutil) teren de fotbal strasnic inierbat) langa precedenta, modesta, constructie pentru alimentatie publica dar cu o frumoasa arhitectura, acoperita cu dranita patinata de decenii. Oare cati autoturisti stiu ca aici, traversand o punte la dreapta peste modesta vale, au la indemana un izvor cu borviz ?
Am depasit Remetiul, dupa care la stanga soselei ne-a acompaniat salba de cranguri cu balti de pe malul geografic stang al Tisei, iar dincolo Ucraina. Oblicele soarelului ridicat la orizont se filtrau feeric prin diafanele neguri si coroanele monumentalelor salcii.
Ajunsi in Sapanta, am virat la dreapta, catre Cimitirul Vesel, si acolo ne-am oprit nitel, deoarece era taman ora la care soarele scalda in lumina argintiile andezite ale Pietrei Sapantei dar si epitafurile, cu har si dulce-amar iz, daltuite-n stejarul pictat in dominant azuriu al vestitelor cruci.
Am admirat clopotele, coborate cam de multisor din turla bisericii greco-catolice aflata in renovare, apoi scena abia amenajata si pe care vor evolua pana la Adormirea Maicii Domnului artistii participanti la festival.
Nu am zabovit prea mult si, reimbarcandu-ne, am continuat inca putin pe asfalt apoi pe fostul asfalt gaunos rascolit profund, balastrat si nivelat cu auto-grederul, spre Camping Sapanta, dupa aceea o apropiata pensiune-pastravarie privata, oprindu-ne cu cateve sute de metri in aval de Pastravaria DSBaia Mare-Sapanta, in dreptul unui drum de caruta ce suia la dreapta, prin pajistea punctata de arini si tufe de mur, catre apropiatele bazine metalice-turn pentru apa potabila, relativ recent amenajate pentru a deservi comunitatea.
La stanga curgea, abia despletita de o mica insula, valea Sapanta. Un grup de trei 4 x 4, off road straine, excelent echipate, au innoptat acolo.Din Baia Mare pana in acest loc am parcurs 105 km via Pasul Huta.
Popas pe Dealul Rupturii
Soarele deja ardea, prevestind canicula de peste zi. Ne-am luat rucsacii usori, betele de trekking si am purces la drum (dupa punerea hartilor in situ si discutarea variantei de ales, singurul dintre noi care a mai fost pe Piatra Sapantei fiind I. Pop – PNMM, coautor al hartii pomenita in preambul).
Murele mari, dulci si savuroase, ne-au rupt elanul, am iesit totusi pe o fata de deal din stanga bazinelor de apa potabila. De aici (Sub Coasta-408 m alt.) am avut o frumoasa perspectiva SV catre culmea Pietrei Borcutului dar si spre abruptul E-NE-N al Pietrei Sapantei.
Am remarcat ca ciresii salbatici si-au insangerat pe jumatate frunzele in timp ce lozele si mestecenii vireaza treptat in galben-auriu autumnal, iar ferigile in pistruiat-ruginiu.
Am urmarit drumul de caruta pe Dealul Coastei (mai recent si de TAF) spre Dealul Rupturii, astfel botezat datorita celor doua valuri de alunecare produse pe directia NE, separate de culmi impadurite cu tinere foioase si doua paraie cu sorgintea-n gresii, unul din ele captat pentru apa potabila).
Am trecut astfel pe langa un bazin de colectare si diminuare a presiunii generata de diferenta de nivel apoi avem un parau la stanga. L-am traversat suind imediat la stanga prin padurea tanara pentru a poposi in pajistea vasta de pe Dealul Rupturii (569 m alt.).
De acolo am avut o si mai ampla panorama spre Piatra Sapantei si am constatat ca la stanga ei, spre SE, apare capatul unui drum de TAF ce suie intr-o sa.
O turma mica de mioare pastea-n zona (activitatea pastorala era in deplina recesiune, la intoarcere urmand sa intalnim trei traditionale locatii de stana parasite ) dar am auzit si vuietul drujbei urmat de geamatul mortal si bubuitura unui urias fag abia doborat, imediat dupa asta acceleratia TAF-ului ce-si punea troliul de tractare in miscare.
Am luat-o spre capatul drumului de TAF, initial lutos, imediat dupa aceea bolovanos-accidentat si cu un firicel de apa de izvor vag prelins de-a lungul.
Ne-au atras atentia uriasii fagi seculari ramasi in picioare dupa trecerea unei devastatoare furtuni si recentele exploatatii forestiere. Au avut adesea peste un metru diametru si se intreceau in falnicie cu paltinii valorosi.
Drumul facea o volta dreapta, in final catre stanga, suind din ce in ce mai accentuat spre saua culmii ce leaga Piatra Sapantei de Piatra Borcutului.
Desi urcusul l-am facut prin zone insorite alternand cu altele umbrite de arbori sau huci, caldura ne-a obligat la un scurt popas si rehidratare, dupa care am urmat poteca bolovanoasa si adesea blocata cu masive doboraturi de vant pentru a descinde la SE de Piatra Sapantei intr-o imensa defrisare apartinand Crestei Costisi si acoperita fiind cu graminee exuberante, numeroase flori de zburatoare albite de semincerele lor pamatufuri alb-sidefii purtate de briza fierbinte, zmeuris si inconfundabile poteci de urs, pe alocuri locuri de odihna si tavalire ale acestora.
Pe varful Pietrei Sapanta
De aici, privind spre SV, am vazut varful si Poiana Salatruc , la S varful Socetului, apoi varful Paltinu si mai departe varful Rotundu, treptat ne-am apropiat de Piatra Sapantei ba direct, prin defrisarea cu o sumedenie de resturi vegetale troznindu-ne sub bocanci, atenti fiind la eventualele reptile, indeosebi vipere, ba pe culoare scurte de TAF, dupa care am suit pe varful Pietrei Sapantei din capatul sau SE, dand de stancarii andezitice drapate cu muschi.
Dupa 31/2 ore de la debutul traseului am ajuns pe buza Pietrei Sapantei (941 m alt.), langa o coliba destul de periculos amplasata chiar langa abruptul stancos (cu o verticala de circa trei lungimi de coarda, adica vreo 120 m, poate chiar 150 m, urmand mai jos o brana dupa care peretele inclinat disparand printre grohote in codrul de foioase dinspre hotarul Sapantei).
Am remarcat aici cativa scorusi salbatici (Sorbus aucuparia) incarcati de rodul bogat al ciorchinilor lor caramiziu-rubinii, dar mai ales consecintele unui incendiu produs din neatentia unor turisti sau pastori neglijenti. E ora 11,30 si dupa o alta rehidratare bine meritata ne mancam sandviciurile si ne dregem cu cafea si mere.
Caldura din ce in ce mai mare si evaporarea masiva generata de apropiatul curs al raului Tisa si bazinul hidrografic vast al vaii Sapanta-Runcu-Sapancioara-Nadasa ne-au incurcat teribil sperantele fotografice, deoarece o pacla difuza deranjeaza considerabil panoramarea.
Am vazut, totusi sub noi, spre NE, vatra Sapantei, destul de vag Campulung la Tisa, meandrele raului Tisa si peste acestea, localitatile ucrainiene Teresva, Dumbrava si Apsa de Mijloc.
Perspective…
Nu se vedea absolut defel Sighetu Marmatiei, dar am putut identifica culmea Pietrei Iepii si Poiana Brustani ca si zona Cascadei Ciuroiului-Piatra Sarampaului.
Privind plonjant, m-a impresionat spre NE, in pajistea bej-verde din cauza gramineelor inspicate si a intinselor suprafete acaparate de feriga, un nod-ramificatie radiara a drumurilor forestiere ce parea a fi fost deliberat proiectata de catre vreun talentat maestru al cailor urbane de comunicatii.
Dupa o pauza de circa o jumatate de ora, am continuat la N-NV-V pe crestetul Pietrei Tisei, admirand spre N-NV cateva largi hornuri cu saritori spectaculoase decupate intre impresionantele turnuri andezitice stratificate.
Se pare ca relativ recent a plouat pe aici dar inafara unor bureti usturoi, rare Amanita rubescens , putine oite dar in special a unor viguroase exemplare tinere de Boletus satanas si galbiori stafiditi, nu am vazut altceva.
Sub noi, la circa 150-200 m diferenta de nivel, spre NV, s-a conturat un drum de TAF tentant insa pentru a ajunge la el si a descinde Sub Piatra ar trebui sa ocolim larg prin N-NV zona Arsita, iar asa ceva nu prea ne imbie din pricina caldurii si atunci, evaluand indeaproape un valcel abrupt si ceva mai larg, ne-am angajat sa-l coboram direct spre N.
In curand trunchiurile si ramurisurile neextrase ale uriasilor fagi, doborati in urma cu ceva ani de furtuni, ne-au pus serioase probleme de deplasare, fiindca sub ele se aflau bolovani si imprevizibile capcane in grohote, iar o luxatie ori vreo fractura s-ar putea lesne produce aici la cea mai mica neatentie.
Mioare imbaiate in valea Sapanta
Am iesit cu greu, dar fara incidente, in drumul de TAF plantat in primavara abia trecuta cu puieti de molizi nu mai mari de-un lat de palma.
Drumul cobora in scurte serpentine, in curand fiind spalat de apele repezi ale unui abundent izvor, scotandu-ne pe un platou din apropierea unei foste locatii de stana.
Acolo am remarcat bogatul rod de jir ivit in plansele de valoroasa povara ramuri ale fagilor maiestuosi. Stana traditionala era pustie, precum si cea mai recent abandonata din dreapta drumului.
De acum incolo deplasarea era facila, dar noianul de variante de drumuri ne obliga la sporita atentie, noi avand drept relativ reper stancaria colosala a Pietrei Sapantei, acum aflata deplin in umbra, Creasta Costisi si la SE, Piatra Borcutului. stim doar ca pentru a ajunge la masina pe langa bazinele de apa trebuie sa lasam in dreapta Dealul Rupturii, traversand versantul sau SE..
Cu toata atentia am deviat usor mai catre E-SE, ajungand mai intai intr-o fosta livada de meri neingrijita, ulterior la o alta de pruni si nuci, cu o casa munteneasca cocheta si aflata intr-o bunicica stare dar abandonata iar de acolo, ajutati de treck-ul GPS, fortand coborarea treptat spre dreapta, intalnind doar extrem de rar tarani iesiti la facutul fanului.
La ora 15, dupa 7 ore de talpuit aproximativ 14-15 km, ne-am incheiat circuitul nostru cu o racorire binevenita in undele relativ limpezi ale vaii Sapanta in care, o strasnica si tupeista sapantanca voinica, de vreo cincizeci de ani, isi imbaia mioarele turcane abia tunse de doi barbati, ajutata fiind de un baietandru de 11-12 ani.
Vazandu-ma fotografiind-o, cocheta, a zambit nitel, dupa care mi s-a adresat sec, intr-un stil neaos morosenesc cu savoare roma : „lasa-ma domnule-n pace, nu ma tot fotografia atata, manca-mi-ai…”dar pentru mine subiectul era unul mult prea incitant pentru a-i si da ascultare.
Cimitirul Vesel Sapanta II
Caravana off road a disparut din lunca vaii Sapanta, iar noi am luat-o spre centrul satului asaltat de autoturistii fascinati de cergi, straiti, zgardane, camesi, bluze, sterguri brodate si fete de perini, satence torcand la umbra gardurilor… oprind doar pentru a vedea pastravaria apropiatei pensiuni pregatita ca pentru o nunta, cu pesti de 1-1/2 kg exemplare plutind apatici intr-o apa neoxigenata si cam verzui-salcie.
Am facut ulterior o scurta deviere catre Cimitirul Vesel Sapanta II, admirand acolo nu numai impresionanta rastignire de lemn, frumos pictata cu simboluri biblice, de la copacul vietii cu Adam si Eva la albii porumbei, ingeri in dialog cu negri draci, crucile de lemn pictate ale defunctilor sapantanari ce au vietuit in zona SV a satului, ci in special o piatra de capatai daltuita in gresie, pe o parte fiind reprezentate-n basorelief doua siluete de tarani si alta de taranca, iar pe fata crucii dinspre Piatra Sapantei, un basorelief-autoportret al mesterului pietrar.
Am mai oprit cateva minute la pensiunea Piatra si apoi in centrul Negrestiului Oas, la uriasa biserica ortodoxa unde sperasem ca vom putea admira frescele vestite ale pictorului contemporan Vasile Pop Negresteanu dar, desi eram in plin post al Adormirii Maicii Domnului in care au loc slujbe seara de seara, sfantul lacas era inchis.
Nu am stiut daca traficul rutier sensibil sporit in buricul Tarii Oasului se datora automobilistilor dornici sa ajunga la Festivalul din Sapanta sau iminentului weekend marcat de marea sarbatoare crestina.
Soarele ardea in continuare nemilos, evaporarea genera o difuza pacla cenusie dar pe la ora 17 aveam sa ajungem in Baia Mare, la casele noastre, si sa ne racorim grabnic cu cate un reconfortant dus….visand deja la o tura in PNM Maramuresului, zona Tibau-Jupania-Balasina sau in Tibles, dinspre nasaudenele meleaguri ale Zagrei si Suplaiului catre Taul Negru si varful Bran. Pana atunci insa mai aveam de indurat calvarul stresant al altei saptamani cu temperaturi caniculare.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
