La 15 mai 2021 se împlinesc 31 de ani de când au fost reluate relațiile diplomatice dintre România și Sfântul Scaun, după o întrerupere de 40 de ani. Relațiile dintre români și Biserica Romei datează din primele secole ale erei creștine, dovadă fiind creștinarea locuitorilor de la Dunărea de Jos, care s-a făcut în limba latină. Totodată, cele mai vechi dioceze romane de pe teritoriul țării noastre datează din secolul XI, fiind cunoscute cele din regiunea Carpaților de Curbură, la Siret, Argeș, Baia, la Cenad, Oradea, Alba Iulia. De-a lungul timpului, relațiile dintre țara noastră și Sfântul Scaun s-au întărit. Astfel, voievozii români au participat, în Evul Mediu, la apărarea Europei, sub patronajul Papalității, în cadrul Cruciadei Târzii. În perioada luptei pentru rezistența antiotomană, ierarhii români au contribuit la unirea bisericilor Apusului și a Răsăritului, cunoscut fiind faptul că mitropolitul Moldovei a semnat, în 1439, documentul de la Florența, care legifera această doleanță.
În anul 1700, o parte a românilor din Transilvania s-a unit cu Biserica Romei, rezultând astfel Biserica Greco-Catolică (Biserica Română Unită cu Roma). Drept urmare, multor tineri români li s-a deschis poarta spre Cetatea eternă, unde au avut ocazia de a studia latinitatea limbii române, romanitatea poporului român, contribuind ulterior la mișcarea de emancipare națională, cu un aport de necontestat la realizarea statului național unitar român.
La București a fost înființată, în 1883, Arhiepiscopia de București, urmată, în 1884, de dioceza de la Iași. Pe parcursul Primului Război Mondial, Sfântul Scaun a sprijinit aspirațiile naționale ale poporului român, recunoscând Marea Unire de la 1918. Ca o încununare a relațiilor dintre țara noastră și Sfântul Scaun, la 1 iunie 1920, acestea au fost ridicate la rang de legație, primul ministru plenipotențiar fiind Dimitrie C. Pennescu. Concordatul care reglementa relațiile dintre țara noastră și Sfântul Scaun a a fost semnat la data de 10 mai 1927, în Cetatea Vaticanului, tratatul internațional, care reglementa statutul catolicilor de toate riturile, intrând în vigoare la 29 mai 1929. Astfel, toate episcopiile erau centralizate la nivel național, sub conducerea Arhiepiescopiei de București. Episcopii, obligatoriu cetățeni români, erau numiți de Papă, cu aprobarea guvernului de la București.
Relațiile țării noastre cu Sfântul Scaun erau foarte strânse, în 1938, Legația de la Vatican fiind ridicată la rang de ambasadă, care a redevenit legație, în 1940, începutul celui de Al Doilea Război Mondial fiind un obstacol în dezvoltarea acestor relații. În vara anului 1948, autoritățile comuniste au denunțat Concordatul și în 1950, după doar doi ani, relațiile diplomatice cu Sfântul Scaun au fost întrerupte pentru 40 de ani. Autoritățile comuniste au interzis Biserica Greco-Catolică, întemnițându-i episcopii, clericii, care au cunoscut ororile și chinurile din închisorile comuniste. Totodată, credincioșii au fost prigoniți. La câteva luni după Revoluția decembristă, pe 15 mai 1990, relațiile dintre țara noastră și Sfântul Scaun au fost reluate, Biserica Greco-Catolică din România fiind recunoscută. Ca o încununare a relațiilor de cordialitate, Sfinții Părinți Ioan Paul al II-lea și Papa Francisc au vizitat țara noastră în 1999 și 2019.
– Servicii de creare site web
