Maramureșul are 7 deputați și 3 senatori. Fiecare mandat vine cu bani publici, personal, cabinete, transport și alte cheltuieli. Am lăsat partidele deoparte și am făcut socoteala de alegător: cât ne costă fiecare și ce a făcut pentru județ.
În 2026, un parlamentar fără funcție de conducere are o indemnizație brută de 18.720 de lei pe lună, la care se adaugă banii destinați funcționării cabinetului parlamentar. Pentru 2026, suma forfetară a fost redusă cu 10%, ajungând la 32.011 lei lunar. Repetăm, ca să fie foarte clar: cei 32.011 lei nu sunt salariul parlamentarului. Sunt bani publici pentru cabinet: salarii, chirie, utilități, materiale, transport, comunicații și alte cheltuieli legate de exercitarea mandatului. (Senatul României)
Dar pentru alegător, întrebarea rămâne perfect legitimă: Bun. Și ce primim pentru banii ăștia? Pentru că nu trimitem la București zece turiști politici. Trimitem zece reprezentanți. Iar reprezentarea ar trebui să lase urme.
CRINA CHILAT
În clasamentul 281 privind activitatea raportată la costul mandatului, Crina Chilat este prima dintre deputații maramureșeni, cu 64 de inițiative legislative, 14 promulgate, patru comisii și 97% prezență la voturile nominale. Platforma îi atribuie un cost estimat al mandatului de 266.400 de euro pe patru ani. (281.ro) Aici trebuie să fim corecți.
Cifrele arată activitate. Nu putem să facem jurnalism după simpatii și să declarăm că un parlamentar nu muncește doar pentru că nu ne place partidul lui. Dar nici nu putem confunda activitatea parlamentară cu performanța absolută. 64 de inițiative sunt 64 de inițiative. 14 promulgate sunt 14 promulgate. Iar întrebarea următoare este: Câte dintre ele au schimbat ceva concret pentru maramureșean? Asta este diferența dintre contabilitate și rezultat.
BRIGITTA ZAHORANSZKI
Locul următor între deputații maramureșeni în clasamentul 281. Și aici avem activitate măsurabilă. Ceea ce este bine. Pentru că un parlamentar trebuie să fie văzut și în Parlament, nu doar la evenimentele din circumscripție. Dar alegătorul are voie să pună întrebarea incomodă: Dacă mâine ar trebui să spună într-o singură frază ce a obținut pentru Maramureș, ce ar spune?
Nu ce a propus. Nu ce a susținut. Ce a obținut. Pentru că între cele două există, uneori, o distanță cât de la Baia Mare până la București.
IONEL OVIDIU BOGDAN
Aici vorbim despre un politician cu experiență administrativă și politică. Și tocmai de aceea standardul trebuie să fie mai ridicat. Experiența nu este rezultat. Funcția nu este rezultat. Vizibilitatea nu este rezultat. Rezultatul este rezultatul. Iar pentru un om care a avut deja funcții importante, întrebarea alegătorului poate fi ceva mai apăsată: Ce a adus experiența aceasta înapoi în Maramureș? Pentru că mandatul parlamentar nu este o medalie pentru trecut. Este o responsabilitate pentru prezent.
BRIAN CRISTIAN
Este unul dintre parlamentarii cu experiență anterioară în Legislativ, deci nu poate invoca scuza debutului. Și aici apare o regulă simplă:
la al doilea mandat nu mai contează atât de mult promisiunea. Contează bilanțul. Câte proiecte? Câte legi? Câte intervenții? Câte rezultate? Și, mai ales, câte dintre ele au avut legătură directă cu Maramureșul? Pentru că alegătorul nu și-a cumpărat un abonament la activitatea Parlamentului de la București.
Și-a ales un om.
DANIEL CIORNEI
Aici avem un caz interesant. Ciornei are un volum mare de activitate legislativă raportat public. În baza 281 apar 1.675 de voturi înregistrate, cu 92% prezență la vot, iar platforma indică faptul că în 99% dintre voturile înregistrate parlamentarul a votat pe linia partidului. (281.ro) Aici nu e loc de interpretări sentimentale. Cifra e acolo. Dar ea ridică o altă întrebare: Cât din munca parlamentarului este muncă proprie și cât este simpla disciplină de partid? Pentru că, dacă partidul apasă pe un buton și parlamentarul apasă și el, avem un vot. Dar reprezentarea începe acolo unde apare și capacitatea de a spune:
„Nu. Pentru Maramureș, aici trebuie altceva.”
CĂLIN-FLORIN GROZA
Este în Camera Deputaților și are un loc relevant în zona transporturilor și infrastructurii. Pentru Maramureș, asta ar trebui să fie o veste excelentă. Pentru că județul are nevoie de infrastructură. Nu de încă o promisiune despre infrastructură. De infrastructură. Așadar, aici bilanțul trebuie făcut foarte simplu: Ai o poziție care îți permite să influențezi? Perfect. Ce ai influențat?
Pentru că alegătorul nu poate merge pe drumuri construite din declarații.
LUCIAN MORAR
În clasamentul comparativ 281, Morar este ultimul dintre cei șapte deputați maramureșeni, cu un scor de 206. (281.ro)
Și aici trebuie spus foarte clar: un scor mai mic nu este o sentință de incompetență.
Dar nici nu este o decorație. Dacă activitatea măsurată este mai redusă decât a colegilor, alegătorul are tot dreptul să întrebe: De ce?
Și mai ales: Ce am ratat noi, cei care te-am trimis acolo? Pentru că un mandat parlamentar nu este un contract în care partea „prestație” poate rămâne necompletată.
LA SENAT, SOCOTEALA CONTINUĂ
CRISTIAN NICULESCU-ȚÂGÂRLAȘ
Dintre cei trei senatori maramureșeni, este cel mai bine poziționat în clasamentul comparativ 281. Are experiență parlamentară și un volum consistent de activitate. Dar aici apare o regulă pe care trebuie s-o aplicăm tuturor: experiența nu se reportează ca vechimea la pensie. Cu fiecare mandat, standardul trebuie să crească. Așa că întrebarea este: Ce ai făcut în plus față de mandatul precedent?
COSTACHE CHERTIF
La Chertif avem o situație care arată de ce cifrele trebuie citite cu atenție. Există activitate legislativă, întrebări, declarații și inițiative. Dar clasamentul agregat îl plasează sub colegul său liberal de la Senat. Așadar: nici „a făcut multe” nu este suficient. Trebuie să vedem ce a ieșit din toate acele inițiative.
Pentru că parlamentarul nu este plătit la kilogram de hârtie.
SORIN VLAȘIN
Și aici avem un caz care merită analizat fără prejudecăți. Vlașin are experiență parlamentară, iar fișa Senatului arată un număr important de inițiative legislative și legi promulgate. Așadar, nu putem spune „n-a făcut nimic”. Ar fi fals. Dar putem spune altceva: Cât din ceea ce a făcut a contat efectiv pentru Maramureș? Asta este întrebarea pe care trebuie să o primească fiecare parlamentar. Indiferent de partid.
ȘI ACUM, NOTA DE PLATĂ
Să facem o socoteală simplă. Un parlamentar are în prezent o indemnizație brută de 18.720 de lei pe lună. În plus, pentru cabinetul parlamentar există o sumă forfetară de 32.011 lei pe lună în 2026, după reducerea cu 10%.
Asta înseamnă că doar aceste două componente însumează aproximativ: 50.731 de lei pe lună pentru fiecare parlamentar. Nu spunem că toți acești bani intră în buzunarul parlamentarului. Nu intră. Cei 32.011 lei sunt pentru funcționarea cabinetului. Dar sunt tot bani publici. Și pentru că vorbim despre bani publici, alegătorul are dreptul să întrebe ce primește pentru ei. Pentru cei zece parlamentari ai Maramureșului, aceeași formulă înseamnă aproximativ: 507.310 lei pe lună doar din indemnizația brută plus suma forfetară de cabinet. Adică peste: 6 milioane de lei pe an. Și asta înainte de a pune la socoteală toate celelalte drepturi posibile: cazare, transport, diurnă și alte cheltuieli aferente exercitării mandatului. Aici nu mai vorbim despre „un parlamentar”. Vorbim despre zece mandate care costă bani serioși. Și atunci întrebarea devine inevitabilă:
CE CUMPĂRĂM DE ACEȘTI BANI?
Cumpărăm reprezentare? Cumpărăm leg? Cumpărăm proiecte? Cumpărăm presiune politică pentru județ? Cumpărăm rezultate?Sau cumpărăm, din când în când, câte un comunicat? Pentru că, dacă tot discutăm despre reducerea Parlamentului, poate că ar fi cazul să discutăm și despre randamentul parlamentarului. Nu randamentul politic. Nu cât de bine stă în partid. Ci randamentul pentru omul care plătește.
ALEGĂTORUL NU ARE NEVOIE DE UN CLASAMENT DE PARTIDE
Și aici este partea la care nu vom face rabat. PSD nu primește notă de trecere pentru că e PSD. PNL nu primește bonus pentru că e PNL.
AUR nu primește niciun punct pentru scandal. USR nu primește puncte pentru postări. UDMR nu primește puncte pentru disciplină. POT nu primește puncte pentru că este nou. Toți pornesc de la aceeași linie. Aceeași indemnizație. Aceeași sumă forfetară. Același Parlament. Același județ. Și aceeași întrebare:
CE AI FĂCUT PENTRU MARAMUREȘ?
Nu ce ai promis. Nu ce ai distribuit pe Facebook. Nu ce ai spus la televizor. Ce ai făcut.
Mai puțini parlamentari în Maramureș? Și cui îi pare rău?
Poate că unui parlamentar care chiar își face treaba. Pentru că un județ are nevoie de reprezentare puternică. Dar dacă reducerea înseamnă că dispar câteva mandate care au produs mai puțin decât costul lor… Atunci poate că nu ar trebui să ne uităm doar la câte mandate pierdem. Ar trebui să ne uităm la: CÂTE MANDATE MERITĂ SĂ PĂSTRĂM?
Asta este întrebarea adevărată. Pentru că zece parlamentari buni pot fi puțini. Dar zece parlamentari mediocri pot fi foarte mulți. Mai ales când nota de plată vine din bani publici.
Și, la final, alegătorul maramureșean nu trebuie să întrebe: “Câți parlamentari avem?” Ci: “Cât mă costă fiecare și ce primesc înapoi?”
Iar dacă răspunsul la a doua parte este greu de găsit… atunci poate că problema nu este că Parlamentul României vrea să aibă mai puține fotolii. Poate problema este că noi am fost prea mult timp obișnuiți să le plătim pe toate fără să cerem bonul.
Violeta Florea
– Servicii de creare site web
