De 8 martie îți scriu, mamă…
În urmă cu 15 ani îți cântam: „De ziua ta, mămico”, azi nu-ți mai cânt, însă îți mulțumesc!
Îți mai aduci aminte când învățam versurile acelei melodii împreună cu tine, ca ulterior să-ți cânt la serbarea de 8 martie de la grădiniță? Aveam emoții pentru că voiam să ți-o cânt doar ție, ghidată fiind doar de ochii tăi, dar trebuia, trebuia să prind bujori în obraji, să înghit pentru o secundă în sec și cu vocea tremurândă să încep să cânt. Erau multe priviri străine care mă intimidau, dar eu o vedeam doar pe a ta. Prin zâmbet îmi dădeai curaj, prin buze îmi mimai cuvântul care urma și de fiecare dată, la final, lacrimile tale îmi spuneau că totul a fost bine și că darul meu a ajuns acolo unde trebuia, în sufletul tău.
De atunci până acum nu s-au schimbat prea multe, am escaladat doar câțiva ani, însă chiar și azi, printre nenumăratele priviri eu o văd doar pe a ta ca fiind cea mai dragă inimii mele.
Anul acesta de 8 martie nu îți voi putea pune în palme o floare și să-ți mulțumesc printr-o îmbrățișare, fiindcă nu îmi e posibil, însă îți scriu și-ți mulțumesc prin gând, rugă și suflet!
Probabil că nu ți-am spus niciodată, însă când eram copil te consideram eroul meu, azi îmi ești mai mult, chiar idol. Și știi de ce? Pentru că ai luptat dintotdeauna, m-ai iubit tot de atunci și îmi ești cea mai bună prietenă pentru totdeauna.
Te iubesc mamă și mi-e dor de tine!
R.B.
