Vela, strănutul și delațiunea!

Nu mai rețin numărul celor ce-au păstorit mai mult sau mai puțin Ministerul de Interne. Ii rețin însă foarte bine pe toți cei ce duceau instituția în ridicol și se ridicau la rang de penibilitate atunci când glăscioarele lor și a lor minte împuiată cu onomatopee, compăreau prin studiourile televiziunilor dornice de-a face rating pe baza bâlbelor șefilor agiei române.

Ministerul de Interne, prin prisma instituțiilor serioase și profesioniste pe care le are în subordine, are nevoie de conducători învățați, cu carte, înțelepți, raționali, elevați, diplomați și buni gestionari ai resurselor umane ce cuprind acest areal administrativ. Dar nu întotdeauna, ceea ce ar trebui să fie, chiar și este.

Astfel, am văzut cu toții cum unul din miniștri, brancona, un altul ținea toată securitatea națională sub pernă (sau prin izmene), o alta căuta ploșnițe prin lăcașul prizelor, iar actualul ne uimește zilnic cu inepții în pragul cărții recordurilor. Dacă pactul încheiat cu purtătorii de toiag duhovnicesc prin care obliga polițiștii să picure cu ceară pe la ușile celor cu mâinile împreunate a creat niscaiva ilaritate și a dus în derizoriu toată tagma profesiei îndriduite să aplice legea și să vegheze la respectarea ei, proaspăta declarație a neancoratului temporo-spațial prin care îndemna populația să declame orice concitadin ale cărui fose nazale au luat contact cu vreun factor alergen și iritat de particulele ce i-au pătruns involuntar în aparatul respirator, reacționează prin eternul strănut și cei ce se află în proximitatea alergicului, trebuie musai să folosească aparatele telefonice aflate la purtător și prin formarea numărului 112, să raporteze, conform îndemnului și recomandărilor celui cu nume înrudit cu velierul, faptul că un biet sau o biată nu și-a putut controla opintirea subită și convulsivă a mușchilor respiratorii, producând zgomot și in același timp panică printre ipohondri.

Incerc să-mi imaginez un dialog purtat între un sicofant speriat ca de bombe la auzul zgomotului produs de presiunea expulzării aerului din plămâni și vocea gingașă de la serviciul de telecomunicații.
Sicofantul, bucuros că poate turna, ia telefonul și zice:
– Alo, sunteți unu-unu-doi?
– Da, suntem 112! Ce urgență aveți?
-Doamnă, fiți atentă, mă plimbam liniștit pe stradă și brusc în spatele meu, aud cum cineva strănută. Am întors capul și m-am uitat. Este un domn ce strănută a doua oară, chiar acum, în timp ce vorbesc cu dumneavoastră. Îl auziți?
Operatoarea, crezând că cel ce apelase la SERVICIUL DE URGENȚĂ, are probleme de natură alienistice, răspunde sec:
– Domnule, aveți chef de glume?
Turnătorul, proptit în asfalt și urmărind cu privirea pe cel ce-a întraznit a tulbura liniștea publică prin zgomotul produs de eliberarea instantanee a aerului excedentar aflat pe trahee, continuă:
– Doamnă, l-ați auzit pe ministrul Vela când ne-a dat liber la turnat pe cei ce strănută?
– Nu și nici nu cred că un om normal poate îndemna idioți ca dumneata să abuzeze de un serviciu de urgență.
Un ton de ocupat se auzea la urechea ciripitorului și un alt strănut zgomotos venit de la același alergic la polenul purtat de vântul primăverii sau poate la prostia ce se plimbă liberă și necontrolată prin toate mediile societății actuale.
Domnului ce-a îndemnat populația să-i toarne pe ce-i ce nu-și pot controla manifestările absolut firești ale eternului strănut, îi doresc cu dragă inimă să i se închidă glota din 5 în 5 minute, diafragma să i se îngusteze (pentru că ăsta e de fap strănutul), asemeni minții sale și după ce va părăsi fotoliul ministerial să fie ,,victima” unuia din cei îndemnați de el să-i toarne pe strănutători.
Domnule ministru, ia-ți scurta ta de piele (sau mușama, ce-o fi) și du-te! Du-te acasă!

Dorin Ioan COSTE