La Baia Mare pare să existe o tradiție care rezistă mai bine decât orice plan urbanistic: casa dispare, iar în locul ei apare un bloc. Între case. Pe străzi gândite pentru locuințe individuale, cu aceleași drumuri, aceleași trotuare, aceleași rețele și, de multe ori, aceleași probleme de parcare. Doar că, peste noapte, în locul unei familii apar mai multe. Uneori opt apartamente, alteori și mai multe. Cum se poate? Simplu. La Baia Mare se poate.
Nu este vorba despre a spune că orice construcție este ilegală sau că un proprietar nu are dreptul să-și valorifice terenul. Nici despre a pune semnul egal între dezvoltare și abuz. Problema este mult mai simplă și, în același timp, mult mai gravă: cine mai gândește orașul ca pe un întreg? Pentru că una este să construiești într-o zonă destinată dezvoltării imobiliare și cu totul altceva este să transformi, parcelă cu parcelă, străzi de case în zone cu blocuri, fără ca infrastructura din jur să se schimbe în același ritm.
Baia Mare are încă drept reper un Plan Urbanistic General aprobat în 1999. Da, 1999. O altă Românie, o altă economie, un alt oraș. De atunci s-au schimbat cartiere, au crescut numărul de mașini și nevoile oamenilor, s-au modificat zone întregi ale municipiului, iar piața imobiliară a explodat. Orașul a mers înainte. PUG-ul a rămas în urmă. Și, în timp ce administrația vorbește de ani de zile despre un nou plan urbanistic, orașul nu stă pe loc și nu așteaptă aprobarea unei strategii.
Se construiește. Se demolează. Se autorizează. Se aprobă documentații. Se fac PUZ-uri. Se schimbă destinații și se dezvoltă terenuri. Practic, Baia Mare continuă să crească, însă întrebarea este dacă această creștere mai are în spate o viziune coerentă pentru întregul municipiu sau dacă ajungem să administrăm orașul de la un proiect la altul, de la o parcelă la alta și de la o autorizație la alta.
Pentru că urbanismul nu înseamnă doar să stabilești dacă pe un teren poate fi ridicată o clădire. Înseamnă să te gândești ce se întâmplă după ce clădirea este ridicată. Dacă apar opt apartamente în locul unei case, apar și opt locuințe care au nevoie de acces, de utilități, de parcări, de colectarea gunoiului, de canalizare și de infrastructură rutieră. Apar mașini, trafic și presiune suplimentară asupra unei străzi care poate să fi fost proiectată pentru cu totul altă densitate. Iar dacă într-o zonă se construiesc mai multe astfel de imobile, problema nu mai este a unui singur proprietar. Devine problema întregului cartier.
Numai că Baia Mare încă așteaptă acest plan. Iar între timp România și-a schimbat chiar cadrul legislativ în domeniu. Din 25 august 2026 este în vigoare noul Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor. La nivel național se schimbă regulile și procedurile, în timp ce Baia Mare continuă să aibă ca document urbanistic general un PUG care datează din urmă cu aproape trei decenii.
Casa dispare. Blocul apare. Între case.
Iar noi continuăm să așteptăm planul care să ne spună încotro merge orașul. La Baia Mare, se poate. Întrebarea este dacă, după aproape 30 de ani, chiar asta vrem să însemne dezvoltarea unui oraș.
Și pentru că toate acestea pot părea, la prima vedere, doar o discuție despre PUG-uri, PUZ-uri și hârtii, iată un exemplu concret: Pe strada Vasile Alecsandri nr. 19 din Baia Mare, panoul de șantier anunță negru pe alb: demolarea parțială și extinderea locuinței existente, schimbarea destinației în casă unifamilială în locuință colectivă cu 8 apartamente. Autorizația de construire poartă numărul 50 din 13 martie 2025, emisă de Primăria Municipiului Baia Mare. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre o ipoteză, despre un exemplu inventat sau despre o poveste auzită la colț de stradă. Vorbim despre o casă se transformă într-o locuință colectivă cu opt apartamente. Asta este realitatea din teren. Iar fotografia de mai sus spune, poate, mai mult decât o mie de pagini despre cât de urgent are nevoie Baia Mare de o viziune urbanistică actuală și coerentă.
– Servicii de creare site web
