Corneliu Coposu și adevărul despre 23 August 1944: scrisoarea către Sergiu Nicolaescu, recuperată din arhiva Fundației

„Actul de la 23 august 1944 va rămâne în istorie ca un act indispensabil, util și salvator pentru existența și viitorul României.” – Corneliu Coposu

Cu prilejul zilei de 23 August, Fundația Corneliu Coposu readuce în atenție un document deosebit de valoros pentru înțelegerea unuia dintre cele mai importante momente din istoria recentă a României: o scrisoare trimisă de Corneliu Coposu regizorului Sergiu Nicolaescu, la 5 mai 1993, în contextul realizării filmului „Oglinda (Începutul Sfârșitului)”.

Documentul, descoperit la începutul anului 2019 în arhiva Fundației, reprezintă mărturia unui om care a fost participant și martor direct al evenimentelor de la 23 august 1944 și care fusese invitat de Sergiu Nicolaescu să ofere consultanță pentru realizarea peliculei.

În scrisoare, Corneliu Coposu formulează o serie amplă de observații istorice referitoare la scenariu și solicită corectarea unor scene despre care considera că se îndepărtează prea mult de realitatea evenimentelor.

Seniorul atrăgea atenția că libertatea artistică nu trebuie să ducă la denaturarea sensului unor momente istorice esențiale. Printre observațiile sale se numără modul în care este prezentată poziția mareșalului Ion Antonescu față de armistițiu, pregătirea arestării acestuia, rolul Regelui Mihai, al lui Iuliu Maniu și al generalului Constantin Sănătescu, precum și împrejurările în care Antoneștii au ajuns sub paza unui grup de comuniști.

Un punct important al scrisorii îl constituie explicația lui Coposu privind motivul arestării lui Antonescu. Seniorul respingea interpretarea potrivit căreia decizia ar fi fost determinată în principal de ostilitatea Regelui și a anturajului său față de mareșal.

Potrivit lui Coposu, dacă, în după-amiaza zilei de 23 august, Antonescu s-ar fi angajat să pregătească imediat ieșirea României din război, fără să-i prevină pe germani, armistițiul ar fi putut fi încheiat de el însuși. Refuzul lui Antonescu de a acționa în acest sens și intenția de a solicita în prealabil acordul lui Hitler au schimbat însă situația.

Coposu sublinia și faptul că Regele Mihai, Iuliu Maniu și opoziția nu s-au opus războiului pentru recuperarea Basarabiei până la Nistru, ci continuării războiului dincolo de acest obiectiv, într-un moment în care România risca să suporte consecințe devastatoare.

Fundația Corneliu Coposu atrage atenția și asupra unui alt aspect legat de filmul lui Sergiu Nicolaescu. Deși Coposu a participat la premiera peliculei, pe 12 februarie 1994, el ar fi atras atenția celor cu care s-a întâlnit asupra numeroaselor „greșeli și carențe istorice” ale filmului.

În acest context, Fundația consideră neadevărată și tendențioasă afirmația atribuită ulterior lui Sergiu Nicolaescu, potrivit căreia Corneliu Coposu s-ar fi ridicat în picioare și ar fi aplaudat cu mâinile deasupra capului la finalul filmului. Scrisoarea din 5 mai 1993, spun reprezentanții Fundației, oferă un document direct care arată poziția critică și argumentată a Seniorului față de modul în care erau prezentate evenimentele.

Documentul este cu atât mai important cu cât provine din arhiva personală a lui Corneliu Coposu și surprinde, în detaliu, perspectiva unui martor direct asupra zilei de 23 august 1944, la aproape jumătate de secol după evenimente.

Prin publicarea scrisorii originale și a transcrierii acesteia, Fundația Corneliu Coposu readuce în atenția publică nu doar o mărturie istorică, ci și necesitatea de a privi cu responsabilitate momentele care au schimbat destinul României.

La 82 de ani de la 23 august 1944, mărturia lui Corneliu Coposu rămâne o invitație la documentare, memorie și înțelegerea nuanțată a istoriei.