 |
 |
18 august 2010, singur
Vezi GALERIE FOTO
In urma doar cu cateva zile, am primit din partea unei vechi cunostinte (uneori un deosebit partener de drumetii montane), dr. Carol Kacso, reputatul arheolog de la Muzeul de Istorie si Arheologie din Baia Mare, informatia ca, in 6 august, au reinceput sapaturile in situl Lapus la tumulul nr. 26 (lucrari aflate in cel de-al treilea an, estimandu-se ca fiind necesari inca unul sau chiar doi ani pentru cercetarea sa in totalitate, plus altii vreo doi pentru evaluarea in laborator, sistematizarea si catalogarea pretioaselor descoperiri facute, iar la 18 august urma ca academicianul Alexandru Vulpe, directorul Institutului de Arheologie Vasile Parvan din Bucuresti, sa fie prezent acolo, in mijlocul unei consistente echipe formate din arheologi, studenti si doctoranzi romani, polonezi si germani coordonati, ca si in tabara din vara lui 2009, de catre prof. Carola Metzner Nebelsick de la Universitatea Ludwig Maximilians din Munchen-Germania, prof. dr. Louis Nebelsick de la Universitatea Cardinal Stefan Wyszynski din Varsovia-Polonia si domnia sa, muzeul baimarean fiind reprezentat si de catre arheologul Bogdan Bobana.
Cunosteam situl localizat in Lapus, pe terasa Podanc din Valea lui Lazar, Tinoasa, si catalogat la nr.108231.01 din Repertoriul arheologic al Romaniei, vizand Neoliticul-Epoca bronzului, perioada sa tarzie (ultimele doua secole ale mileniului II i.Ch) multumita dr. Carol Kacso, al carui invitat am fost la 6 septembrie 2009, adica doar cu o zi inainte de inceperea lucrarilor de protejare-conservare cu folie de polietilena si pamant a sapaturilor efectuate in acel stagiu.
Scurt istoric al lucrarilor arheologice de la necropola din Lapus
Am aflat atunci ca primele sapaturi in necropola Lapus-Podanc, care dateaza din Epoca tarzie a Bronzului, au fost efectuate pe la 1890, dr. C. Kacso incepandu-si investigatiile sistematice inca din anul 1967.
Din 2007, lucrarile arheologice vizand un proiect comun romano-german, se desfasoara sub egida si finantarea Muzeului de Istorie si Arheologie Maramures, in colaborare cu Universitatea Ludwig-Maximilians din Munchen, respectiv cu Fundatia Germana pentru Cercetare.
Se cunostea faptul ca, initial, au existat circa 80 tumuli in necropola tumulara datata de la sfarsitul sec. XIV pana la inceputul sec. XII i.Hristos, acestia fiind dispersati pe intinderea a aproximativ un km.
In vara 2008 arheologii au descoperit in tumulul nr. 26 un sanctuar legat de ceremonia inmormantarii stramosilor locuitorilor din zona, dar si a comemorarii ritualice a acestora, fapt demonstrat de gasirea a numeroase fragmente ceramice reprezentand resturile vaselor de mancare si bautura deliberat sparte de catre participantii la aceste evenimente.
Se apreciaza ca sanctuarul initial, rectangular si ceva mai mic, a fost construit din lemn de stejar, fapt tradat de urmele carbonizate postincendiere iar dupa vreun secol, din piatra.
Arheologii mai presupun ca sanctuarul a fost sprijinit de piloni solizi de lemn care dupa ceremonie erau extrasi, gropile defunctilor fiind umplute cu cenusa rezultata din alte ritualice incinerari precedente (au fost remarcate din acest punct de vedere-folosirea pilonilor de sustinere- similitudini cu ritualurile mortuare dacice datate mult mai tarziu ca perioada).
Femei lapusene la lucru, cot la cot cu echipa de arheologi
Intalnirea cu arheologii si academicianul Alexandru Vulpe a fost fixata pentru miercuri, 18 august, ora 10.30 in situl arheologic (adica la aproximativ 55 km de Baia Mare).
De aceasta data, mergand spre Lapus dinspre Targu Lapus-Rogoz, am reperat de departe Casa olandezului, cu sarpanta rosie de ardezie, construita nu departe de terasa Podanc, putin mai spre SE , din soseaua asfaltata parcurgand lejer cei circa 400 m pe un drum de tara pietruit dar spalat pe alocuri de torente.
Am ajuns putin inainte de ora stabilita, in acelasi timp cu academicianul A.Vulpe, surprinzand intr-o scurta pauza o destul de mare echipa de arheologi, apreciata de catre conducatorii acesteia drept cea mai profesionista si eficienta, comparativ cu precedentele.
Alaturi de acestia lucreaza in sit si cativa lapuseni, mai ales femei, avand sarcini legate de activitatile brute care nu necesita o minima cel putin calificare de specialitate.
Se lucreaza de aceasta data continuandu-se sapaturile anilor precedenti, in prima instanta descoperindu-se solul pana la folia protectoare de polietilena pusa in septembrie 2009 dar, in paralel, se investigheaza si noi locatii.
Nu e defel neglijabil faptul ca specialistii, nu doar coordonatorii lucrarilor, precum si academicianul A.Vulpe, dialogau lejer in riguroasa germana a predecesorului Heinrich Schlieman, descoperitorul Troiei dar si in engleza, poloneza si romana.
Urme ale anticilor ritualilor mortuare
Compararea acestui sanctuar cu antica Troia a survenit odata cu descoperirea aici a unui drum pavat cu piatra de rau, din zona de E a tumulului 26.
In prezent se continua pe directia E sapaturile la acest vechi drum, descoperindu-se, printre altele, cioburi ale unui mare vas de lut destinat ritualurilor mortuare.
Anterior, intr-un vas de bronz, au fost descoperite seminte de plante aflate deja in curs de cercetare de laborator (in Heidelberg-Germania dar si in Canada) dar este de remarcat lipsa in general a resturilor vegetale ca si a celor animale (schelete, oase) din sit, aceasta datorandu-se probabil incinerarilor, dar si a alterarilor generate de aciditatea solului.
Se face in paralel si cercetarea feluritelor granule de polen descoperite in straturile aflate la adancimi diferite.
Prospectiunile geo-magnetice completeaza mijloacele actuale de investigare arheologica desfasurate aici.
Unul dintre scopurile cercetarii arheologice consta in acela de a afla despre preocuparile bastinasilor acestor locuri in urma cu 3400-3200 ani, daca ei au fost preocupati de minerit si in special de exploatarea cuprului (industrial exploatat si prelucrat mai tarziu in perimetrul minier Baiut; acolo, in zona Taul Negru, cercetarile arheologice au scos la iveala preocuparile extractiv-minieresti-metalurgice prezente inca din Epoca Bronzului).
Lucrarile de arheologie, finantate de Forumul Stiintific German
Insotit si pertinent consiliat de catre dr. Carol Kacso, am privit din nou entuziasmat santurile arheologice ale sitului, caroiajul rosu al firelor de relon destinat riguroasei compartimentari si masurari, nivelurile diferite, in trepte, portiuni stravechi de zid, straturile de cenusa, fragmentele de zid arse si transformate in bucati rosii de ardezie etc.
Un ingenios esafodaj special a aparut acum acolo, fiind destinat fotografierilor panoramice ale sitului, de la circa 5-6 m inaltime. Am mai remarcat si utilizarea de aparatura topografica performanta, destinata riguroaselor masuratori in vederea intocmirii hartilor digitale.
Constructia marelui sanctuar cu fundatie de piatra, realizata peste precedentul mai mic si pe o fundatie din lemn de stejar, masoara 25 m lungime si 11 m latime iar destinatia sa a fost pentru ritualurile funebre, ne-a spus prof. Carola Metzner Nebelsick, incantata de aceste meleaguri si profund atasata de ele, impreuna cu familia sa.
Aceasta ne-a vorbit de resturile de oase de animale descoperite, de lipsa celor umane. Pentru prima oara in sit era prezent si un specialist german in dendrocronologie.
Finantarea lucrarilor arheologice din acest an apartine exclusiv Forumului Stiintific German. O problema reala o constituie faptul ca situl nu a fost declarat ca rezervatie arheologica, proprietarii terenurilor dorind (si indreptatiti fiind) sa le exploateze agricol, ba unul dintre ei voind sa niveleze cativa tumuli necropolari cu buldozerul pentru a-si netezi terenul in scopul acelorasi viitoare exploatari agricole.
O astfel de initiativa, oricand practic posibila, si mai ales in zone vizand tumuli deocamdata neinvestigati arheologic, ar putea genera inestimabile pierderi arheologic-patrimonial-culturale.
Resturile a peste 10.000 de vase de lut, descoperite pana acum
Academicianul A. Vulpe, incantat de echipa de arheologi din aceasta campanie, avea sa ne spuna ca prima oara a fost aici in 1973 si de mai multe ori dupa aceea.
A atras atentia apoi asupra valorii inestimabile a acestui sit, fapt inechivoc demonstrat de extraordinarele descoperiri facute aici in lungul a circa patru decenii, nu numai romanilor ci si specialistilor straini, Muzeul de Istorie si Arheologie Baia Mare detinand o extrem de bogata colectie de artefacte prelevate peste ani, unele exceptional reconstituite si prezentate publicului ( muzeele de istorie din Bucuresti si Cluj Napoca putand fi pe drept cuvant invidioase pentru asta).
Arheologul avea sa aprecieze acest sit din mai multe perspective, in primul rand faptul ca dr. C.Kacso, alaturi de diferite echipe, a desfasurat sapaturi arheologice de o calitate remarcabila, in mod programatic, metodic si strict profesionist.
Apoi, din fericire, situl nu a fost supus agresiunilor si vandalizarilor precum numeroase altele din tara, cunoscute si lejer accesibile publicului larg, pe de alta parte localizarea sitului pe aceasta terasa lutoasa a permis realizarea unor sapaturi soldate cu pertinente evaluari stratigrafice, fapt practic imposibil in alte situri care de exemplu sunt amplasate pe un sol accidentat, bolovanos.
Sit arheologic unic in lume
Academicianul A.Vulpe aprecia ca nu e defel exclus ca acest sit necropolar, estimat ca apartinand sec. XIII-XIV i.Hristos., sa fie unic in Romania si printre putinele descoperite pana in prezent in Europa.
Domnia sa ne-a spus ca nu se stie (deocamdata) daca defunctii erau inhumati ori incinerati, dar ca acest procedeu din urma era frecvent in acea perioada istorica iar lipsa oaselor umane s-ar putea datora incinerarii cadavrelor.
Senzationala descoperire din vara 2010 e reprezentata de aceasta capela destinata oficierii ritualurilor mortuare, pe de alta parte e remarcabil faptul ca in acest sit s-au descoperit pana in prezent resturile a peste 10.000 vase arse de lut.
Privind nostalgic-retrospectiv, academicianul A.Vulpe ne-a spus ca, intre varsta de 25 si 61 de ani (1992, anul in care s-a pensionat), in calitate de arheolog a efectuat sapaturi in Banat si Oltenia, dar in cu totul alte conditii si cu niste mult diferite mijloace tehnico-stiintifice.
O perioada de avant arheologic a constatat-o in perioada lui Gheorghiu-Dej
O perioada de avant arheologic a constatat-o in perioada lui Gheorghiu-Dej si foarte putina vreme dupa aceea ( liderul comunist, similar celor moscoviti, considerase arheologia ca o valoroasa pista exploatabila indeosebi propagandistic).
A sapat necropole la Horezu-Costesti apoi o asezare dacica in Mihailesti, aproape de Bucuresti, sit in care strainii vor finanta continuarea cercetarilor de specialitate, noi nedispunand de resursele financiare absolut necesare.
Tot de la academicianul A. Vulpe am aflat ca in prezent arheologi germani sapa nu doar in situl Lapus ci si in Banat , la Uivar si Pietrele, in timp ce arheologi americani impreuna cu francezi au facut sapaturi la Harsova.
In final , impreuna cu academicianul, am trecut in revista cateva locuri apropiate, de o inestimabila valoare arheologica, unele destul de amanuntit cercetate, precum cele din zona Tarii Codrului, din Oarta-Bicaz, Oncesti -Maramuresul Istoric, Mediesu Aurit, Calinesti si Bixad-tara Oasului…
Recesiunea economica – o problema majora si pentru cercetarile arheologice
Aveam parte de o zi splendida, putand panorama spre varful Tibles, Hudin, Minghet, Secu, Varatic, Prislop, satra Pintii, Dealul Pietris Aproape, prefatat de siluetele miilor de clai de fan, aducand unei vivante fresce, apareau Lapusul iar spre V Rogozul si Damacuseniul.
O briza zburdalnica inviora atmosfera, primenind-o salutar dupa precedentele zile de inabusitoare arsita cu iz tropical.
Arheologii au luat o pauza de 30 de minute. Lucrau in sit in fiecare zi de la 8 dimineata la ora 16,30 , cu cateva meritate pauze, dupa care satenii se-ntorceau in Lapus, ceilalti in Targu Lapus, unde s-au cazat la o primitoare pensiune.
Inainte de a-mi lua ramas bun si a le multumi exceptionalilor interlocutori pentru deosebitele lor informatii, am privit putin in stanga actualului santier focalizat pe tumulul 26, acolo unde se afla un alt mare tumul inierbat (nr. 21), prospectat arheologic inainte si apoi la circa 25-30 m si la NE de acesta, spre un alt tumul mult mai mare, neprospectat pana-n prezent.
L-am intrebat pe dr. C.Kacso daca si-a propus sa sape si acolo pentru a-si completa rezultatele extraordinarelor descoperiri facute aici in cei patruzeci de ani de munca.
Desi pensionar de ceva vreme, era intr-o excelenta forma iar verva si spiritul iscoditor nu-i dadeau pace.
Aveam sa aflu imediat ca alta e problema majora intr-o Romanie aflata in perpetua recesiune economico-financiara, lipsa fondurilor, defel modice, necesare a fi alocate unor astfel de cercetari care se-ntind pe perioade de cel putin cativa ani, uneori chiar si peste generatii.
Acesta este motivul pentru care se apeleaza in ultimii ani la echipe arheologice mixte, care vin si cu finantarile necesare acordate de catre fundatii, institute de cercetare, universitati de prestigiu etc.
M-am imbarcat si am plecat spre Baia Mare, incarcat de istorie, firesti dileme, dar si de superbia peisajului lapusean. Cred ca niciunde in Romania nu poti vedea-ntr-un loc mii si mii de clai de fan si clenceri precum aici, apoi minunate-s eroziunile sedimentare ce aduc unor multimilenare faleze situate spre malul drept al Lapusului, catre Rogoz.
Fanatele otavite, de un tonic verde crud, ofereau privirilor florale insule de galben, portocaliu, roz si lila, dar maretul spectacol se datora in special norilor albi si bucalati alergati de briza cu un inconfundabil parfum suav de toamna.
Sincer, am sperat ca prestigiosii arheologi care coordoneaza din 2007 sapaturile din situl Podanc-Lapus, alaturi de echipele lor, sa gaseasca intelegerea si stringent necesarele resurse banesti pentru a-si putea continua lucrarile propuse pentru 2011-2012 si, de va fi cu putinta, si dupa aceea, fiindca aici rezultatele de pana acum au demonstrat ca o merita cu prisosinta.
O zicala din popor spune ca cu cat un om e mai educat, citit, cultivat, cu atata devine mai modest, agreabil, comunicativ si lipsit de infatuare sau aroganta,cu alte cuvinte un interlocutor de exceptie, fapt din fericire constatat de mine atat in sept. 2009 cat si in aug.2010 in situl arheologic Lapus, alaturi de exceptionalele echipe de arheologi.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
