TURISM – TRASEE TURISTICE MARAMURES – Circuitul lacului de acumulare Firiza (GALERIE FOTO)

Vezi GALERIE FOTO
Un marcaj turistic are menirea de a defini un traseu de parcurs intre o locatie si o destinatie (obiectiv turistic), astfel incat cel care-l urmareste s-o poata face lejer si in siguranta chiar si in conditii meteo sau de vizibilitate redusa. Marcajul turistic (executat responsabil, profesionist) nu e nicidecum ceva arbitrar, realizabil „dupa cum vrea muschii managerului de proiect”. Exista o simbolistica national acceptata si standardizata specifica tipurilor de trasee turistice. De exemplu, punctul (rosu, albastru, galben) semnifica un traseu marcat in circuit, adica pleaca dintr-o locatie si dupa un anume parcurs, trecand pe la obiectivele tinta vizate, ajunge obligatoriu in locatia initiala.

Am recurs la aceste precizari dupa ce la 5 septembrie, parcurgand impreuna cu I. Pop Topo poteci-trasee din versantul vestic al Ignisului aferente zonei vailor Berdu, Cornesita, Slipului, Fantana Stanei si Culmea Comorilor, intalnisem un „mizerabil ghiveci” de marcaje turistice fara nicio noima, nu orientative, ci de-a dreptul derutante pentru un turist care s-ar increde si lua dupa ele, inclusiv din perspectiva timpilor aiuristici inscrisi pe sageti.

Duminica, ora 7.30, temperatura 3 grade C: pornim din Baia Mare spre Ferneziu-Lunci. Acolo sunt doar 2 grade, iar ingustele lunci de pe malurile vaii Firiza sunt argintii metalice din pricina brumei, a patra in aceasta saptamana, doar scortosii arini sunt inca verzi si intunecati. Albia bolovanoasa e aproape seaca, putina apa prelinsa printre bolovanii andezitici multimilenar rulati avand un dubios si inexplicabil aspect lesietic. In capatul Luncilor soseaua se bifurca, strada Ima­­sului continua inainte spre Firiza in timp ce foarte scurta strada Lunci se desprinde inspre inainte si la dreapta, catre fostul Fierastrau din avalul micului baraj Berdu, rampa de depozitare a bustenilor si sortare-prelucrare primara-incarcare a materialului lemnos apartinand Ocolului Silvic Firiza. 

Parcam imediat dupa raspantie, remarcand pe un stalp electric de beton din stanga drumului marcajul turistic triunghi albastru, prezent si pe podul de peste Firiza si-n continuare pe langa drumul auto-forestier de pe valea Slipului. Suntem dotati cu rucsacuri usoare, bete de trecking, hanorace, manusi, necesare, desi soarele incepe a mangaia si scalda din ce in ce mai generos versantii sudici ai varfului Berdu precum si pe cei estici ai varfului Hijuta, Hija, Stramba.

Un fost urias foc din buturi nedespicabile si ragalii fumega la stanga rampei de incarcare, iar fumul parfumat se taraste lenes spre Firiza. Tinem drumul auto-forestier ajungand repede la stalpul (cracana de lemn) cu sageti: triunghi albastru la dreapta si in sus – 1.30 ore pana la Biserica lui Spiridon, respectiv triunghi rosu – 1.30 ore La pepiniera. Marcaj aberant, deoarece la prima pepiniera din zona cabanei padurarilor – locatia Casa Tiganului sau Campu Bumbului – se ajunge in doar 20 de minute, dupa care marcajul triunghi rosu dispare spre Fantana – Pepiniera – Refugiul padurarilor Berdu, fiind inlocuit de marcajul punct rosu inspre Fantana Stanei.

Spre Lacul Berdu 

E ora 8.15 si, traseul ales parandu-ni-se scurt si facil, facem o deviere la stanga spre Lacul Berdu din avalul barajului Firiza. In acest scop urmam lejer vechiul drum tehnologic utilizat de hidro-constructori in 1960-1963 pentru amenajarea barajelor Firiza si Berdu. Ghebe, muscarite, soare furisandu-se prin coroanele tinerei paduri mixte, tufe de mur brumate, cu frunze verzi-argintate, altele sangeriu – visinii – argintate de asemenea. Drumul o ia usor descendent spre dreapta, ocolind apoi poalele sudice impadurite ale varfului Berdu. Imediat putem admira splendidele acuarele matinale tremurande pe suprafata Lacului Berdu de pe care se desprind, plutind diafane, valurile de neguri. Barajul Firiza e in umbra, sobru si aducand unei inexpugnabile citadele medievale. Nu l-am mai vazut din pruncie, de cand fusesem dus acolo de parinti si-apoi intr-o tematica excursie scolara, pentru a lua contact cu maretele realizari ale socialismului. Ulterior, din ratiuni de protectie si securitate, accesul la si pe baraj fusese total interzis vizitatorilor.

Revenim la drumul auto-forestier care suie spre Casa Tiganului (Campu Bumbului), in dreptul acesteia si a unei mici pepiniere bifurcandu-se, varianta din dreapta continuand spre Pepiniera Berdu si pe sub Fantana Stanei, fiind marcat turistic cu punct rosu, cel din stanga luand-o spre nord, ajungand aproape de varful Vagasului, fiind de asemenea marcat turistic cu acelasi indicator. Ciudat, deoarece nu e vorba de un circuit turistic, ci de doua destinatii diferite.

Tinem o vreme drumul si la stanga, dincolo de foarte modesta vale Berdu regularizata si prevazuta cu succesive indiguiri – ruperi de panta anti torente – viituri, apare o circumscrisa exploatare forestiera la ras a fagetului matur de pe versantii. Ne atrag si aici atentia „martoanele” (ramurile arborilor exploatati, adunate in coarde, lasand libera suprafata in scopul plantarii de specii silvice valoroase) corect si riguros realizate spre deosebire de stilul forestier – golanesc din majoritatea altor parchete din Maramures.

De vorba cu un ciupercar 


Din urma ne ajunge un simpatic culegator de ciuperci din Lunci, Ferneziu, Corneliu Smical, care ne sugereaza sa scurtcircuitam o volta a drumului spre pepiniera si Casa Tiganului tinand-o un timp paralel cu acesta, dar pe o veche varianta nordica, apoi, traversand talvegul, sa suim pe un picior cu faget „ciupercarind”. Ii urmam sfatul cu folos. El va gasi un prim hrib de-abia mijit de sub frunzisul ingrosat de efectul brutal al brumelor, apoi voi gasi si eu trei frumosi hribi de fag.

Poteca suie in scurte serpentine dupa care tine oblic spre culmea prin fagetul semincer si lastarisul perie care acapareaza fostele sleauri de caruta. Smical ne relateaza ca marcajele turistice din zona au fost realizate de un septuagenar, botezat Petre, impreuna cu o vars­tnica profesoara, el fiindu-le ghid si ajutor. Nu stie insa cine a fost managerul proiectului.

Acelasi ne mai spune ca incepand din luna septembrie, dupa consistentele ploi, parcurge zilnic circa 20 km pe coastele Ignisului adunand ciuperci, intalnind un falnic cerb, dar si o ursoaica cu un pui de doi ani, mare cat un vitel. Nu-i e frica insa, acum e insotit de doi vigilenti maidanezi, de obicei insa doar de un soricar de-al lui. Toporisca nu o lasa vreodata din mana.

Deasupra Vidrei 

Ora 9.30 – iesim taifasuind agreabil in drumul auto-forestier, foarte putin mai la nord de cabana padurarilor, renovata, de pe malul drept al vaii Berdu – locatia Casa Tiganului – si ne despartim. Intre timp a mai aparut un octogenar, dornic de ghebe, neinteresat de abundentele tinere exemplare de Piciorul caprioarei – Macrolepiota procera. Pe acestea le baga-n tolba Misu G. In codru abunda fotogenicele exemplare toxice, rosii pistruiate cu alb, de Amanita muscaria, dar si comestibilii vanatari, Boletus subtomentosus, Amanita rubescens – sau cucii, fara a lipsi foarte toxicele Amanita phaloides si Amanita pantherina. Nu auzim muget de boncanit si nici nu vedem urme de urs sau cervide, doar o ciocanitoare neagra cu cap sangeriu bate toaca sacadat intr-un fag uscat.

Tinem drumul spre nord si la ora 9.40 acesta face volta dreapta, desprinzandu-se in unghi drept un drum ascendent de TAF. Marcajul punct rosu dispare o vreme, nu exista nicio sageata care sa indice directia de urmat. Continuam intuitiv la dreapta. Marcajul reapare dupa o vreme. De mentionat permanenta prezenta a marcajului albastru cu alb – un C – de la cicloturism, realizat pentru mountain-bikeri in mod profesionist, cu sageti la schimbarea directiei. Problema e insa ca un turist clasic nu are de unde sa stie ca acest marcaj e in paralel cu punctul rosu, iar pe harta Zona turistica Baia Mare – Tautii Magheraus din ciclul Gutinul turistic – 2005 nu apar marcate aceste trasee, ele facandu-se recent. 

Traversam o vale seaca orientata est-nord. Dupa exploatarea forestiera, un carpinis oportunist s-a substituit valorosului faget intercalat cu paltin. Imediat traversam o zona cu plantatie de conifere de circa 30 de ani. Traversam apoi valea Cornesita (cu obarsia la Fantana Stanei), ingusta, cu talveg grohotos-andezitic negricios si foarte putina apa. Din drum se desprinde spre stanga un picior de deal ca un promontoriu cu o extraordinara belvedere spre Stramba, Saua Dia, Poiana, Plestioara, Ostra, cu un mic perete andezitic pe varf, apoi in dreapta acestuia varful Ulmoasa, cu poiana ca o partie de schi. La nord-vest se vede Pietroasa, stancariile sur-argintii ale Tiganului si la nord varful Soci.

Ne aflam practic deasupra Vidrei, pescareasca locatie de la gura omonimei vai, nu vedem insa defel acumularea Firiza, ci, la vreo 200 de metri, o intinsa imprejmuire aducand unei gospodarii izolate, cu case si acareturi posibil aferente unei pepiniere silvice. Un drum lutos de TAF coboara prin stanga acesteia spre Vidra. Soarele, cerul senin, tinerii mesteceni punctand coastele denivelate din preajma, exploatate la ras in urma cu mai bine de un deceniu, Ignisul impadurit tronand spre est, dau un aspect deosebit zilei.

In cautarea marcajului turistic punct rosu 

Revenim la drumul forestier urmandu-l inainte si spre dreapta. Marcajul turistic punct rosu dispare. In dreapta drumului susura cristalin un „ciurgau” cu apa excelenta, amenajat de muncitorii forestieri. La vreo 100 m inainte se aude curgand zgomotos Vidra. Acolo drumul auto-forestier, nemarcat turistic, se desprinde suind in dreapta spre Poiana Vagasului in timp ce la stanga, prin albia vaii bolovanoase, continua un drum de TAF. Negasind punctul rosu, tinem o vreme drumul forestier. In dreapta e plantatia de peste trei decenii de molid, la stanga valea Vidra. Dupa 300 de metri, negasind punctul rosu, revenim spre bifurcatie. Atunci abia remarcam punctul rosu amplasat pe un fag mascat de trunchiul gros al unui molid.

Marcajul o ia – fara urma de poteca – spre un vechi loc de popas de pe malul stang geografic, pana acolo mai apar doua marcaje punct rosu. Punctul rosu traverseaza albia dupa care, acompaniind drumul de TAF, da intr-un faget semincer rar cu exemplare monumentale. Punctul rosu continua spre vest, dar e foarte dificil reperabil, noroc cu marcajele si sagetile frecvente ale mountain bikerilor! Aici incep sa apara pe fagi niste marcaje X rosii-caramizii, dar si mici sageti, care nu sunt turistice cu siguranta. Se coboara lejer spre o poiana cu recente urme de activitati pastorale. 

Cativa mesteceni tineri si stejari maturi puncteaza poiana dupa traversarea careia traseul continua de-a coasta printr-un faget superb. Poteca larga suie la un moment dat alert spre un varfulet, dar traseul, fara sageata si marcaj punct rosu, o ia aproape-n unghi drept la nord, coborand repede spre firul unei vai salbatice dar seaca si modesta. Iar noroc cu marcajul mountain bikerilor care nu tine fostul sleau de caruta accidentat, ci poteca ingusta. Vizavi, peste vale, e o poienita cu o coliba ciobaneasca „sindriluita”. Un drum de caruta acompaniaza de aici la stanga malul stang al vaii, coborand spre drumul forestier pietruit ce suie din coada Lacului Firiza.

In dreapta, strajuit de un mesteacan, se iveste o casa alba de vacanta. Valea e in stanga acum si dincolo de ea, prin faget, se vede o alta casa frumoasa de vacanta plus dependinte. E animatie acolo. Valea salbatica se afunda treptat si de acum are si apa, aceasta clipocind din lacul de acumulare. Un fanar e in stanga drumului care de-acum incolo si pana la coada lacului e bine intretinut si acoperit cu macadam andezitic. Admiram cele dintai oglindiri lacustre-n fata si fotogenicul con impadurit al varfului Ostra. Un vechi drum coboara scurt la stanga printre molizii plantati, destui din ei secerati de securile pescarilor care i-au ars in noptile reci. Pentru a impiedica accesul auto, acest drum e blocat cu blocuri andezitice negre mari.

Pescari, corturi si… mizerie 

Pana aici traseul a fost curat. De acum insa am intrat in pescareasca imparatie a jegului, ambalajelor si a mizeriilor umane de tot felul. Si cand te gandesti ca locul asigura apa potabila baimarenilor! Un cort iglu cu prelata rosie si urmele unui foc de tabara, plus cele vreo 20 de undite modern dotate-asezate pe suporti pe mal tradeaza prezenta amatorilor pescuitului sportiv. In cort sforaie morbid un pescar stat nocturn de straja si nedormit, ori doborat de libatiile incalzitoare de vodca. Curand apare un pescar si doi adolescenti, pescari de asemenea. Ne aflam la vreo 200 m, in linie dreapta, amonte de locatia Vidra. Locul acesta, aflat vis a vis de Popasul Caprioara, e cunoscut de pescari drept Poienita. Minunate-s oglindirile acvatice, linistea deplina, izul vag de fum al muribundului foc de tabara prelins pe dea­supra apelor mirific pastelate. 

S-a facut amiaza. Ne facem mendrele foto, apoi suim la drumul cu macadam. Intre blocurile de andezite menite sa-l blocheze remarc colonii de ghebe. Le strange Misu apoi o tinem spre Firiza. O cruce de stejar, inalta de vreo 4 m, e la stanga drumului. De acolo se vede capatul lacului, cu neregulate insule de graminee si stufaris tonic verde. Apar imprejmuirile parcelelor, vilele si casele de vacanta iar unele sunt vizibile intr-o limba de poiana la dreapta. Apar constructiile si acareturile apartinand Hidroconstructia SA, apoi podul peste cele doua brate inegale ale vaii care intra-n coada lacului alimentandu-l, mai abundent si spectaculos cel vestic.

Facem o volta pe strada Lacului, printre case de vacanta si vile, unele ostentativ-opulente, altele deosebit de armonios-estetice, cu cochete peluze si gradinite de flori in preajma. Mirare ca a scapat (deocamdata) demolarii o casuta firizana traditionala, din barne de stejar maiestru imbinate in „coada de randunica”!

Firiza, vazuta de pe malul sau drept

Iesim la sosea in dreptul Popasului Caprioara, dupa care o tinem la stanga admirand de-acum Firiza de pe malul sau geografic drept, printre coroanele dense ale padurii tinere mixte. Flux alert de autoturisme, dar si motociclete en duro, infernal de galagioase. Depasim cabana silvica Valcele dupa care, dorind sa avem o ampla priveliste a lacului spre Vidra, Poienita, varful Bulzului, dar si spre aval, catre baraj, coboram pe o poteca pescareasca abrupta pe malul apei. Minunata apa albastra-cobalt si cu orbitoare sclipiri stelare, mii! Doua grupuri de rate salbatice plutesc in deriva pe la mijlocul lacului, vizavi e gura si popasul pescarilor cu o promiscua tabara de colibe acoperite cu ramuris uscat si folii de plastic. Trei pescari pescuiesc din barci gonflabile. Unul beat urla demential. 

Abordand acest traseu, noi sperasem ca marcajul turistic punct rosu sa ne conduca pe poteci pescaresti pe malul stang al Firizei, pe la gurile Cornesita si Vidra, ocolind impresionanta-fotogenica peninsula drapata cu pastelat faget matur. Iar de-acolo, spre Poienita si coada lacului, adica sa beneficiem de niste inedite si minunate perspective asupra oglinzii acvatice, dar si asupra culmilor vestice ale Ulmoasei, Plestioara, Ostra, Stramba, Hija… Nu ne-am imaginat defel ca managerul de proiect a marcat un drum auto-forestier fara niciun obiectiv turistic si fara nimic spectaculos, cu acces la lac abia la final. El sigur si-a atins scopul, bifand un traseu asa zis turistic si incasandu-si cu porcin tupeu banii aiurea alocati. In drum spre baraj si-apoi spre Lunci-Ferneziu ne-am decis sa revenim in zona, abordand metodic, dar fara marcaj o vreme, posibil si fara poteca, malul geografic stang al lacului, doar astfel putand avea o imagine de ansamblu asupra minunatului lac de acumulare. 

La ora 13.30, dupa un circuit foarte lejer de 5.30 ore in care am parcurs vreo 12 km, majoritatea pe drum forestier si-n final pe asfalt, admirand plonjant gospodariile din Lunci, zona Fierastrau, si indeosebi o casa traditionala cu cuptor pentru paine alaturi, mici livezi clasice, cu ultima cosita-n acest an si cu mare greu uscata otava ca matasea. Ne-am imbarcat plecand spre Baia Mare, intrebandu-ne nu doar retoric oare cate trasee si marcaje de-acest nesimtit gen ne va fi dat sa intalnim in turele noastre viitoare si pana cand vor mai aloca autoritatile romanesti fonduri grase pentru astfel de proiecte total inutile comunitatilor si turismului, dar nespus de profitabile gastilor mafiote?
Sursa: Lucian Petru Goja