Vezi GALERIE FOTO
Batem metodic meleagurile salajene N-SE -S de mai bine de un deceniu, minunandu-ne de bogatia si varietatea obiectivelor turistice oferite de aceste stravechi meleaguri, de la peisagistic la geomorfologic, paleontologic, arheologic, etno-cultural, arhitectonic, botanic…neincluzand aici bijuteria cu totul exceptionala – Gradina Botanica „Vasile Fati” din Jibou, care-si are locul sau aparte. Pe cand ne-ar veni nastrusnica idee sa credem ca ne-am edificat asupra unor locuri, constatam ca am omis cate ceva.
Astfel, la 09:03, primesc un email de la Gyorfy Deak Gyorgy din Jibou care, trimitandu-mi niste imagini cu fosile multimilenare de scoici si melci ma-ntreaba daca nu cumva una din fosilele gasite de el este o uriasa vertebra de dinozaur. Imi mai trimite din zona si alte imagini cu fosile de banuti de piatra-Nummulites perphoratus, copite de cal-Gryphae, inimioare-Cardius, disperat fiind ca desi pe-aici s-ar fi descoperit saurieni pitici, lui nu i-a fost data o astfel de sansa. Reputatul Cristian Lascu imi spune ca vertebra fosila de dinozar a lui Gyuri e de fapt o frumoasa mostra de coral fosil din familia Syringophora, specifica geo-paleontologic straturilor calcarelor de Cozla.
Curios, pasionat, purced la o informare mai larga referitoare la zona Ciocmani-dealul Manastirea, Stana Cozlei adica din flancul geografic drept al Somesului, afland astfel de o asezare din Epoca bronzului de la Ciocmani, o alta asezare din Epoca bronzului de la Clit, de biserica de lemn, monument istoric, din Pirosa, dar si vizitata in cateva randuri deja de noi, biserica de lemn din Poienita, situl arheologic de la Ciocmani si un turn roman din sat Clit, comuna Babeni, datat sec. II – III post Hristos, localizat pe Fata Chicerii.
De foarte de multe ori fuseseram prin zona Clit, dar habar nu avusesem ce ar mai trebui sa vedem si aflam in plus pe-acolo, inafara salbatic-impresionantei vai cu canioane-chei-abriuri uriase a Clitului. Cunosteam chiar foarte bine Rezervatia naturala Stanii Clitului (16 ha), valea Ruginoasa, Valea Lesului si Valea Loznei, dar nu aflasem ca in acelasi sat Clit, datat din Epoca bronzului si apartinand Culturii Suciu de Sus, pe pintenul Dealului Grindului si malul stang al Somesului, vis-a-vis de gara Cuciulat, exista un alt interesant sit istoric si un turn roman, datat sec. II – III, post Hristos, fusese descoperit pe Dealul Dumbrava, la NV de satul Creaca.
Alt turn roman era cunoscut in orasul Jibou, fiind datat sec. II – III post Hristos, si localizat pe Varful Cigleanului, la V de satul Ciglean. Un turn roman era semnalat si in satul Rogna, comuna Ileanda, adica in amontele malului geografic stang al Somesului, datat sec. II – III post Hristos, localizat fiind la Bontaua, adica la cca 1,2 km N-NV de biserica, pe un promontoriu al raului (in apropiere, intre Rus si Buzas, pe o terasa grezoasa cu numeroase abriuri, descoperiseram in nov. 2012 simboluri precrestine si crestine scrijelite pe bolta acestora). Voiam asadar sa purecam atent dealul Manastirea, Stana Cozlei, malul drept al Somesului in aval de Ciocmani, spre hotarul Surducului si Turbutei.
Arborii si arbustii, in albe rochii florale
13 C dimineata in Baia Mare, senin dar neguros pe la Finteusu Mare, unde admiram splendidul rasarit de soare. Oprim pentru a admira armonioasa biserica de lemn, monument istoric, din Rastoci, apoi pentru fazanii aflati in plin rut, corcodusi, porumbari, pruni in floare, tot mai putinele case salajene traditionale, un cer ireal deasupra Cuciulatului si spre Valea Lesului si culmile sudice ale Dl.Simisna-Garbou. La ora 8:30 , dupa o excelenta informare primita de la un localnic, iesind spre dreapta din soseaua ce duce in continuare din Ciocmani, peste Somes la Surduc-Jibou, continuand pe asfalt, apoi pe drum pietruit, baltos pe alocuri, cca 3 km , dam de borna topo militara 129 CSA (71 km din Baia Mare).
De aici mergem apostolic deoarece drumul e prea mocirlos in unele. Fazanii caraie la tot pasul, pasarelele zburatacesc ciripind vioaie, dar ceea ce particularizeaza si da un farmec pur primavaratic acestei perioade sunt arbustii si arborii decorati in albele lor rochii florale de mirese. Lasam o promiscua stana in dreapta drumului, admiram printre maiestuoasele salcii si plopi Somesul cu ape verzui, pe alocuri bronz-aurite de soarele disimulat indaratul norilor de vreme buna, trecem un parau inaintea caruia, spre dreapta, drumul se bifurca, o fosta varianta pietruita suind alert spre o fosta exploatare de alabastru (gips) aflata pe flancul sudic al sinuoasei culmi ce leaga Rezervatia geo-peisagistica Mosul si Baba, trecand prin Huda Ciocmanilor, de Piscuiul Ronei ( Dl.Rakoczi) si Rona.
Continuam spre V-NV si imediat apare afundatura cu o rapa ocru-bej, nisipos-marnos-argiloasa, in flancul drept al paraului Faget, deasupra ei, taiat de magistrala de inalta tensiune ce vine de la statia trafo Surduc-Tihau, e dealul Manastirea. Suntem neatenti si, la dus, ratam precum orbii Braila sutele de semi-valve mari de scoici fosile din specia Gryphaea eszterhazyi, inspirat botezate de localnici copite de cal si raspandite cu sutele pe coasta dealului de pe malul stang al paraului Faget dar si din modesta lui albie presarata cu numuliti si inimioare.
Fosile pe malul Somesului
Coboram sub Stanu Cozlei pe un afund drum, trecand pe langa borna topo militara 128 CSA varuita in alb. Un sant ingust si afund dreneaza o buna parte din apele paraului Faget, varsandu-se in Somes. Pe malurile Somesului stau pescari surducani, cam deranjati ca-i fotografiem. Se linistesc, constatand ca inafara splendidelor peisaje din zona ne preocupa calcarele sparte si pravalite dupa exploatarea in cariera a pintenului numit Stana Ciocmanilor. Somesul nu e foarte umflat, dar e cu un metru peste nivelul avut in martie, cand Gyuri descoperise fosila vertebra de dinozaur, de fapt frumoasa mostra de coral Syringophora. Stratul de calcare de Cozla taie aici oblic talvegul Somesului, fapt tradat de evantaiul apelor mai repezi si valurite.
In perioadele de seceta prelungita ele ies la suprafata, lasand la vedere si coralii fosili alaturi de alte specii marine fosile. Realizam ca stratul cu fosile e chiar deasupra apelor Somesului si descoperim valve de scoici Ostraea, Corbula galica, gasteropode (melci) marine de diferite marimi si specii, Turitella sp. de ex. Apar alaturi de numerosi Pecteni si calcarele perforate – coralii Syringophora (specifice Ciocmanilor-Turbutei -Ronei si Eocenului inferior si Eocenului superior , formate din Calcarele de Cozla, argilele rosii vargate – stratele de Turbuta si gresiile de Rakoczi). Prospectam putin si malul inierbat in aval de Stana Ciocmanilor, aflat in curs de alunecare, al Somesului descoperind fosile de scoici, nu si fosile de corali.
Situl roman de la Porolissum, plin de picnicari si manele
Dupa mai bine de 11 ore de incantare, ne intoarcem la masina, descoperind in pajistea scunda sprintare grupuri roz de ochiul gainii-Pulsatilla minor, apoi continuandu-ne drumul spre Surduc-Jibou, dupa satul Var deviind spre stanga, in amontele vaii Agrij, spre Prodanesti-Moigrad. Oprim la biserica de lemn, monument istoric, din Prodanesti, admirand-o de-acolo si pe cea situata mai la SE in Borza, dincolo de valea Agrij. Asfaltul e denivelat spre Moigrad, de unde cotind la stanga suim spre Porolissum, parcand imediat dupa gheretele de lemn din zona fostei vami romane.
Studiem primul panou informativ din situl de peste 300 ha suprafata, cel care prezinta sugestiv limitele Limesului Roman nordic, spre culmea si varful Meses. Pe langa noi si paznicul Sorin Tampa din Moigrad suie-n tromba autoturisme cu picnicari. Ii vom regasi raspanditi deasupra Amfiteatrului, spurcand pajistea sitului, racnindu-si aplificatele oribil manele, sau pititi mai la NV, tot in sit, prin insule verzi obturate de arbusti.
Insotiti de simpaticul paznic moigradean, incepem parcurgerea obiectivelor sitului spre Castrul Roman si Poarta Pretoriana, trecand pe langa sanctuare, temple, taverne, casa unui nobil, succesivele panouri instalate de catre istorici-arheologi dupa masiva restaurare dintre anii 1982-1985. Sorin Tampa avea sa ne spuna de cercetarile arheologice maghiare initiale, de pe la 1820, apoi de cele din 1949, 1971-1972, in timp ce ne arata urmele carelor de lupta lasate-n lespezile andezitice pe stanga fostului drum antic (adica asa cum se circula si azi in Anglia, Australia…).
Ne mai spune ca pana prin 1960-1965 Magura Moigradului, un nec vulcanic cu crestetul mic aparent, de peste 3 ha suparafata in realitate, fusese complet impadurit cu gorunet, romanii antici prelevandu-si piatra necesara construirii si consolidarii castrului si orasului stravechi de la E-NE de sanctuare, adica de foarte aproape, de-acolo unde azi e un huci invaziv si o livada de pruni. Ne mai arata locul din care, probabil, aceeasi destoinici constructori si-au luat argila necesara producerii olanelor, tiglelor, caramizilor trebuincioase sarpantelor, termelor, viaductelor. Apoi ne conduce la stanga Portii Pretoriene pentru a ne arata in ce fel iresponsabil se fac actualele prospectiuni arheologice. De exemplu, fragmentul de zid roman care, neacoperit dupa sapaturile din toamna lui 2012, se prabuseste rapid.
Prospectiuni arheologice facute cu superficialitate
Ceva mai la SV de acest loc, pe acolo unde a fost turnatoria de bronz si fusesera descoperite creuzete dar si monede antice, vedem alte scurmaturi ce tradeaza recentele prospectiuni facute de studentii romani. Aflam ca anual vin aici studenti bursieri din Germania si USA, avand la dispozitie 30 locuri de cazare, utilitati aferente, baza IT & C dar…nu mai e precum odinioara, impresia fiind de superficialitate. Desi multe constructii, fantani, fundatii, porti au fost restaurate-consolidate, aflam de la Sorin Tampa ca ele reprezinta o parte infima din ceea ce fusese prospectat si descoperit riguros, pe straturi de minim 1,2 m, alteori de pana la 5 m adancime, ulterior fiind acoperite cu sol pentru protejare si conservare.
„Uite, acolo a fost orasul, unde-s acum gramezile alea de bolovani si caramida, aici, aproape de Comandament, grajdurile cailor apoi bazinul de apa, termele, bordelurile”, ne informeaza pasionat Sorin Tarba, in timp ce ne apropiem de alte vestigii si-n final, de Amfiteatru, invaluiti fiind treptat de stridentele picnicaresc – mitocanesti. Sezonul de vizitare incepe oficial la 1 mai, in sit, peste vara, pascand turmele de mioare, vitele, bivolii moigradenilor, fara a impieta insa in vreun fel asupra acestuia. Distrugerile-agresarile-jegurile apartin mitocanilor auto-turisti picnicari ce dau buzna sfidand regulile si mileniile de fascinanta istorie a acestor locuri.
Revenim spre vama pe la poarta nordica, avand in fata dealul Cornis, iar la stanga lui, culmea Mesesului, cu Limesul Roman si turnurile de observatie si aparare antice. Un alt localnic, cioban de ocazie, ne spune de o cascada inalta de vreo 20 m situata pe un afluent al vaii Argrij, la SE de Culmea Meses, apoi Sorin Tampa ne arata traseul aproximativ pe unde fusese amenajat apeductul lung de cca 5 km care aprovizionase castrul si orasul Porolissum, asigurand si apa necesara santului de aparare.
E soare, cald, o zi superba, cam neguroasa din pricina evaporarii, motiv pentru care nu putem vedea varful Vladeasa si Cheile Turzii, intrezarim insa obeliscul uriasului monument dedicat lui Mihai Viteazul de la Guruslau, aflat la vreo 50 km distanta fata de castrul Porolissum, realizat de catre sculptorul Victor Gaga, inaugurat in 1976.
Desi ma aflu pentru a treia oara in situl Porolissum, am aflat lucruri noi. Ne luam ramas bun de la ghidul ad hoc, plecand spre Zalau, mai apoi spre Baia Mare via Cehu Silvaniei si Arinis, luand pulsul navalnicei primaveri, savurand inflorirea pajistilor cu papadii, admirand haturile si lizierele albite de porumbarii in floare, ca si livezile ori palcurile de pruni, tarlalele abia arate, grapate si semanate, mai apoi helesteele de la Arinis invadate de pescari-picnicari care concureaza neloial cele 27 lebede superbe aciuate-n zona din iarna inca, doua, ne spune un paznic, ouand si cuibarind deja.
E ora abia 16 cand ajungem, dupa un parcurs total de 203 km, in Baia Mare si sunt 23 C, iar orasul pare potopit de iminenta aversa dar…e doar o alarma falsa.
Foto: Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
