Corneliu Coposu punct de referință pentru România

La 20 mai 1914, în casa parohială greco-catolică din satul Bobota, județul Sălaj, vedea lumina zilei Corneliu Coposu, președintele moral al românilor.

Tatăl său, Valentin Coposu, a fost preot român unit (greco-catolic) la Bobota, asesor consistorial și arhidiacon, iar din 1929 protopop al districtului Șamșud, doctor în teologie, specialist în limba aramaică, prieten și colaborator cu Iuliu Maniu. Valentin Coposu a fost trimis în timpul primului război mondial ca preot al armatei austro-ungare pe frontul din Galiția. La 1 decembrie 1918 a reprezentat cercul Șimleu Silvaniei la Adunarea de la Alba Iulia.

Relevante pentru întreaga sa activitate credem că sunt cuvintele ambasadorului francez, Bernard Boyer, în momentul înmânării celei mai înalte distincții a statului francez, Legiunea de Onoare în grad de Ofițer: „N-ați fost nici șef de stat, nici ministru, nici comandant al armatei, nici academician și nici măcar ambasador. Dar n-ați avut nevoie de aceste titluri pentru a vă face un nume recunoscut și respectat pretutindeni (…) Era normal ca după Revoluție să jucați un rol în această țară (…) pentru care sunteți un punct de referință (…) Grație dumneavoastră, grație câtorva oameni, România de azi e o Românie liberă și toți românii, oriunde ar fi ei și orice ar fi făcut, se recunosc în dumneavoastră”.

Profesor Marin Pop