La 4 noiembrie 1912 începea o importantă etapă din viața bisericească a lui Valeriu Traian Frențiu, care, la doar 37 de ani, era numit Episcop Greco-Catolic de Lugoj. Avea să urmeze un parcurs de slujire marcat de responsabilitate pastorală, credință și, în cele din urmă, de sacrificiu.
După zece ani de păstorire la Lugoj, în 1922, Valeriu Traian Frențiu era chemat să conducă Eparhia Greco-Catolică de Oradea, pe care a păstorit-o mai bine de un sfert de secol.
În 1948, odată cu instaurarea persecuției comuniste împotriva Bisericii Române Unite cu Roma, episcopul a fost arestat. A rămas fidel credinței sale și comuniunii cu Biserica Catolică, iar în 1952 a murit în închisoarea de la Sighet, în urma anilor de detenție și suferință.
Parcursul său episcopal leagă trei locuri importante din istoria sa: Lugojul, unde a început slujirea ca episcop, Oradea, unde a păstorit credincioșii timp de decenii, și Sighetul, locul în care și-a încheiat viața în detenție.
4 noiembrie 1912 rămâne o dată de referință în biografia episcopului Valeriu Traian Frențiu, începutul unei misiuni care avea să devină o mărturie de credință și statornicie în fața persecuției.
– Servicii de creare site web
