De-a joaca cu jurnalismul: Presa a murit deja

Jurnalismul s-a schimbat mult în ultima vreme. Oamenii de presă nu mai sunt oameni de presă. Dacă ar fi să fim și mai extremi, am putea zice că în România nu mai există presă sau, dacă ar fi să ne moderăm puțin, am zice că „presa e pe moarte”. În România, conturul meseriei de jurnalist e din ce în ce mai difuz, reguli nu mai există. Oricine poate să scrie și, din păcate, orice. Nu există niște filtre clare, iar aceasta se cauzează și cititorilor.
E mult mai comod şi e gratuit să citești ce‑ţi servește Facebook în news feed decât să investești câțiva lei pe un ziar sau pentru un proiect jurnalistic independent, serios, obiectiv. Din ce să trăiască și oamenii care fac presă? Trebuie să se murdărească politic, trebuie să semneze anumite contracte dubioase. Dacă acum 10 ani, un jurnalist putea să dedice 10 zile sau chiar o lună pe un singur produs jurnalistic, acum patronii trusturilor au pretenția ca fiecare jurnalist să publice materiale cât mai multe, cât mai bune, cât mai citite, dar să fie și corecte.

Astăzi, în momentul în care scriu aceste rânduri, trustul eMM e în top 15 site-uri de știri din țară și lider detașat în județ, având doar azi peste 50 de mii de vizualizări unice. Prezentăm în exclusivitate toate evenimentele importante din județ și țară, oferim premiere și transmitem live evenimente, dar toate acestea nu au nici un folos. Un eveniment de cultură, un eveniment sportiv, o conferință științifică sau un material de opinie nu este urmărit de aproape nimeni, dar când vine vorba de un accident, de un viol sau de alte asemenea nenorociri, luați cu asalt site-ul și dați click-uri în prostie.

Noi, neavând contracte politice, nefiind subordonați niciunui partid, avem nevoie de aceste vizualizări și trebuie să vă oferim șoc și groază, că asta consumați. Așa că, în loc să stăm două zile pe un material calitativ, creativ, pe un material de cultură, prin care să dezvoltăm societatea, suntem puși în postura să încărcăm cât mai multe „exclusivități de șanț” care mai apoi să fie dezbătute la colțul străzii.

E tragic, e tragic pentru că presa ar trebui să deservească cetățenii, să-i ajute, să le aducă un zâmbet pe buze, o idee în plus și nu în ultimul rând, să-i informeze.