Nivelul participarii continua sa scada de la primele alegeri pentru Parlamentul European (PE) cu sufragiu universal direct, in 1979, un nou nivel-record al absenteismului fiind asteptat anul acesta. In 2009, la precedentele alegeri europene, nivelul absenteismului a fost, in medie, de 57% in UE, atingand 70% in sase tari, dar recordul este detinut de catre Slovacia, unde peste 80% dintre alegatori nu s-au prezentat la urne.
Singurele doua state in care absenteismul s-a situat sub 10% au fost Belgia si Luxemburgul, in care votul este obligatoriu. Cu treizeci de ani in urma, in 1979, pe cand Uniunea avea noua state membre, absenteismul a fost de 37%.
O participare scazuta constituie o problema pentru reprezentativitatea si legitimitatea alesilor, recunosc eurodeputatii din toate tarile. Nivelurile-record de absenteism constituie una dintre dovezile „precaritatii importante si legitimitatii democratice a Uniunii”, afirma universitarul Antoine Vauchez, director de cercetare la CNRS.
Prea mult timp cantonat intr-un rol consultativ, Parlamentul European este dotat de-acum cu puterea codeciziei alaturi de state. Aproape toate legile europene este necesar sa primeasca aprobarea sa. Insa PE continua sa fie perceput ca „prea indepartat” de cetatenii europeni. Un studiu recent Eurobarometru, Biroul european care masoara situatia opiniei publice in UE, a aratat ca 67% dintre europeni apreciaza ca vocea lor „nu conteaza in UE”.
„Desigur, daca apreciezi ca vocea ta nu conteaza, esti cu atat mai susceptibil sa absentezi”, subliniaza Michael Malherbe, un moderator pe un blog specializat in comunicare europeana.
In perioada 2009-2013, imaginea pozitiva a UE a inregistrat o scadere de 18 puncte procentuale, in timp ce imaginea negativa a castigat 14 puncte. Potrivit Eurobarometrului, „proportia persoanelor care afirma ca au imagine pozitiva despre UE se mentine la un nivel imediat superior celei a respondentilor care au o imagine negativa”.
La fel, in domeniul increderii in institutiile europene, scaderea este vertiginoasa – 17 puncte in perioada 2009-2013 – pana la 31%. Spre deosebire de numeroase Parlamente nationale, unde clivajul este clar intre majoritate si opozitie, eurodeputatii – cu exceptia euroscepticilor si eurofobilor – cultiva arta compromisului, in activitatea la comisii sau la vot in plen.
Aceasta cautare constanta a compromisului asupra unor dosare uneori foarte complexe face activitatea parlamentara destul de opaca pentru opinia publica. Partidele politice, spre exemplu in Franta, se servesc uneori de Parlamentul European pentru „reciclarea” unora dintre alesii infranti in scrutine nationale, in loc sa prezinte candidati pentru afaceri europene.
Intr-o incercare de a raspunde deficitului democratic de care este afectata UE si, totodata, in vederea mobilizarii alegatorilor, principalele cinci partide reprezentate in PE – conservatorii din cadrul Partidului Popular European (PPE), socialistii, liberalii (de centru), Verzii si stanga radicala – au desemnat cate un cap de lista pentru presedintia Comisiei Europene (CE).
PE mizeaza pe aceasta „noutate” in incercarea de a mai trezi din apatie alegatorii, pe care ar vrea sa-i convinga, potrivit sloganului retinut pentru campanie, ca „de aceasta data este diferit”.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
