La 18 iulie 1976, o fetiţă româncă de 14 ani şi jumătate (născută la 12 noiembrie 1961, în Oneşti) uimea lumea sportului realizând o performanţă unică la acea vreme – nota 10 la Jocurile Olimpice de la Montreal. Fetiţa era Nadia Comăneci, care, la acea ediţie a JO, a obţinut de şapte ori nota 10 şi a câştigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă şi paralele), o medalie de argint (echipă compus) şi una de bronz (sol). Atunci, gimnasta din Oneşti a intrat în istorie drept prima sportivă cu un exerciţiu perfect.
Computerul care afişa nota concurenţilor nu era programat să arate nota 10, aşa că după exerciţiul Nadiei, pe ecran a apărut nota… 1.00. Reputatul jurnalist sportiv şi scriitor de cărţi pe teme sportive Ioan Chirilă nota, în cartea sa numită „Nadia” (apărută în 1977 la Editura Sport-Turism): „18 iulie 1976 (…) Nadia se apropie de paralele. E ultimul exerciţiu al serii (…) Nadia s-a pregătit de atac. Pare încruntată (…) Atacul se produce pe neaşteptate. (…) Nadia ajunge în vârf. Echilibru perfect. Coboară rapid, într-o volută, evitând şocul cu paralelele. (…) Zbor final! Stop!! Urale!!! Nadia e înfierbântată de efort. Pentru prima oară obrajii ei sunt rumeni. (…) Nadia aşteaptă. ‘Şi deodată, cum avea să scrie mai târziu Karoly (Bela, antrenorul Nadiei – n.r.), s-a prăbuşit Niagara peste sala Forum. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost apariţia notei pe tabela electronică, acel 1.00 – din lipsă de prevedere – care a făcut înconjurul lumii, exprimând, parcă, revolta omului împotriva tehnicii atotstăpânitoare. Apoi totul s-a transformat într-un tumult. (…) Nadia a ieşit, în sfârşit, din carapacea sa, şi a ridicat braţele sus, oferind fotoreporterilor şi operatorilor cea mai adevărată imagine a victoriei’, scria Bela (Karoly – n.r.)”.
În aceeaşi carte, Ioan Chirilă adăuga: „Primul 10! Faimoasa lipsă de prevedere a computerului de la Montreal care nu şi-a programat nota zece. Un copil, Nadia Comăneci, l-a obligat, zâmbind, să-şi recunoască greşeala”. Iar Bela Karoly mărturisea: „Nadia a fost extraordinară. În primul rând, pentru acest 10!”.
În 1976, tânăra gimnastă a intrat în paginile celebrei „Guiness Book”, cu prima notă 10 la gimnastică, dar şi în istoria olimpiadelor, cu cel mai mare total în concursul individual compus – 79,275 din 80 de puncte posibile, dar şi drept cea mai tânără campioană olimpică (triplă – la individual compus, paralele şi bârnă). La Montreal, Nadia a cucerit trei medalii de aur, (…) cu note maxime, potrivit volumului „Campionii secolului XX”, Editura Fundaţiei AGERPRES, 2000.
„Exuberanţa latină a Nadiei Comăneci, scria un reporter elveţian, încântat de cutezanţa, verva şi abilitatea micii românce, va schimba în mod fundamental aspectul gimnasticii feminine. Noutăţile prezentate de Nadia Comăneci, stilul său foarte personal, tehnica perfect cizelată şi dinamismul exerciţiilor au însemnat o ieşire din şablon, într-o disciplină ce devenea prea academică. Dintr-un sport, altădată pentru iniţiaţi, gimnastica a fost transformată de Nadia Comăneci într-un sport-spectacol pentru toţi”, nota volumul „Campionii secolului XX”.
După primul 10, au urmat alte şase note maxime pentru sportiva româncă. Întrebată de ziarişti, la acel moment, care este secretul ei, Nadia spunea: „Munca grea a făcut totul să fie uşor! Acesta este secretul meu!”.
„Nimeni nu ştie când anume intră în istorie. Nu există manuale de specialitate în domeniu, care să-ţi spună cum să faci faţă momentului. Cum la paralele concurasem ultima, am început imediat să mă încălzesc pentru bârnă. În timp ce-mi făceam încălzirea pentru bârnă, pe panoul electronic s-a afişat nota. Un 1.00. Am continuat să mă încălzesc fără să-mi pese de ce se întâmplase, concentrată asupra următorului exerciţiu. Béla a venit lângă mine şi l-am întrebat: ‘Dom’profesor, e într-adevăr un zece?’. Zâmbetul i s-a lăţit de la o ureche la cealaltă şi a zis că da.”, îşi amintea Nadia cu nostalgie, după mulţi ani de la acea performanţă.
– Servicii de creare site web
