Udatorul din Surdesti in 2008 a fost ales Ioan Sabau (VIDEO)

Vezi VIDEO

Satul Surdesti a fost in sarbatoare in a doua zi de Paste, pentru ca aici s-a desfasurat in 28 aprilie un ceremonialul agrar, organizat anual, la care este cinstit primul gospodar iesit la municile campului in aceasta primvara. ”Udatorul din Surdesti” – obicei agrar stravechi, a fost ales in 2008 Ioan Sabau, un taran harnic – asa cum cere traditia. El a fost condus cu alai de la biserica de lemn din Surdesti pana la rau, unde a fost udat, iar apoi in sat s-a incins petrecerea.

Ritualul s-a desfasurat si in acest an asa cum cere regula batraneasca, iar Udatorul din Surdesti a adunat nu doar suflarea localnicilor din comunele apartinatoare de Sisesti, dar si straini. Din alai a facut parte si un francez costumat in straie populare. Loic Thetio, membru IPA (International Police Association), sectia Franceza, membru CASF (Comisia de Actiune Sociala France) si presedinte fondator al asociatiei umanitare SPRE (Solidaritate cu Romania), este un prieten vechi al Maramuresului, iar localnicii din Surdesti ii spun ”romanul de la Atlantic”. Prin urmare, francezul a fost privit ca unul ”de-al casei”, nicidecum ca un strain, mai ales ca Loic Thetio a ajuns sa cunoasca bine obiceiurile zonei dupa nenumratele vizite facute in Surdesti.

”Vedeta” zilei a fost insa Ioan Sabau, Udatorul din Surdesti, care a fost plimbat in tileguta pana la rau, unde a fost spalat pe fata cu apa, iar batranii s-au rugat ca satul ”sa traiasca si-n floreasca”, iar anul sa fie unul roditor. Andrei Barbos, starostele petrecerii, a dat apoi startul la distractie, iar lumea a fost invitata la hora.

Udatoriu’ – primul barbat iesit primul la arat
Termenul de ”udator” sau udatoriu’ – cum mai este cunoscut – vine de la obiceiul agrar stravechi care presupunea ca oamenii satului (udatorii) sa il ude pe cel care a iesit primul la arat. Udatoriu este un barbat care a iesit primul la arat cu conditia sa fie casatorit, cu familie cat mai numeroasa si care sa aiba boi. Cel ales trebuia sa fie om de vaza-n sat. Inainte cu cateva saptamani de sarbatoare, doi feciori erau alesi de crai, iar prima lor misiune era de a-l gasi pe cel dintai gospodar iesit la arat. Urmau apoi tratative cu udatorul, dar un rol in aprobarea desfasurarii obiceiului il aveau si autoritatile locale, care atestau calitatile celui ales.

Obiceiul agrar are drept scop asigurarea fertilitatii campului. Batranii satului spun ca se facea a doua zi de Pasti in situatia in care Sangiorzul cadea inainte de Pasti, deci cadea in post, in cele 12 saptamani. Udatoriu avea ca semnificatie reinvierea naturii. Se leaga de Pasti, care in ebraica inseamna ”trecere” si, totodata, e sarbatoare mare si lumea nu lucreaza. Astfel a ajuns sa fie organizat a doua zi de Pasti. Alaturarea obiceiului zilei de Sfantul Gheorghe (Sangiorz) provenea din faptul ca acum fetele si baietii se udau cu galetilecu apa.. Daca fetele nu erau udate, veneau ele la flacai, ca o sfidare. Tinerii se udau cu apa din galeata, iar asta insemna ca, de Sfantul Gheorghe, pamantul poate primi samanta.

Toti feciorii satului primeau functii la Udatoriu
A doua zi de Pasti, craii, feciorii, oamenii casatoriti, femeile se adunau in tinda bisericii, unde era adus udatorul in fata preotului pentru a primi dezlegarea obiceiului, prin plata unei dispense. Dupa aceea are loc o ”confruntare” intre crai si diac, ultimul acceptand sa deschida biserica doar daca este rasplatit cu un litru de horinca. Apoi, clopotarul anunta in fata intregului sat alegerea udatoriului. Cei doi crai il ridica pe sarbatorit, strigand: “Sus cu udatoriu!”, iar restul suflarii raspunde: “Sa traiasca!”.

Momentul era urmat de impartirea ”functiilor”. Astfel, patru feciori primeau functia de fesnici (feciorul considerat mai tare era numit comarnic), alti patru, dintre tinerii cei mai ageri, erau numiti jendari: sef de post, judecator, care stia mai multa carte, multitor, scazator, doctor, boactar, doi sanitari, pacurar, porcar, astfel incat toata comunitatea feciorilor sa fie cuprinsa in obicei. Participarea lor era obligatorie. Tinerii straini primeau functii dupa imaginatia crailor.

Multimea stransa la rau este udata cu apa si… horinca
In acest timp, udatoriu se retragea pentru a-si pregati plugul, il lega de teleguta pe care o ducea langa o gramada de buturugi, ferastraie, securi, unelte pe care le foloseau feciorii. Acesta traseaza un cerc in perimetrul caruia ascunde un ban. Acest ban trebuie gasit de flacai. Insotiti de un intreg alai, feciorii vin la casa udatoriului. Cei cu functii mai insemnate incep sa caute moneda, folosindu-se de uneltele lasate de udatori. In tot acest timp, udatoriu isi lua ultimele masuri de precautie pentru ca in cazul descoperirii monedei sa poata fugi si sa se ascunda.

Dupa gasirea monedei, craii trebuie sa injuge boii la car, sa-l impodobeasca cu panglici si ciupti rosii sau tricolore, sterguri si curele. Udatoriu este pus pe teleguta, flancata de feciori de-o parte si de alta, si dus cu alai la o apa curgatoare. Batranii incerca, prin viclenie, sa distraga atentia feciorilor ca udatoriu sa poata fugi. Ajunsi la rau, in ritmul muzicii, craii il iau pe udator, unul de-o parte, celalalt de alta, il duc la marginea raului si in aclamatiile celor din jur, il stropesc cu apa. In timp ce fac urari de an bun, se inchina cu horinca. Udatoriu arunca si el apa peste multime, fiind udata toata lumea, pana si boii care au tras plugul. Apa ca element ritual avea rol de purificare si de fertilitate.

Pedepse cu bataia la talpi pentru indragostiti
De la rau, intreg alaiul se intoarce la casa udatoriului, in acordul muzicii si strigaturilor feciorilor. Mancarea si bautura o aduceau participantii la obicei: feciorii aduceau horinca, iar fetele veneau cu cosarca in care era mancare. Ajunsi aici se incepea jocul, fara insa a se face abateri de la restrictiile perioadei, cunoscute de tot satul: feciorii nu aveau voie sa joace cu neveste, barbatii cu fete. Pe de alta parte se avea grija ca nimeni sa nu imbratiseze fata cu care joaca, asa cum, o saptamana intreaga dupa aceea, feciorii nu aveau voie sa viziteze fetele.

Daca vreun fecior incalca restrictiile era denuntat, luat pe sus de cei doi sfetnici si dus in fata judecatii. Erau chemati: doctorul, care trebuia sa dea diagnosticul, judecatorul, sentinta, inmultitorul o mareste, iar scazatorul, sub diferite motive, o reduce la forma initiala. Sfetnicii il tineau, comarnicul indeplinea sentinta lovindu-l in talpa cu un mai special facut, mare, greu, in asa fel incat loviturile sa fie dureroase. Cel pedepsit avea voie sa faca recursuri: “N-o fost bine cum mi le-ai dat. Hai sa-ti arat eu cum sa da!”. Comarnicul era obligat sa primeasca inapoi loviturile, insa pe urma avea dreptul sa arate ce-a invatat. Astfel, se ajungea la bataie intre feciori, ba chiar la judecata. Feciorii incalcau restrictiile pentru a la arata fetelor dragostea ce le-o poarta.
Caderea restrictiilor era anuntata prin aruncarea maiului
Incepand de luni seara, timp de o saptamana in tot satul era o adevarata avalansa de urmariri si controale. Toti feciorii erau in alerta, supraveghindu-se indeaproape. Familia fetei era obligata sa dea drum liber cercetatorilor. Fata care se opunea era pedepsita la unul din cele trei jocuri ce aveau loc in acest rastimp. Dupa terminarea celor 12 jocuri fecioresti are loc ospatul udatoriului. Toti cei ce-au avut o misiune in practicarea ritului sunt invitati la masa.

Marti seara are loc ospatul dat in cinstea udatoriului la casa primului crai. Aici are loc si jocul. Dupa o saptamana se facea joc la cel de-al doilea crai. Catre ora 5 dupa-amiaza se aduna craii, udatoriu, comarnicul si ceilalti feciori. De fata cu poporul, comarnicul arunca maiul, aruncarea lui insemnand caderea tuturor restrictiilor, redarea libertatii de actiune a feciorilor, o libertate ce viza drepturile in conformitate cu legea bunei cuviinte, specifice intregii comunitati satesti.

Sursa: Invatatorii Maria Goloman si Gavril Goloman, Surdesti – Memoria Ethnologica, nr. 21- 22 – 23 ianuarie – iunie 2007