În fiecare an, la mijlocul lunii octombrie, Iașiul devine unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru credincioșii ortodocși din România. Mii de oameni pornesc la drum pentru a se închina la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
Povestea moaștelor Sfintei Parascheva leagă astăzi Iașiul de o istorie care traversează aproape o mie de ani și mai multe centre ale lumii ortodoxe. Pentru pelerinii care ajung la catedrală, această istorie este o tradiție vie, continuată de la o generație la alta. Un drum făcut în fiecare an, din obișnuință și credință, pentru unii, prima călătorie de acest fel, legată de o rugăciune, de o încercare personală sau de dorința de a ajunge măcar o dată la Catedrala Mitropolitană din Iași, pentru alții. Cert este că sute de mii de pelerini ajung anual la Iași, iar pelerinajul de hramul Sf. Parascheva a devenit cel mai mare, ortodox, din România.
Sărbătorită pe 14 octombrie, Sfânta Parascheva are o istorie care începe cu aproape o mie de ani în urmă, pe țărmul Mării Marmara. Moaștele sale au trecut prin mai multe orașe importante ale lumii creștine înainte de a ajunge în Moldova, cu 385 de ani în urmă. De atunci, numele sfintei a rămas strâns legat de Iași, iar pelerinajul organizat în fiecare toamnă a devenit o tradiție care adună credincioși atât din țară cât și din străinătate.
Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în prima jumătate a secolului al XI-lea, în localitatea Epivat, aflată pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin. Potrivit tradiției bisericești, provenea dintr-o familie creștină înstărită, care i-a oferit o educație aleasă.
Povestea vieții sale este legată de milostenie și de grija față de oamenii sărmani. Una dintre întâmplările păstrate în scrierile religioase spune că, pe când avea aproximativ zece ani, a auzit în biserică îndemnul lui Iisus Hristos de a-L urma și de a renunța la bunurile lumești. Cuvintele au impresionat-o atât de mult, încât a început să-și dăruiască hainele celor nevoiași.
După moartea părinților, Parascheva și-a împărțit moștenirea – provenea dintr-o familie cu posibilități materiale mari – și a plecat spre locurile sfinte din Ierusalim. A petrecut o perioadă în apropierea Iordanului, într-o mănăstire de maici, unde a dus o viață de rugăciune și asceză. Conform relatării bisericești, la aproximativ 25 de ani a primit îndemnul de a se întoarce în locurile natale. A revenit în Epivat, unde a trăit în smerenie până la moarte, în jurul vârstei de 27 de ani.
Trupul i-a fost îngropat în apropierea unei biserici, iar moaștele au fost descoperite ulterior, potrivit tradiției, în urma unor minuni săvârșite. Cinstirea sa s-a răspândit treptat în lumea ortodoxă, iar moaștele au fost mutate în mai multe centre religioase importante.
Înainte de a ajunge în Moldova, moaștele Sfintei Parascheva au trecut prin mai multe orașe din spațiul balcanic și bizantin, traseul lor reflectând schimbările politice și religioase care au marcat regiunea de-a lungul secolelor.
Potrivit istoriei prezentate de Biserica Ortodoxă Română, moaștele au fost mutate în 1235 la Târnovo, în Bulgaria de astăzi. Mai târziu, au ajuns la Belgrad, iar în secolul al XVI-lea au fost duse la Constantinopol, unde s-au aflat până în secolul al XVII-lea.
Momentul decisiv pentru istoria Moldovei a venit în timpul domniei lui Vasile Lupu, domnitor al Moldovei între 1634 și 1653. Acesta a sprijinit Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, iar în 1641 a primit moaștele Sfintei Parascheva drept dar din partea Patriarhiei, ca semn de recunoștință pentru ajutorul acordat.
De aproape patru secole, moaștele Sfintei Parascheva sunt legate de viața religioasă a Iașiului. La început, credincioșii veneau să se închine la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, iar după mutarea raclei, în 1889, centrul sărbătorii a devenit Catedrala Mitropolitană.
Tradiția a continuat și în perioadele dificile ale istoriei. În 1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât generalizarea cultului Sfintei Parascheva în țară, iar data de 14 octombrie a fost stabilită ca zi de prăznuire. După 1990, pelerinajul a căpătat o amploare tot mai mare, atrăgând în fiecare an credincioși din toate regiunile României și din afara țării.
Pentru mulți dintre cei care ajung la Iași, pelerinajul nu înseamnă doar câteva clipe petrecute în fața raclei. Este și un drum de răbdare: oamenii stau la coadă ore întregi, uneori chiar peste noapte, în frigul dimineților de octombrie. Unii vin cu familia, alții cu grupuri organizate de parohii, iar alții fac drumul singuri, purtând cu ei rugăciuni și speranțe pe care nu le împărtășesc neapărat public.
În fiecare an, organizatorii pregătesc un program special de slujbe și măsuri pentru gestionarea mulțimii. În zilele din jurul datei de 14 octombrie, racla este așezată într-un baldachin amenajat în curtea Catedralei Mitropolitane, astfel încât pelerinii să se poată închina. În funcție de ediție, sărbătoarea poate include și aducerea spre închinare a moaștelor altor sfinți, așa cum s-a întâmplat anul acesta, când credincioșii au ocazia să se închine la moaștele Sfântului Paisie de la Sihăstria.
– Servicii de creare site web
