 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
A inflorit de vreo trei saptamani rododendronul in Muntii Calimani, imi spun prietenii. Alarma binevenita, fiindca nu voiam sa ratez explozia florala a bujorului de munte (smardarului), de aceasta data vizand un traseu mai accidentat, solicitant, dar si dintre cele mai spectaculoase, nu doar din Parcul National Muntii Rodnei si din spatiul alpin romanesc, pe una din cele mai salbatice si impresionante vai, cea a Negoiescului.
Plecam spre Cavnic – Valeni – Barsana – Moisei. Superba dimineata, insorita, cu valatuci de neguri doar deasupra Pietrosului Rodnei si a Buiaiescului Mare. Sunt 12 grade C in Maramuresul Istoric. Splendide panoramele spre Piatra Alba-Pietrosul Rodnei, respectiv mai apropiatul varful Fetei si-n dosul sau, scaldat in soare si insangerat de rododendroni varful Puzdra. Trecem podul peste Viseut, apele sunt curate, umbrite de tinere salcii, debitul nu prea mare. De nerecunoscut cartierul muntenesc borsean din amontele vaii Negoiescu.
Case noi mari si vile etajate, unele impresionante prin grandoare si arhitectura, pensiuni. Cu mare greu mai gasesti o traditionala gospodarie cu casa din barne de lemn si acoperis „dranitat”. Tufe imbatatoare de iasomie in plina floare. Bujori albi, rosii, roz, variate de culori ale lupinilor, ornamental semanati prin gradinile de flori si zarzavat. Niciunde moara si valtoarea din flancul stang al Negoiescu. Nebuna, vijelioasa, inspumata, sporovaitoare vale pe care o vom acompania pana la obarsia sa. 
Ne apropiem de marginea sudica a apendicelui muntenesc al cartierului Negoiescu. Acolo gospodariile, casele, grajdurile, surele traditionale, „jirezile” cu fan proaspat cosit si abia palit nitel, dar magic inmiresmat, dau tonul inconfundabil ca si perspectivele spre Toroiaga, Custurele – Bobeica si Magura din Muntii Maramuresului, adica pe-acolo pe unde haladuiseram foarte recent in drum spre taurile La Cununa si Magurii.
Explozie florala pe malurile vaii
Spalarile torentiale ale potecii de pe malul drept al vaii Negoiescu ne obliga curand la devierea spre o faneata din stanga, in care admiram gospodaria avanpost a Negoiescului. Curand, in faneata grasa si foarte umeda de roua,de parca ar fi fost plouata recent, apar barba caprei si primii, teribil de vigurosi, bulbuci de munte – Trollius europaeus, apoi dam cu privirile de un imbobocit exemplar solitar de Lilium martagon – crin de padure. Nu lipsesc insulele de margarete, piciorul cocosului, tufele de soci infloriti raspandind dulcege valuri de miresme antrenate de briza calda coborand dinspre munte. Coboram pe poteca umblata de vite, mocirloasa pe alocuri, spre albia bolovanoasa, labartata deocamdata, a vaii.
Le sugerasem repetat colegilor sa-si aduca cizme de cauciuc, banuind ca locurile in care pana in 1990 borsenii pusesera 3-4 punti peste vadul apei ne vor furniza surpriza lipsei acestora, traversarea prin albia cu suvoaie violente ridicand probleme, pe langa invadarea potecii de catre exuberantul lastaris, brusture si urzici. Din pacate, doar eu imi luasem cizme (si bocancii de tura in rucsac).
Timp de trei ore, pana la iesirea (cu peripetii si trupa injumatatita) in zona staulului stanei Puzdre identific o suita de flori precum nopticoasa -Hesperis, oportunistele de neavenit import botanic – luminita de seara si balsam himalayan, barba caprei, o umbelifera inalta si robusta, afin de padure, angelica, un fel de muschi, laba ursului sau brusture, printre altele.
Molidul a inflorit cam de-o luna, conurile sangeriu-violacee sunt deja maricele pe versantii inferiori ai vaii Negoiescu si mult mai mici apropiindu-ne de golul alpin si stana din caldarea Puzdre.
Traversare anevoioasa
Prima traversare apare curand, acolo unde malul geografic drept al vaii aduce unui inclinat bord stancos, sistos, cristalin. Apa nu e prea violenta si nici adanca. dar in lipsa puntii de altadata colegii se descalta pentru a trece prin vad. In dreapta, sus, tot mai aproape, scaldate-n soare atrag privirile stancariile Pietrei Negoiescului si sinistrele trunchiuri ale molizilor incinerati de borseni dupa 1990 pentru a-si justifica ulterioarele agresiuni silvice oneroase.
Repezisurile, pragurile, bulboanele inspumate, mini cascadele, suvoaiele inguste printre megalitici bolovani, zonele de labartare a vaii peste drumul de car de demult, cursul vechi, inalt si, in paralel, cel mai nou spalat si afundat de viituri, cu trunchiuri si ragalii vechi ori mai noi, molidisul tanar spontan regenerat dupa barbariile silvice caracterizeaza urmatorul tronson al vaii Negoiescu pana la obarsia sa, adica acolo unde din dreapta se iveste-n evantai rasfirat peste praguri de grohotis.
Aici suim alert spre stanga. Aproape niciunde nu este vechiul marcaj turistic triunghi albastru. Dam de un loc de popas cu banca si scut „dranitat” inspirat amenajat de silvici probabil. Apoi o vreme poteca tine costis malul geografic stang al vaii Izvorul Negoiescului. Spalarea potecii obliga la o bucla in dreapta sus, pe sub un bord stancos cu un prag vertical inalt de 70-80 cm, mascat de muschi gros.
Trec primul, depasesc facil zona, ajutandu-ma de betele de trekking si arboretul tanar, constatand ca pe sub versantul foarte abrupt curge valea nebuna printre bolovani. Unei colege ii fuge perna de muschi de sub bocanc si instantaneu vad ca e cu capu-n jos, cazuta spre vale. O ajut, se ridica spunand ca s-a ales doar cu neplacerea si spaima fireasca. Ceilalti trec fara probleme. O veche, mazgos-alunecoasa si putrezita punte din trunchiuri de molizi, scapata viiturilor, apare ceva mai sus peste vale, la stanga. Sub ea curge suvoiul salbatic.
Ar fi o aventura nebuna de traversat valea pe acolo. Aleg un vad ingust, care poate fi trecut cu un unic si decis pas central. Ma ajuta cizmele si creasta unui val violent care-mi deconspira bolovanul, un excelent si solid punct de sprijin aflat la un lat de palma in apa. Tatonand cu betele mai descopar o creasta, dupa care punctez decisiv in albia-canion cu betele, fac un pas, sar si… iata sunt dincolo. Deocamdata singur. Ceilalti ezita. Le spun sa se descalte, sa caute cu betele bolovanul de sub coama valului inspumat, apoi sa paseasca si sa sara dincolo. Ezita, fiindca ii sperie vuietul si salbaticia suvoiului insotita de ideea (plauzibila) ca alunecand pe bolovanul de sub valuri s-ar prabusi in torentul foarte accidentat.
Trec fara incidente M&D Maris, el incaltat in bocanci, murandu-se de tot, ea descaltata. D. Pascu tatoneaza (inutil) malul stang, foarte bolovanos al vaii inspre amonte, dar derapeaza periculos pe un bolovan umezit, se redreseaza si nu ajunge in suvoi. M&A Kelemen cauta variante alternative care li se par mai putin periculoase. Inutil, basca el pasind neatent pe o lespede sistoasa inclinata si uda, aluneca, iar cu tampla-i stanga se loveste de un bolovan. Nu vor mai traversa, fiind si mai speriati si dezamagiti. Impreuna cu D. Pascu vor face cale-ntoarsa si o vizita la Spitalul Orasenesc Borsa, unde vor afla ca din fericire a fost doar o contuzie si o justificata spaima si nu o accidentare serioasa.
Mal accidentat si vegetatie impenetrabila
E foarte amar gustul despartirii la circa o jumatate de ora din parcursul vaii Negoiescu si intreaga tura pare a fi ratata. Continuam in trei, insa nici vorba ca peripetiile sa se fi sfarsit. Poteca dispare sub lastaris, brusturetul pana-n brau, urzici, apar insa bolovanii nevazuti si gata oricand sa genereze o entorsa, luxatie, fractura. Stiam bine zona parcursa cu Papa si Jancsi M. Prin 2002-2005 avusesera si ei parte de similare mici accidente in aceasta portiune, cu toata prudenta si vasta lor experienta, plus echiparea ca la carte. Poteca de pe malul drept al vaii a fost spulberata de viituri, malul e accidentat, vegetatia impenetrabila.
Debuseul pare spre stanga-n sus, pe grohotele abrupte pe care curge un parau. Suim cam 100 de metri, apoi un urias bolovan transversal blocheaza totul. Nu-i vorba de ratacit, visez aceste locuri realmente, atat de bine le stiu si le-am parcurs in sus si-n jos. Decid o traversare ascendenta, apoi costis, printr-o zona devenita infernala dupa o furtuna soldata cu haotice doboraturi de vant produsa prin 1995, trunchiurile, ramurile putrezind unele peste altele printre bolovanii parsivi disimulati de zmeuris, zburatoare, muschi, urzici.
Prindem dupa vreo 300 de metri cursul descendent al altui grohotis cu sforace pe care coboram la reaparuta poteca pastorala pe malul drept al vaii Izvorul Negoiescu. E a treia oara cand infrunt calvarul acestui segment de traseu si-mi vine in minte poteca pastorala de odinioara, larga, parcursa chiar si de atelaje hipo tractand cate o „tileaga” pana la stana din Caldarea Puzdre. Dar pe-atunci, primavara, dupa topiri si torentialele descarcari, puntile erau verificate si reamenajate, uneori asigurate cu cate o balustrada din tineri molizi, marcajul turistic era exemplar, standard, desi nici vorba de atata gargara turistic-europeana si risipa de fonduri aiuritoare precum in aceste vremuri „postlovilutionare”.
Scurt popas la stana
Calvarul s-a incheiat, dar mai avem de suit un ceas bun, fara probleme, pana la stana scapand si de atacul cainilor ciobanesti. Valea e mult mai ingusta, dar si mai afunda intre bolovani si stancarii, mult mai salbatica, iar suvoaiele, cascadele, marmitele clocotinde mai prezente. Li se alatura panoramele deschise prin raristea molizilor spre Cascada Puzdre, saivanul vitelor si versantii Puzdrei.
E trecut de ora 11 cand, ocolind un staul mare cu gard din trunchiuri de molizi, descindem langa casoaia solida, din barne a stanei, surprinzandu-i pe cei prezenti ajunsi acolo pe drumul vechi pastoral amenajat pentru acces cu ARO de catre IPEG Maramures cu ocazia amenajarii excelentei cabane turistice din caldarea Puzdre incendiata de borseni in 1990 dupa ce au furat totul, de la paturi, saltele si paturi la sobele de teracota, geamuri si ferestre.
Cabana fusese amenajata temeinic si dotata cu apa potabila dusa pana-n fosta bucatarie. Aceasta inlocuise precedenta cabana amenajata prin 1927, care deservise exploatarea funicularului prin care din Borsa spre Rodna (Nasaud), via Anies, fusese transportat pentru prelucrare minereul de neferoase. Dupa abandonarea funicularului, cabana servise ca refugiu alpin pasionatilor de turism si schi maramureseni, devenind patrimoniu al OJT Maramures care nu a intretinut-o in niciun fel.
Pe platforma vechii cabane un borsean si-a amenajat dupa 1990, din trainice barne, un fel de refugiu-bordei. Din cabana IPEG au ramas doar zidurile dupa incendiere. Si, astfel, pe cei 62 kilometri ai crestei principale a Muntilor Rodnei nu exista niciun refugiu alpin, exceptie Statio Meteo Iezerul Pietrosului care oricum nu are vreo functie si destinatie turistica.
Spre deosebire de colegii mei murati, eu aveam bocancii uscati din rucsac, nu si ciorapii care prin scurgerea apei de pe vegetatia luxurianta pe tureacul pantalonilor se drenase-n cizme. Mi-am incaltat bocancii, ne-am tras putin sufletul. Fiindca deja se adunau vertiginos nebuloase deasupra Putredului Galatului, am decis sa nu mai trecem pe la Cascada Puzdre, asta presupunand minimum trei ore, ci sa suim din zona vechii cabane miniere direct pe versant, intersectand Drumul lui Manz pe traseul fostului funicular. Asta pentru a iesi astfel la Taurile Cimpoiesei si in final in Curmatura Galatului si Bulevardul Rodnei.
Specii botanice alpine extraordinare
Am admirat variatele perspective spre varfurile Puzdra, Laptelui, Putredu Galatului, apoi a aparut indaratul Laptelui Aniesul Mare, caldarile alpine cu vaiugile lor afluind spre Izvorul Negoiescu, linearul drum pastoral – IPEG spre Repedea, magia umbrelor norilor proiectate pe versantii drapati indescriptibil cu rododendron, afin, ienuperi, jnepeni, arini de munte. Izvoare susurand la tot pasul printre sclipitoarele orbitor micasisturi, doua turme de mioare, una cu lapte si insotita de o ceata de caini hamaitori, dar neagresivi, cealalta de oi sterpe, rumegand la soare, ambele cu netraditionali ciobani romi reciclati.
Pajistea alpina inmiresmata si intens eterata de ienuperi, molizi, jnepeni si imbatatoare datorita suavelor valuri de rododendron avea sa ne ofere de-acum incolo specii botanice alpine extraordinare. Muntele era cum nu se poate imagina mai festivist inflorat, rododendronul dand de departe nota alpina-triumfala generala. Mi-i imaginam pe Papa si Jancsi inspirand dumnezeiescul parfum floral alpin, incantandu-se si extaziindu-se in fata grandorii culmilor si a piscurilor sau privind circumspecti un teribil avantat pe cer pe deasupra Cearcanului si Podului Cearcanului.
Mai bine de o ora si jumatate ne-a trebuit pentru a scurtcircuita voltele inierbate ale Drumului lui Manz, pe care trecusera anterior trei motociclisti enduro venind din Borsa, pentru a trece de obarsia vaii Cimpoiasa, mult redusele ca suprafata ochiuri acvatice ale Taurilor Cimpoiesei.
Am lasat in dreapta vreo trei ruine ale fundatiei din piatra ale fostului funicular pentru a iesi astfel in Curmatura Galatului, admirand acolo marile peteci neregulate de nea, calcarele – pereti si Biserica Pietrei Rea, radio-emisferele albe, ucrainene, din Pop Ivan de Cernogora si apoi covorul oblic asternut pe fata estica a Putredului Galatului, de sisinei, degetaruti, argintici si nesfarsit rododendron, dar si tot mai impresionantele nebuloase ridicate dinspre nasaudeana Vale a Somesului Mare. Aparura apoi Rapa Piatra Rea, Muntele Cailor si crestetul cu limbi de nea al Gargalaului.
Admirand tufele de rododendron
Am facut o scurta pauza de masa mult mai tarziu, dupa ce fugariti de teama furtunii am parcurs aproape integral Bulevardul Rodnei, cu muntele Cailor inrosit de rododendron la stanga, pajistile cu izvoare in dreapta si o panorama spre varful Rabla. Nicio vita sau oaie, niciun cal. Niciun tipat de marmota. Ce sa mai vorbim de capre negre, admirate altadata, in 1990, cand am efectuat pasajul dinspre Puzdra spre Gargalau. Cateva dejectii relativ proaspete de urs in fundul vaii, pe capatul Curmaturii Galatului.
Ciobanii din Caldarea Puzdren ne spusesera ca doar mistretii scurma si dau navala-n zona, nevazand picior de lup si urs in zona pastorala. Braconierii adusesera linistea… definitiva a marilor carnasiere proslavite de guristii ecologisti si recenzorii septelului cinegetic.
Inainte de ajunge in locul de campare, la Saua Intre Izvoare, lasand in stanga unul dintre depozitele de nea de pe culmea principala a Muntilor Rodnei, am inceput sa suim spre stancariile varfului Muntelui Cailor, cu doi corbi valsand acrobatic deasupra. In passing am dat peste alte nivatii, limbi de nea, mici tauri efemere, unele deja secate dar doua splendide spre Gargalau, si semetul Corongis din varful ascutit al caruia paru la un moment dat sa erupa fumul si cenusa unui vulcan mut pana atunci.
De pe Muntele Cailor am admirat plonjant, in cele 10 minute ale pauzei de pranz, Zanoaga Cailor, cu extrem de putine vite si cai la pascut, saivanele si stana de deasupra Cascadei Cailor, Podul Cailor, Podul Cearcanului si Cearcanul, innoratele zone montane crunt defrisate Tibau, Zimbroslavele si Obcine ale Bucovinei, creasta rodneana secundara a Tomnatecului coborand pana-n malul drept al Bistritei Aurii, Gargalaul, varfurile si culmea sa dantelata spre Corongis, Piciorul Oncului, panorama vestica spre Putredu Galatului, Aniesul Mare, Pudra, Pietrosul, totul proiectat pe deasupra boschetelor aproape compacte de rododendron ce ne rasplateau din plin si ne faceau deopotriva sa regretam necazurile si renuntarea colegilor nostri.
Lume turistica pestrita la Cascada Cailor
La ora 15 am zbughit-o pe culmea Muntelui Cailor spre Musceta, acolo dand peste mii de clopotei albastri cerneala contracarand galbenul portocaliu al sclipetilor. In dreapta se ivi oglinda intunecata a iezerului glaciar Izvorul Bistritei Aurii, sau Taul Stiol, amenajat ilegal, indiguit, marit si astfel distrus ireversibil in 2002 de primarul imbecil al Borsei, Gavrila Grec, si acolitii sai mafioti.
In Saua Gargalau aparura 3-4 turisti parand a dori sa suie pe varful Gargalau. Pe malul nordic al Taului Stiol picnicarii se afumau la un foc ilegalist. Altii, automobilisti, erau la est de Musceta, spre Saua Stiol, necutezand sa infrunte accidentatele lapiezuri din apropierea stanei traditionale si a punctului de control al jandarmilor montani.
Iminenta innorare dinspre Cearcanu – Prislop – Tibau avea sa-i alerteze si sa-i puna pe fuga. Doi parapantisti valsau pe deasupra Runcului Stiolului dupa ce decolasera dinspre Stiol. Doar o ora ne-a trebuit sa ajungem de pe Muntele Cailor, coborand vertiginos Culmea Musceta prin jnepenisul punctat de mii de flori in Saua Stiol si apoi inca 40 de minute pentru a parcurge descendent jgheabul de avalansa cu torent sec spre Cascada Cailor.
Lume turistica pestrita acolo, picnicari, focuri, o mica tabara de tineri pe platoul carstic din stanga Izvorului Cailor – Zanoaga. Se facuse deja foarte cald si dupa ce am admirat cascada i-am dat bice spre Cariera de Marmura si Borsa Fantana – adica un alt ceas de traseu parcurs in tromba, remarcand ca molidisul ras dupa 1990 regenerase spontan, in mare parte, tinerii molizi avand deja 4-6 metri inaltime.
Ruland spre casa prin peisajele incantatoare ale Vaii Izei
Ingrijorati, am crezut ca aversa ne va prinde in preajma carierei, dar, venind impresionanta si amenintatoare dinspre Toroiaga – Galu – Magura abia de avea sa ne stropeasca. La coltul proprietatii lui Stefan Timis ne-am delectat cu borcut captat in stutul unei sonde si pana la soseaua DN 18 Borsa – Iacobeni am admirat explozia constructiva, casele etajate, vilele, pensiunile, autoturistii romani si straini (putini), avantul bisericesc de pe Viseut. Am stat 10-15 minute in intersectia din care ne-a preluat si dus vreo trei km, pana la autoturismele noastre, un amabil borsean cu microbuzul rupt realmente pe soseaua inimaginabil de distrusa.
Gata. Se facuse ora 18 si trecusera 11 ore de la debutul traseului, iar colegii nostri care renuntasera la traseu ne asteptau la balamucul turistico-mioritic Perla Maramuresului. Erau 26 grade in Borsa si pe drumul spre casa, via Barsana – Cavnic, am rulat prin peisajele incantatoare ale Vaii Izei si ale Vaii Cosaului. La ora 20.45 eram ajunsi acasa cu peste 400 imagini in tolba foto digitala si alte cateva mii in suflet.
Foto: Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
