Hribii cunoscuți în anumite zone și sub denumirea de pitoi, sunt ciuperci de pădure comestibile cu piciorul alb, gros și pălăria brună, netedă.
De fapt, culorile pălăriei variază de la maro deschis până la maro închis. Lamelele de sub pălărie sunt albe atunci când hribii sunt tineri, iar la maturitate devin gălbui. Îi mai regăsim și sub denumirile: burete, mânătarcă, mitarca, copită, pitarca sau pitoancă.
Hribii sunt cele mai appreciate ciuperci din punct de vedere culinar.
Au un gust tare plăcut, ușor dulceag și intens, iar carnea lor nu se oxidează.
Hribii cresc în special în pădurile montane și de deal, pe toată perioada verii, în special după ploi, dar, uneori și toamna.
Hribii sunt considerați ciuperci de calitate superioară că gust și că textura. Pot fi consumați în stare proaspătă, imediat ce sunt recoltați, dar pot fi puși și la deshidratat și consumați mai târziu. În stare proaspătă, îi putem prepara în diverse feluri, de la a fi trași la tigaie și serviți cu usturoi, la diverse supe creme, tocănițe, sau în diverse combinații cu paste, cu orez, etc.
Hribii au un conținut bogat în minerale și vitamine, iar din componentă lor lipsesc zaharurile și lipidele. Elementele nutritive pe care le au sunt ușor asimilate de organism. Potrivit unor studii de laborator, cantitatea de potasiu de care dispun contribuie la menținerea unei presiuni sanguine scăzute și au capacitatea de a anihila proliferarea celulelor tumorale.
Prin deshidratare, hribii pot fi conservați timp îndelungat, iar gustul lor devine mult mai intens deoarece se pierde conținul inițial de apă.
– Servicii de creare site web
