Se face dimineață peste câmpurile Galileii. Soarele se ridică încet, și roua strălucește pe spicele ce așteaptă secerișul. Printre oameni, pașii Lui străbat ogoarele inimilor, iar glasul se aude limpede: „Nu vă îngrijiți…”
Oare cum să nu ne îngrijim? Cum să nu purtăm în suflet grija zilei de mâine, grija pâinii, grija hainelor, grija copiilor? Cum să oprim valul de neliniște ce ne suie până la gât în fiecare seară?
Și totuși, El ne învață altă cale: să privim la păsările cerului, care nu seamănă și nu seceră, și totuși Tatăl Ceresc le hrănește. Să privim crinii câmpului, care nu torc și nu țes, și totuși strălucesc mai frumos decât împăratul Solomon.
Grija noastră ne frânge, ne slăbește, ne fură liniștea și ne închide ochii inimii. În această Duminică a treia după Rusalii, El ne cheamă să schimbăm locul în care punem inima:
„Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă.”
E poate cea mai grea poruncă: să ne desprindem de neliniști, să credem că Dumnezeu știe de ce avem trebuință, să punem sufletul înaintea trupului, veșnicia înaintea zilei de azi.
E un drum lung, acesta al încrederii. Dar dacă-l facem pas cu pas, ajungem să simțim în piept o libertate pe care lumea nu o cunoaște: libertatea de a nu mai fi robi ai grijilor.
Astăzi, în taina acestei Duminici, să ne ridicăm privirea spre cer. Să ascultăm chemarea: „Nu vă îngrijiți…”
Și să îndrăznim să credem că Adevărul nu minte, că dragostea Lui e mai puternică decât teama noastră.
– Servicii de creare site web
