 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Instabilitate, averse, uneori ca niste asa-zise ruperi de nori in tara, dar si prin Maramures insa si cu victime, din pacate, prin Moldova. Si un proiect de traseu, in premiera pentru mine, in Parcul National Muntii Maramuresului, la taurile La Cununa si Magurii. Era sa fie duminica, 9 iunie, dar… ioc trupa disponibila. Deoarece e musai de realizat urgent si traditionala tura in Muntii Rodnei la bujorul de munte, al doilea an deja in memoriam Papa, caut cu disperare o fereastra de vreme buna pentru 7-8 ore, atata cat estimam ca ne-ar trebui pentru a ne face circuitul la cele doua lacuri si pentru a reveni in Borsa Poiana. Sapte ore au fost de fapt, in care am parcurs vreo 15-17 km.
Convoc trupa. Percuteaza doi amici. Stabilesc intalnirea si imbarcarea pentru ora 5.30 dimineata. Pornim apoi de pe strada Horea, intorc spre cartierul Sasar, fiindca… mai e un amator adormit. Plecam la ora 6 abia din Baia Mare, dupa ce seara trasese o strasnica aversa. E neguros Fisculasul si Maramuresul Istoric in zona Budesti-Calinesti, pe Valea Cosaului. Magia incepe suind Dealul Valeniului, soarele penetrand ca niste fuioare negurile deasupra fanatelor piemonturilor ale Muntilor Lapusului. Oprim in varful Dealului Valeniului pentru uzualele panoramari neguroase spre Valea Izei, mai apoi spre Barsana. Ciudat, Iza e mica si nu prea tulbure, iar asta inseamna ca n-au prea fost averse la munte.
Spre Borsa
Dincolo de Rozavlea, soarele isi intra-n rol, scaldand dealurile terasate, gospodariile. Pietrosul Rodnei si Arcerul Tiblesului au caciuli de nebuloase alb-sure. Suim Dealul Moiseiului, constatand ca pe-acolo nici nu-i asa de rau asfaltul dinspre Valea Izei spre Moisei-Borsa. Dar, dupa ce intram pe DN 18, incepand din zona Manastirii Moisei se circula in coloana si cu o viteza funebra, mortuara. Si cand ii auzi pe parlamentari cat ii preocupa turismul romanesc, in speta cel din Maramuresul Istoric si Bucovina, becisnice vrajeli politicianist-mitocanesti pentru credulii tembeli!
E curatel prin Borsa. Si deocamdata nu a inceput vanzoleala celor vreo 10.000 de emigrati in Occident la munca si agoniseala, nici nuntile, botezurile in serie, ca in iulie-august. Pietrosul Rodnei da insa tonul pitorescului grandios al urbei ex-miniere, prin zanoagele sale inca marcate de albele pete de nea, apoi varful Repedea, Cormaia, Fetei, Puzdre, Aniesul Mare, Putredu Galatului. Pe toate le vom admira curand din varii perspective si de la diferite cote de altitudine ca-n palma, suind din Borsa Poiana spre taurile de alunecare-blocare si nivale.
Ipostaze borsene
Intoarcem la biserica din Borsa Poiana, revenind nitel spre Borsa. Parchez la capatul strazii betonate care acompaniaza in amonte valea Poienii. La ora 8.45, in soarele diminetii, o luam spre nord, pe strada ingusta, dar excelenta, cu gospodarii pitoresti, majoritatea noi. Apare repede o prima bifurcatie unde tinem stanga in sus. Apoi alta, unde o tinem dreapta si in sus pe ulita pietros-lutoasa.
De acum incolo, pret de vreun ceas, in care suim 427 metri diferenta de nivel, de la cota 653 metri, pentru a ajunge in culmea ce leaga Baia Borsa de Magura, gospodariile muntenesti, casele de lemn, grajdurile, surele, soprurile pentru fan, retro-panoramele spre impozantul Pietros al Rodnei, varful Buhaiescu Mare & Mic, Puzdre, Aniesu Mare, Putredu Galatului, respectiv inainte si spre stanga mameloanele verzi-ascutite – Custurele si Bobeica (cu afloriment de lespezi gresoase), mai spre est, pe acelasi aliniament, varful Corobaia, ni se vor infatisa in minunate ipostaze.
Meleaguri ce seamana cu landul Tirol
Minunate-s proiectiile potecilor de munte si ale sleaurilor carutelor spre culme, si culturi de cartofi, unele gata de-nflorit, mai la munte abia rasarite. Stive de cherestea, bile-manele, margini de la gater, rumegus deversat in viroage… antrenat pe versanti si torente dupa averse consistente. De sus, privind de-a lungul culoarului vaii Viseutului si apoi a raului Viseu, se remarca plonjant cartierele intinse pe Negoiescu, Repedea, Borsa Poiana, Borsa Pietroasa, putin din orasul Borsa, Moiseiul… Hudinul, Muntii Lapusului, Gutaiul… Masivul Ignis.
E o premiera pentru trei dintre noi, o recidiva pentru Ionica „Topo”. Isi are farmecul misterului, imprevizibilului, iar enorma surpriza pozitiva a acestui traseu o reprezinta veritabila civilizatie montana borseana, agricola, pastorala, arhitecturala, a lemnului.
Traseul pare a fi parcurs de noi nu in Romania, ci pe niste helvetice sau tiroleze meleaguri. 
Asta fiindca, deocamdata, numeroase gospodarii, salase, sopruri vechi mai sunt folosite, unele reparate si intretinute. Imbucurator e si faptul ca zona inalta a Borsei Poiana nu e locuita exclusiv de varstnici, in traseu descoperind adesea numerosi tineri. Poate de vina sa fi fost sarbatoarea de Ispas, zi in care la tara nu se lucreaza, ci se merge la biserica apoi in vizita la rude si la… crasma.
In drum spre Magura
Ajunsi pe culme, panorama capata noi valente peisagistice, putandu-se admira de-acum impozantul trapez abrupt Greabanu, ascutit-impaduritul varful Baita, Farcaul si Mihailescu, Baia Borsa, drumul costis, spre Taul Fataciunii, dar indeosebi mareata Toroiaga, cea miniera mai scunda si cea inalta, militara, Lucaciasa, Galu…
Schimbam directia, de-acum tinand sleaul de culme pentru carute, pe deasupra maguricei cu molizi Corobaia, catre taul La Cununa aflat relativ aproape. Se aude soapta intensa, sporovaitor-fluida, a paraului ce isi are obarsia in capatul sudic al taului. Suim prin dreapta lui, alert, admirand primele exemplare de arnica montana, dam intr-o sa. Taul e in stanga potecii, intr-o cuveta de alunecare obturata de un guler de loza si arbusti. Frumos lacul putin afund, cam cat Taul dintre Brazi-Retezat de mare, dar pozitia sa e cea care-i da farmec si in special panorama pe deasupra lui spre Pietrosul Rodnei, cu un prim plan de sulite verzi-intunecate de molid.
Bolta cerului albastru e calatorita de minunati nori albi, bucalat-vaporosi iar ziua e de-a dreptul ideala pentru turismul montan. Nu ne permitem insa reverii, trandaveli, deoarece site-ul Meteoblue avertiza asupra sansei de aversa in jurul orei 15. A trecut de ora 10.30 si ii dam bice spre Magura.
Mai avem de surmontat vreo 450 m diferenta de nivel prin pajistea alpina punctata cu molizi tineri, numeroase tufe scunde de macesi cu flori roz-visinii extraordinare, pe alocuri aducand unor mai jerbe victoriene. Florile stelare de Scorzonera si galben-portocalii de arnica, violetele mari, grupate-n manunchiuri sprintare completeaza farmecul general. Din nefericire, finantarile UE necontrolate de nimeni, menite sa concureze la curatarea si valorificarea pastorala a pajistilor, duc la incendieri deliberate si consecutiv acestora se distruge o parte din flora specifica, afinisul, merisorul, dar si molizii ale caror coroane sunt arse nu doar spre poale.
De-acum se ivesc si numerosii molizi infloriti, cu conurile florilor feminine rosii-visinii decorand varfurile ramurilor leganate de briza. Doar un iepure ni se arata. In rest soparle, ciori, corbi, ciocanitori negre cu crestete sangerii, codobaturi de munte.
Apoi, de-aici apar turmele de vitele, taurasi, juninci si vaci scoase la pascut, iar spre sud, salasele de varat, unele noi, trainice, maricele. Urcusul e tot mai alert si solicitant, punctat de intermezzouri canine. Tinerii pastori au ciobanesti carpatini si mioritici, mai degraba frumosi si fotogenici decat agresivi si periculosi.
Descrierea taului
Se aude un muget de motor infocat si imediat trec pe langa noi doi tineri calarind un ATV mocirlos cu care merg la taul Magurii. Ce sa-si rupa pingelele si sa asude degeaba? Si ce daca lasa-n urma lor valatuci inecaciosi de la esapament si spurca linistea alpina divina? Ei sunt (oribilii, detestabilii, agresivii) turistii viitorului, naiba sa-i ia cu dotarile lor cu tot! La noi nimeni nu-i intreaba de sanatate, nimeni nu-i obliga la respectarea unei conduite civilizate in ariile naturale protejate ori la deplasarea restrictiva in anumite areale/habitate si-atunci marlanii dau navala cand, cum, cu ce si „unde vor muschii lor”.
Descindem intr-o zona de platou, la stanga in jos e o vaiuga accidentata si defrisata barbar, imburuienata, ce coboara spre Baia Borsa – zona Rotundu, iar vizavi e un muncel devastat de furtuna – doboraturi – defrisare, iar peste el, impresionanta, rasare potcoava verde a Toroiagai.
Mai avem putin si lejer de mers pana la taul Magurii, situat intr-o aproape circulara cuveta, putin afunda. Drumul se desparte. O varianta suie la stanga prin pajistea ca o limba-ngusta pe directia varfului. Vazand printre coroanele molizilor taul in dreapta, coboram spre cuveta acestuia. E ora 12.50 si s-au scurs trei ore de la debutul traseului.
E cald, soare, privelistea incantatoare spre oglinda taului animata intr-un splendid vibratto indus de briza. Imediat un sarpe de apa il traverseaza inotand repede, sinuos, de la est la vest. Doar un PET verde de 500 ml, de bere probabil, pluteste pe suprafata taului. Altitudinea lacului e fix 1500 m. In zona sa, la umbra molizilor, in pajiste, apar ambalajele picnicarilor, pahare de plastic, pungi, nu multe, dar… vizual deranjante.
Coborarea spre pajistea de la Magura
Ne facem o jumatate de ora binemeritatul popas si sedinta foto, in timp ce nebuloasele se aglomereaza vertiginos. Deocamdata sunt alb-pitoresti si neamenintatoare. Fiindca nu vrem sa ne-ntoarcem pe acelasi traseu pe care suiseram, optam pentru o varianta pe la est de varful Magurii.
Urmam initial o poteca de-a coasta, pe directia nord-sud, dar realizam ca e de salbaticiuni dupa ce facem cel mult vreo 150-200 m, dand intr-un vagas obstruat de doboraturile de vant neextrase, cioate si zmeuris dens. Revenim in zona taului si apoi tinem in jos, spre est, o alta poteca mai larga si aparent mai circulata, dorind sa ajungem intr-o sa de deasupra Runcului Magurii. Spre poteca noastra pare a se racorda la altele ce coboara spre relativ nou ctitorita manastire de pe valea Vinisoru.
Spre neplacuta noastra surpriza si aceasta poteca se infunda repede si decidem sa nu ne mai intoarcem, ci intuitiv si bazandu-ne pe enorma noastra experienta montana sa o taiem costis-descendent spre saua vizata, infruntand pe o distanta apreciata la cateva sute de metri cursurile a vreo trei paraie scurse printre grohote, doboraturi de vant agasante, buruieni, zmeuris.
Se dovedeste astfel ca fuseseram inspirati, deoarece dam de o poteca ce suie lejer din stanga spre sa. De-acolo coboram spre pajistea de la Magura, in Runcu Magurii, admirand caii scosi la pascut, un manz fraged, de cateva zile, un ciopor de oi si pe urma stana, saivanul, casaria atipica, intalnind si pastorii alaturi de cei suiti cu SUV-ul dupa randul la cas proaspat si urda. Cearcanul, Podu Cearcanului strajuiesc semete la stanga. Fotogenicele lor conglomerate ne aminindt de Bucegi si Ceahlau ne farmeca de-acum alaturi de panoramarile spre Fantana Stanchii, Balasina, Jupania, Prislopu Cataramei …
Borcutul din Borsa Poiana
Pastorii ne sfatuiesc sa o tinem in jos si spre dreapta, iar la un moment dat s-o taiem peste culme la dreapta, adica pe sub Corobaia, pentru a cobori in Borsa Poiana, la masina. Undeva insa ratam varianta si, fara nici cel mai mic regret, descindem deasupra obarsiei vaii Birtu, intr-un minunat catun muntenesc cu alte gospodarii, salase, sumare livezi, pajisti cu mii de bumbacarite, flori portocalii de leac ori margarete.
Dam peste un loc in care recoltam pe putin vreo 30 bucati de champignon uriase, fragede si delicioase, inainte de-a iesi spre vale printr-o curte cu ciopoare de gaini, cocosi, capre, iezi si borseni cu mic si mare aflati in sarbatoare. La urcus am ratat deliberat borcutul din Borsa Poiana, dar acum nu voiam sa-l ratam pe cel de mai la vale, de pe valea Birtu, captat intr-o borta de stejar, cu o banca pentru popas alaturi si un consistent depozit de travertin scurs si depus.
Pana la borcut insa profitam de innorarea teribila, amenintatoare, care da o tenta tragic-shakespeariana culmii principale a Muntilor Rodnei, Pietrosului, Puzdrei, Gargalaului, Pietrei Rea, Muscetei, Muntelui Cailor, Crestei Plescutei si Inau. Apoi, pe langa numeroasele izvoare si sforace mocirloase cu ape feruginoase, orhideele huzuresc alaturi de pipirig, bumbacarite… iar vitele si un racnitor amenintator buhai apar misterios de prin lizierele dominate de molidisul tanar, manate fiind de enigmaticii lor pastori. La ora 15.20 suntem la borcutul limpede, carbogazos, vag feruginos si sulfuros, excelent, binevenit ca si scurtul popas.
Drumul de intoarcere si planuri pentru un viitor tur
De-acum sfidam prognoza si norii grei, plumburii, adunati pe bolta ca o hoarda de ocnasi incotosmaniti in groase pufoaice, intinsi dinspre Cearcanu si Runcu Magurii spre Puzdre – Pietrosul Rodnei. Mai avem destul de mers pana la biserica de la gura vaii si DN 18, iar dupa aceea inca 2,5 km pana la masina. 
Ortacii mei se opresc la o bere. Eu o intind dupa masina, privit fiind curios de borsenii poienari asezati traditional pe bancile de lemn din fata portilor. Inspir cu nesat parfumul fantastic al numeroaselor tufe de iasomie pe care le admiraseram la suis si coboras, inventariez incantat numerosii crini imperiali portocalii, tufele de bujori sangeriu-catifelati, roz, cu diferite consistente cromatice si albi, salcamii cu flori roz, „jirezile” parfumate, trec pe langa un convoi mortuar, socat fiind la vederea utilizarii unei auto-macarale la coborarea cosciugului in pantecul pamantului reintegrator, iar la ora 16.20 sunt la masina.
Sunt 21 de grade, intorc ca sa-i imbarc pe colegi si plecam spre Moisei – Valea Izei. Aversa strasnica, cu ploaia bulbucata si calda ne prinde pe la Salistea de Sus, spre Bogdan Voda. O alta repriza mai apoi spre Valeni-Calinesti, dupa care, suind din Budesti spre Pasul Neteda si coborand in Cavnic, asfaltul aduce unei saune uriase din care emana la circa 1-2 m in sus densii vapori albiciosi.
Ora 19.30 – Baia Mare – (tur-retur 290 km) o tura extraordinara realizata asa cum poate nici nu am visat, inspirat fiind de lectura unui articol scris pentru Romania Pitoreasca, cu multi ani in urma, de geologul Dumitru Istvan, ortacul nostru de drumetii, unele speoturistice. In minte deja ne incolteste un proiect iminent – Muntii Rodnei la rododendron si gentiane, in imparatia vailor in cascade, ca un pios omagiu alpin adus tatalui meu.
Foto: Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
