COLECTIE – MUZEU – “Palosul orasului Baia Mare”, folosit de calaul cetatii medievale pentru a le taia capul condamnatilor la moarte (VIDEO)

Vezi VIDEO
Cunoscut de baimareni sub denumirea „Palosul orasului”, exponatul din colectia de arme a Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie este cel cu care calaul cetatii medievale Baia Mare le taia capetele condamnatilor la moarte. Numit de autoritatile locale „Omul negru”, calaul era platit pentru fiecare executie. Aflati o poveste inedita din istoria pedepselor capitale din perioada medievala a Baii Mari.

Orasul medieval Baia Mare a primit in anul 1347 o serie de privilegii regale in ceea ce priveste puterea de judecata, printre care dreptul de a-si alege judele si juratii si dreptul de a judeca pricinile mari, in acest fel fiind impiedicata ingerinta conducerii comitatului Satu Mare in problemele interne ale comunitatii. Cel care a largit puterea de judecata a orasului, acordand, printr-o diploma emisa la 25 iunie 1484, dreptul de a pedepsi cu moartea, a fost regele Matia Corvin.

„Printre drepturile specifice orasului liber regesc Baia Mare se numara si cel de „Jus gladii”, adica de judecata deplina, ceea ce insemna ca municipalitatea avea dreptul inclusiv de a aplica sentinta capitala. Avem in patrimoniul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie „palosul orasului”, din secolul al XV-lea, care era folosit in acest sens de cel care aplica sentintele judelui”, a mentionat Viorel Rusu, director Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie.

Inca din perioada Evului Mediu pana in perioada premoderna, “orasul era condus de un sfat compus din 13-15 jurati – numarul a variat in timp -, care alegau judele primar”, a precizat Clara Guseth, sef serviciu Directia Judeteana Maramures a Arhivelor Nationale.

“Conducerea orasului era asigurata de cei 60 de plebei (in alte orase din Transilvania acest for de conducere se numea Centum-virat, pentru ca avea in componenta 100 de barbati), din randul carora se alegeau slujbasii orasului (ceasornicarul ceasului din Turnul Stefan, cei care adunau impozitele, cei care se ocupau de vii, de berarii etc.). Platit de comunitate era si calaul orasului – in documente apare sub denumirea de „Omul negru”. Remuneratia acestuia difera de la perioada la perioada, in documentele pe care le-am identificat, de la jumatatea secolului al XVII-lea, “Omul negru” sau calaul era platit cu suma de 1 florin pentru o executie”, a declarat Clara Guseth, sef serviciu Directia Judeteana Maramures a Arhivelor Nationale.

Cel care punea in executare atat pedepsele severe – legarea de coada calului si tarare prin piata orasului, legarea de stalpul infamiei, situat in actualul centru vechi -, cat si sentintele capitale (inecare, ardere pe rug, taierea capului), era un calau angajat de autoritatile cetatii Baia Mare.

“Locul de executie al pedepselor care nu erau capitale era actualul centru vechi al orasului, in piata mare”, a mai mentionat sefa Arhivelor Judetene. Intr-un document pastrat in arhiva judeteana se precizeaza ca in 1590, pana la jumatatea anului, calaul orasului a executat patru condamnati la moarte.

Unul din locurile de executie era poarta de sud a orasului, peste drum de actuala Piata „Izvoarele”, pe un loc numit in acea vreme “Campia cu Pipirig”. Ulterior s-au aplicat sentinte capitale si pe Campul Claustrului, cunoscut astazi sub denumirea Campia Tineretului, precum si in Circulus fori, actualul centru vechi al municipiului.
Sursa: Catalin Vischi