Sunt nume de sate pe care le auzim de atâtea ori încât nu ne mai întrebăm de unde vin. Glod este unul dintre ele.
Am pornit de la o curiozitate simplă: de ce se numește, de fapt, Glod? Răspunsul m-a dus mult mai departe în trecut decât mă așteptam. Satul Glod aparține de comuna Strâmtura și este așezat pe cursul superior al Văii Slătioarei, la poalele zonei muntoase dinspre Țibleș. Iar numele său pare să aibă legătură chiar cu locul în care s-a format așezarea. „Glod” înseamnă noroi sau mâl. Este un cuvânt vechi, folosit și în Maramureș pentru a descrie noroiul sau un teren noroios. Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș păstrează chiar sensurile de „noroi, mâl” și „teren, drum noroios”. Explicația numelui satului pare, așadar, destul de simplă. Zona avea multe izvoare și terenuri mlăștinoase, iar oamenii au ajuns să identifice locul după această caracteristică. Dicționarul etimologic al localităților din Maramureș menționează tocmai această explicație: numele ar fi provenit fie dintr-un nume local mai vechi, fie direct din cuvântul „glod”.
Dar partea care mi s-a părut cea mai interesantă apare când mergem în documentele medievale.
Glodul nu s-a numit întotdeauna Glod în documente În anul 1418 apare menționată o proprietate numită „Mochyar”. Monografia comunei Strâmtura explică termenul prin ideea de „mocirlă” și identifică această proprietate cu actualul Glod. Cu alte cuvinte, chiar și vechea denumire trimitea tot la caracterul mlăștinos al locului. Mai târziu apare și numele pe care îl cunoaștem astăzi. Dicționarul etimologic consemnează forme precum Glod în 1680, Glocz în 1715, Gloód sau Glood în secolul al XIX-lea, pentru ca în cele din urmă să rămână forma simplă: Glod. Asta înseamnă că numele pe care localnicii îl folosesc astăzi poartă în el o bucată din geografia satului de acum câteva sute de ani.
Și istoria locului este chiar mai veche decât numele găsit în documente. În 1958, în punctul numit Ponoare, lucrările agricole au scos la iveală un depozit format din nouă celturi de bronz și două vârfuri de lance. În zona numită Gruiul a fost descoperită și o altă piesă de bronz. Monografia comunei folosește aceste descoperiri tocmai pentru a arăta că prezența oamenilor în această zonă este mult mai veche decât prima mențiune scrisă a satului.
Mi se pare interesant cum un nume atât de scurt poate spune atât de multe.
Astăzi, când spui Glod, pentru cei din zonă înseamnă acasă, familie, oameni cunoscuți și un sat din Maramureș. Cu sute de ani în urmă însă, numele descria probabil ceva foarte concret: pământul de sub picioarele oamenilor.
Poate că tocmai asta este partea frumoasă a numelor vechi de sate. Le rostim aproape zilnic fără să ne gândim că unele dintre ele sunt mici bucăți de istorie care au supraviețuit până la noi.
Voi ce povești sau explicații despre numele Glod ați auzit de la bunici și de la bătrânii satului?
– Servicii de creare site web
