 |
 |
Extremistul de dreapta Anders Behring Breivik a fost declarat vinovat de „acte teoriste” pentru uciderea a 77 de persoane la 22 iulie in Norvegia si condamnat, astazi, 24 august, la 21 de ani de inchisoare, pedeapsa maxima, dar care poate fi prelungita. Tribunalul din Oslo l-a declarat in unanimitate pe extremistul de dreapta, in varsta de 33 de ani, responsabil de actele sale, in timp ce acuzatul, imbracat intr-un costum negru, camasa alba si cravata gri, a ascultat verdictul cu zambetul pe buze, dupa ce a efectat salutul extremei drepte la intrarea in tribunal.
ATENTATUL: Teroarea s-a abatut asupra Norvegiei in iulie 2011
Norvegia, o tara linistita cunoscuta pentru toleranta sa si calitatea vietii, a virat brusc spre teroare in ziua de vineri 22 iulie 2011, in urma atacurilor comise la Oslo si pe insula Utoeya de unul dintre cetatenii sai, extremistul de dreapta Anders Behring Breivik. La ora 15.25, o explozie puternica ce a rasunat pe o raza de cativa kilometri a scos tara din toropeala estivala: o camioneta inchiriata ce transporta aproximativ 950 de kilograme de explozibil realizat pe baza de ingrasamant a explodat la baza turnului care gazduieste sediul premierului in cartierul ministerial din Oslo.
Din fericire, Breivik a intarziat intr-un ambuteiaj si numerosi angajati parasisera deja biroul. Atentatul s-a soldat cu opt morti si peste 200 de raniti, dintre care noua grav. Seful Guvernului Jens Stoltenberg lucra la resedinta sa oficiala in momentul respectiv si a fost nevatamat. In vehiculul pe care l-a parcat in apropiere pentru a putea fugi, Breivik a auzit la radio ca turnul guvernamental nu s-a prabusit, contrar a ceea ce spera el. Obiectivul lui declarat era de a provoca un atac atat de spectaculos incat sa atraga atentia asupra „manifestului” sau, un document de 1.500 de pagini in care isi etaleaza ideologia antimusulmana.
El decide apoi sa isi puna in aplicare a doua faza a planului. In jurul orei 17.15, deghizat in politist, el debarca pe insula Utoeya, situata la aproximativ 40 de kilometri nord-vest de Oslo, unde, ca in fiecare an, sute de tineri laburisti se reunesc la o tabara de vara. Atunci a inceput masacrul: coborand din vaporul MS Thorbjoern care asigura legatura cu continentul, el o ucide mai intai pe „matroana” taberei, Monica Bosei, si pe un politist in afara serviciului care se ocupa de securitate si isi manifestase suspiciunea in privinta lui.
Inarmat cu o pusca Ruger si un pistol Glock, ambele semiautomate, el traverseaza insula in cautarea tinerilor dezorientati carora incearca sa le castige increderea prezentandu-se ca un ofiter de informatii interne venit sa ii informeze despre atentatul de la Oslo. In cafenea, situata in varful unei pante, 13 persoane cad ucise de gloante. Pe „calea dragostei” care se intinde de-a lungul malului, sunt ucise alte zece, iar 14 mor in apropierea pompei de apa.
Masacrul dureaza aproximativ o ora si sunt gasite 186 de cartuse. Captivi pe o insula de 0,12 kilometri patrati, tinerii se arunca in apele reci ale lacului. Alertate de impuscaturi, persoanele aflate intr-un camping vecin au incercat, cu ajutorul vapoarelor, sa ii salveze, intrand si ele in bataia armelor. „Veti muri cu totii, marxistilor”, a exclamat ucigasul, care consumase substante energizante ilegale si care, potrivit informatiilor, asculta muzica in timpul masacrului. In doua reprize, el a sunat politia pentru a anunta ca se preda. „Mi-am incheiat operatiunea si vreau sa ma predau”, i-a spus el operatorului.
Dar aceste comunicatii au fost intrerupte rapid si, ca intr-un joc video care ii place ucigasului, acesta a continuat sa traga metodic asupra celor care il inconjurau, fara sa ezite sa ii ucida pe raniti. Astfel, 56 dintre cele 69 de victime de pe insula Utoeya sunt gasite cu un glont in cap. Venita pe sosea din Oslo, apoi la bordul unui vapor pneumatic modest, o echipa de interventie speciala a reusit intr-un final sa debarcheze pe Utoeya. La ora 18.35, Breivik a fost arestat. Dintre cele 564 de persoane prezente la plecarea pe insula Utoeya, 67 au murit in timpul atacului si doua inecate. Alte 33 au fost ranite.
Majoritatea victimelor aveau mai putin de 20 de ani. Cea mai tanara implinise 14 ani cu cinci zile inainte. Semn al dezlantuirii violente, in cadavrul unui adolescent in varsta de 18 ani au fost gasite opt urme de gloante. Anders Behring Breivik si-a recunoscut faptele dar a refuzat sa se declare vinovat.
BIOGRAFIE: Breivik – de la individul obisnuit, la ucigasul cu sange rece
Anders Behring Breivik, condamnat vineri la 21 de ani de inchisoare, a devenit, sub aparenta unui individ politicos si oarecum banal, unul dintre cei mai sangerosi criminali din istorie, motivat de ura fata de islam si multiculturalism. Inalt, blond si atent cu tinuta sa, extremistul de dreapta a recunoscut ca a ucis 77 de persoane la 22 iulie 2011 deschizand focul asupra unei reuniuni a tinerilor laburisti dupa ce a detonat o bomba in apropiere de sediul Guvernului. Carnagiul s-a vrut „un atac preventiv impotriva tradatorilor patriei”, a explicat el in cadrul unei audieri la inceputul lui februarie. Breivik s-a nascut la 13 februarie 1979 si in niciun moment anturajul sau nu a banuit drama ce urma sa se petreaca.
Potrivit marturiilor sale, Breivik a avut o copilarie obisnuita, cu un tata diplomat si o mama infirmiera, care s-au despartit la scurt timp dupa nasterea sa. „Am avut o educatie privilegiata, cu persoane responsabile si inteligente in jurul meu”, va scrie el in partea autobiografica a manifestului sau, difuzat in ziua masacrului. El a crescut alaturi de mama sa si sora sa vitrega intr-o familie de conditie medie, sustine el, si nu a avut niciodata probleme cu banii, singurul sau repros fiind acela ca a avut „prea multa libertate”. De la o varsta frageda, serviciile sociale au avertizat in legatura cu o posibila lipsa de ingrijire.
„Anders este un copil pasiv care fuge un pic de contactul uman, un pic anxios (…) cu un zambet fals si dezarmant”, scria un psiholog, in timp ce copilul avea doar patru ani. „In mod ideal, el ar trebui plasat intr-o familie stabila”, adauga el in acest raport divulgat de presa norvegiana. Mesajul nu este urmat de efecte si tatal, la randul lui, esueaza in justitie in incercarea de a obtine custodia fiului sau. Dupa acest episod, copilaria lui Anders Behring Breivik pare sa urmeze un drum liniar si fara probleme speciale. „Era un baiat obisnuit, dar inchis. Nu se interesa de politica in perioada respectiva”, marturiseste tatal sau presei norvegiene.
Diplomatul suspenda totusi orice legatura cu fiul sau adolescent atunci cand acesta, in plina perioada hip-hop, incepe sa deseneze graffiti. Fostii sai colegi il descriu pe Anders Behring Breivik ca pe o persoana discreta, care se straduieste de multe ori sa isi gaseasca locul, nu neaparat liderul natural ce pretinde el ca este. El a renuntat la liceu la varsta de 18 ani, fara sa isi termine scolarizarea, pentru a imbratisa o cariera politica: el tocmai aderase la miscarea tinerilor din partidul Progresului (FrP), formatiune de dreapta populista si antiimigratie, unde detinea responsabilitati locale. Ulterior el se va alatura FrP. El se indeparteaza de partid circa zece ani mai tarziu, considerandu-l prea deschis „perspectivelor multiculturale” si „idealurilor suicidare ale umanismului”.
Desi criticile sale fata de islam, multiculturalism si marxism sunt omniprezente pe Internet, o arena pe care este foarte activ, Breivik se considera „mai degraba tolerant” si „relaxat” in autoportretul sau. „Deoarece am fost expus la decenii de indoctrinare multiculturala, simt nevoia sa subliniez ca de fapt eu nu sunt rasist si ca nu am fost niciodata”, scrie el, precizand ca a avut „zeci de prieteni care nu erau norvegieni in tinerete”. Pe profilul sau de Facebook, Breivik se declara „conservator”, „crestin” si fan al jocurilor video ca „World of Warcraft” si „Modern Warfare 2” care, va afirma el mai tarziu, l-au ajutat sa se antreneze in a trage cu arma.
La 22 iulie pe insula Utoeya, el a ucis cu sange rece 69 de persoane, in special adolescenti, ceea il face autorul celui mai sangeros atac comis cu o arma de foc de catre o singura persoana. Inainte, el a ucis alte opt persoane detonand o camioneta capcana in cartierul ministerelor din Oslo. Acte „atroce dar necesare”, potrivit lui, si pe care le-ar fi comis singur, dupa ce le-a planificat indelung. Potrivit manifestului sau, Anders Behring Breivik se lanseaza in 2002 intr-o cruciada ideologica in cadrul „Cavalerilor Templieri”, o organizatie a carei existenta politia nu a putut-o demonstra, si decide sa treaca la acte in toamna lui 2009. Acest barbat, de o curtoazie dezarmanta, incepe de atunci sa pregateasca in cele mai mici detalii atacurile cele mai sangeroase comise pe teritoriul norvegian dupa al Doilea Razboi Mondial, avand grija sa nu ridice suspiciuni.
El este exemplul tipic de „lup solitar” care traieste izolat in apartamentul mamei sale inainte de a se muta la o ferma inchiriata pentru a putea obtine in cea mai mare discretie ingrasamintele necesare confectionarii bombei sale. „Pentru mine, avea aerul unui individ obisnuit”, va marturisi un vecin al mamei sale la o zi dupa carnagiu. O astfel de premeditare, o astfel de minutiozitate si o astfel de aptitudine de a trece prin ochiurile panzei tesute sunt ele compatibile cu o psihoza care sa il faca iresponsabil penal, asa cum au conchis doi experti psihiatri mandatati de justitie? Multe voci considera ca nu dar misiunea de a decide le-a revenit judecatorilor de la tribunalul din Oslo.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
