Ziua Brâncuşi. 144 de ani de la naşterea sculptorului

Astăzi este sărbătorită Ziua națională Constantin Brâncuși, la 144 de ani de la nașterea sa. Românul este unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX, fiind omagiat, an de an, la aniversarea naşterii sale, 19 februarie, printr-o zi dedicată, marcată la nivel naţional începând din anul 2016.

În această zi, faimoasa sculptură „Cumințenia pământului”, pentru care statul român a făcut campanie națională de strângere de fonduri în scopul de a o cumpăra, va rămâne ascunsă într-un depozit, în timp ce Ministerul Culturii va celebra viața și opera celebrului artist prin proiecţia unor holograme 3D și ceremonii care au costat 40.000 de euro.

Pe 13 februarie 2020, Ministerul Culturii a anunțat că artista Irina Rimes a fost desemnată ambasador onorific al Zilei Constantin Brâncuşi 2020. Decizia sa a stârnit un val de critici din partea oamenilor de cultură și a opiniei publice.

Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie/2 martie 1876, în satul Hobiţa (comuna Peştişani). De la meşterii acestui sat, aşezat în partea de nord-vest a judeţului Gorj, pe drumul ce leagă oraşul Târgu Jiu de localitatea Tismana, şi îndeosebi de la tatăl şi de la bunicul său, a învăţat marele sculptor priceperea de a ciopli lemnul care, în mâinile sale, prindea viaţă, potrivit www.muzeugorj.ro.

După şcoala primară, urmată în parte la Peştişani şi în parte la Brediceni, perioadă când a muncit şi ca ucenic la Târgu Jiu, Slatina şi Craiova, a reuşit să intre la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova (1894-1898), iar în 1895 a fost admis la specializare la secţia de sculptură în lemn a şcolii, se arată în lucrările „Membrii Academiei Române/1866-2003” (Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, 2003) şi „Constantin Brâncuşi”, semnată de Mircea Deac (Editura Meridiane, 1966).

Doi ani mai târziu, în 1897, a călătorit la Viena, unde a lucrat în secţia de finisare artistică a unei fabrici de mobilă. După terminarea Şcolii de Meserii, Brâncuşi a plecat la Bucureşti, unde s-a înscris la Şcoala de Belle-Arte, pe care a absolvit-o în 1902. În timpul studenţiei, a realizat lucrările „Bustul lui Vitelius” (1898) şi „Capul lui Laocoon”, pentru care a primit medalia de bronz.

În 1904, a plecat pe jos spre Paris, făcând popasuri la Budapesta şi Viena. În anul următor, 1905, s-a înscris la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din capitala Franţei, lucrând în atelierul de sculptură al lui lui Antonin Mercié. După un an, a expus la Salonul de toamnă trei lucrări: „Copilul”, „Orgoliul”, „Portretul lui M.G. Lupaşcu”.

Sărutul, prima operă importantă
În 1907, a petrecut o scurtă vreme în atelierul lui Auguste Rodin, notează www.icr.ro. Părăseşte atelierul acestuia după doar trei luni, convins că „la umbra marilor copaci nu creşte nimic” şi închiriază un spaţiu pe strada Montparnasse, unde îşi amenajează atelierul. La trei ani după sosirea la Paris a sculptat „Rugăciunea”. În 1908, Brâncuşi a realizat „Sărutul”, prima sa operă majoră, precum şi „Cuminţenia pământului”.

În perioada care a urmat a lucrat mult, expunând la Salonul Oficial din Paris şi la Expoziţia „Tinerimii Artistice” din Bucureşti. Lucrările sale au fost prezentate apoi în numeroase expoziţii din întreaga lume: Amsterdam, Boston, Chicago, Haga, Londra, New York, Paris etc.

Anul 1915 marchează o premieră în cariera lui Constantin Brâncuşi, primele lucrări în lemn: „Cariatide”, „Fiul risipitor” şi altele. De asemenea, a finalizat şi „Noul născut”. În lucrările realizate în primele decenii ale secolului XX, se constată o esenţializare a formelor şi o concentrare maximă a expresiei („Începutul lumii”, „Prometeu”, „Domnişoara Pogany”, „Pasărea în spaţiu”, „Măiastra”, „Pasărea măiastră”, „Începutul lumii”, „Cocoşul” etc.). Constantin Brâncuşi a acordat o importanţă deosebită luminii şi spaţiului, acestea devenind trăsături caracteristice ale lucrărilor sale.

Mai multe despre viaţa marelui sculptor citiţi aici