Se împlinesc 20 de ani de când a plecat dintre noi Părintele Protopop Grigore Balea. Pentru cei care nu l-au cunoscut, numele lui s-ar putea să fie doar o filă de istorie, dar adevărul este că bucăți din sufletul, curajul și dragostea lui de neam se găsesc la tot pasul prin Maramureș. A fost un om care a iubit profund tot ceea ce este românesc, lăsând o amprentă de neșters peste tot pe unde l-au purtat pașii.
Sufletul lui a rămas mereu profund legat de Ieud, locul de unde se trăgea vechea și nobila sa viță genealogică, ce cobora în istorie până la voievozii Dragoș Vodă și Balc. Era o moștenire asumată discret, purtând în sânge spiritul acelui neam al Băleștilor care ctitorise odinioară bătrâna Biserică din Deal din Ieud. Părintele Grigore a dus mai departe această chemare străbună de a construi, însă în loc de ziduri, el a reclădit oameni, suflete și comunități.
După anul 1989, s-a implicat total în viața Bisericii Greco-Catolice reînviate, asumându-și misiuni grele. A lucrat cu dăruire pe Valea Izei, unde a îndeplinit slujirea de protopop și a păstorit parohia Strâmtura, colindând satele pentru a reorganiza comunitățile și a mângâia sufletele oamenilor. Mai mult, dragostea sa de frați și spiritul misionar l-au dus dincolo de granițe, în Ucraina (în Maramureșul Istoric de dincolo de Tisa), unde a mers cu mult curaj să țină sfinte liturghii și să fie alături de comunitățile românești.
Dacă ați trecut vreodată prin Cimitirul Săracilor din Sighet și ați simțit pioșenia acelui loc, trebuie să știți că el a fost cel care a mers acolo, însoțit de doar 2-3 oameni curajoși, ca să oficieze prima liturghie pentru martiri și să ridice prima troiță. Dacă treceți prin Luck Oil unde a fost odată parcul de la Pedagogic, tot sub cerul liber a ținut prima liturghie în libertate, deoarece bisericile istorice fuseseră pierdute. În loc de ură sau tensiuni, Părintele Grigore a ales calea păcii, a luat-o de la zero și a reclădit totul din temelii.
Înainte de a fi stâlpul spiritual al Maramureșului de după Revoluție, a fost un dascăl extraordinar și director adjunct la Liceul Pedagogic, formând generații întregi de învățători prin rigoarea și bunătatea lui. În anii grei ai comunismului, sub ochii Securității, a avut curajul să fie hirotonit preot în clandestinitate în anul 1983, riscându-și libertatea pentru a nu lăsa oamenii fără credință.
Părintele Grigore Balea a fost un creator de istorie care a făcut doar bine pe unde a trecut. La 20 de ani de la plecarea sa, povestea lui merită să fie cunoscută de toți maramureșenii, pentru că el a fost unul dintre reperele nevăzute care au ținut demnitatea acestui pământ în picioare.
Requiem aeternam dona ei Domine et lux perpetua luceat ei. Requiescat in pace! Dacă l-ați cunoscut sau ați fost la slujbele dânsului in Sighet… pe Valea Izei ori în Ucraina, lăsați un gând sau o fotografie în comentarii. Duceți povestea lui mai departe printr-o distribuire, pentru ca Maramureșul să nu-și uite reperele! (Comunitatea Greco-Catolică Sighetu-Marmatiei).
– Servicii de creare site web
