Vezi GALERIA FOTO
In aroganta-i inimaginabila, omul are tendinta de-a evalua mereu aproape totul dintr-o perspectiva (nejustificata) suficienta si superioara, uitand nepermis de multimilenara experienta, adaptare, evolutie, nu doar a sa, ci si a speciilor de tot felul. Daca omul compara (de regula pur arbitrar si sentimental) anotimpurile anilor din urma isi imagineaza ca la fel vor fi facand si plantele, animalele, omitand ceasurile lor biologice peste veacuri, meticulos reglate.
Din aceasta perspectiva, primavara 2012 a fost perceputa drept una normala, dupa un februarie geros (-20 grade C in Baia Mare), temperatura crescand progresiv, lipsind reculurile geroase, iar precipitatiile minore, sarace de fapt, prevestind arsita si seceta pagubitoare a verii si a toamnei. Iarna 2012/2013 a fost mult diferita. Blanda, dar foarte lunga. Cu defulari geroase, „ninsori ale mieilor” repetate in 27 martie (ultima la 1 aprilie, ca o nesarata gluma), stresante Babe, cu lapovite si ploi in averse importante cantitativ si consecutive revarsari ale vailor si raurilor, cu intarzierea izbucnirii vegetale si mai ales cea florale cel putin 10-14 zile, implicit darea peste cap a intregului lant de lucrari agricole de sezon, de la cele hortipomicole la cele din cultura mare.
Necazurile provocate de primavara capricioasa
Atunci cand in la 27 martie a cazut lapovita si apoi a nins in Baia Mare, Stramtorile Ticaului si Tara Codrului (ca si in intreg Maramuresul si numeroase zone ale tarii), temperatura nocturna situandu-se constant in preajma a -4 grade C, trecand prin Farcasa si Rodina, vazand berzele abia sosite dupa Bunavestire si lunga traversare, epuizanta, din Africa, zgribulind in cuiburile drapate cu 2-5 cm de nea (multe inghetand in acea perioada in lunca regiunii Suceava sau incercand sa supravietuiasca acaparand groapa de gunoi a municipiului in lipsa naturalelor surse de hrana), nu-mi imaginasem ca ciobotele sau lalelele pestrite (Fritillaria meleagris) vor exploda floristic inainte de 10 aprilie.
In ultimul deceniu imi facusem constiincios veritabilul si piosul pelerinaj primavaratic la Mocira-Rodina, La Dii-Fersig ori in rezervatia de stejar pedunculat Bavna-Lucacesti, cateodata in cate doua locuri chiar in aceeasi zi, in intervalul 10-15 aprilie, pentru a regasi lalelele pestrite, florile Pastelui, calcea calului, starcii cenusii (Ardea cinerea) cuibarind, cicaliti de obraznicele si agresivele ciori grive, stancute si ulii.
Am constatat astfel ca noptile geroase, cu brume groase, ploile bogate soldate cu intinse baltiri de ape, nu presupun obligatoriu intarzierea infloririi lalelelor pestrite, gradele de temperatura acumulate-n sol si treptata crestere a zilei fiind esentiale de fapt. In diminetile cu brume consistente surprinsesem fotografic probabil cele mai grozave si incredibile imagini ale corolelor lor liliachii, pistruiate ton in ton si pudrate de fine ace de gheata mii, alb-argintii. Apoi, pe masura ce soarele suia la orizont, razele sale metamorfozau fabulos acea dumnezeiasca pulbere de stele in diamantine picaturi ca de roua.
Unde intervine omul se schimba natura
Destule s-au schimbat insa in ultimul deceniu, in primul rand datorita lucrarilor de imbunatatiri funciare executate la Rodina, in lunca malului stang al foarte modestei, dar nabadaioasei si inundate primavara dupa topiri si ploi abundente Vai a Salajului, inclusiv La Mociri sau Mocira (mocira semnifica mocirla, loc cu umiditate excesiva si apa freatica la suprafata).
Canalele de desecare-colectare si in special tuburile de dren au schimbat radical doar in cativa ani zona. Astfel, speciile de plante specifice locurilor foarte umede si mlastinoase, printre care lalelele pestrite, rogozul, mohorul, pipirigul au facut loc gramineelor si leguminoaselor mult mai apreciate in fanate si pasuni ca hrana pentru animale.
Se schimba nu doar umiditatea solului, ci si Ph-ul acestuia (fertilizarii organice sau/si chimice consecutive), apoi desecarea a condus (cum se scontase din start) la schimbarea destinatiei solului, din fanate naturale si pasuni in sole arabile, cultivabile cu cereale, cartofi, trifoi si lucerna. Aratul, discuitul si grapatul, prin profunda anuala mobilizare a solului, fac ca bulbii lalelelor pestrite sa fie dislocati, taiati si distrusi, iar peste ani aceasta minunatie botanica cunoscuta pe arii maramuresene restranse (ele nu abunda prea mult nici in intreaga Romanie) va disparea treptat aici. La toate acestea se adauga barbarul narav al satenilor de-a recolta cu sapa ori cazmaua lalelele pestrite pentru a le planta ornamental bulbii in gradinitele lor cu flori din fata caselor.
In ultima vreme, localnicii (romii inventivi cu prioritate) recolteaza bulbii sau/si florile comercializandu-le in piete. In tarile civilizate se aplica usturatoare amenzi pentru recoltarea banalilor ghiocei si luscutelor, in Romania poti vedea in piata buchete de sute si mii de astfel de flori plus lalele pestrite, orhidee, gladiole salbatice, flori de colt… dupa zona si sezon, fara sa existe cineva care sa se alarmeze si sa ia cuvenitele masuri.
Nevinovatele lalele pestrite din glastra
Prognoza dezolanta pentru intervalul 8-14 aprilie dupa un weekend ploios, cu mici ferestre noroase, dar macar lipsite de precipitatii. Frig, ploi, lapovita si ninsoare la munte, niveluri crescute ale cursurilor de apa, zonale revarsari, frecvente alunecari de teren. Ma gandesc ca daca la 27 martie ninsese la Rodina, iar in 2012 vizitasem Mocira si lalelele pestrite pe 10 aprilie (gasind putine si cam trecute, multe ofilite, rupte si abandonate), in aceasta primavara ar trebui sa-mi fac pelerinajul in jur de 15-20 aprilie. Inspirat, dau un telefon unei localnice, care-mi spune ca in gradina sa de-abia imbobocesc. Imi si trimite mail cu cateva lamuritoare imagini. Apoi, dupa o vizita din curiozitate in lunca alaturi de fiul sau, revine cu un buchet de vreo 15 lalele pestrite pe care le pune intr-o vaza alaturi de doua narcise bogate, aurii, si-mi trimite mandra si fericita imaginea edificatoare. No comment eco-gestul sau mioritic, dar imi venise sa turbez!
La drum cu Brena si nepotul Radu
Ploua dimineata si e al naibii de frig, apare insa o geana de lumina si chiar soarele dupa ora 11. Sun la Primaria Arinis si aflu ca acolo e soare. Caut prognoza zilei aferenta Arinisului pe Internet. Cer noros, fara precipitatii la ora 18. Alertez trupa. Percuteaza doar un coleg, ceilalti fiind prinsi cu tot felul de treburi si probleme. O avem si pe Brena, labradorita drept fidela partenera si din nou, ca-n 2012, pe Radu (nepotul meu trecut de opt ani).
Pornim spre Rodina. Rulez cuminte, ca de regula, scrutand totul cu avida atentie si curiozitate. Rasplata e prompta. Apare un fazan pasind tantos printre sirurile tonic-verzi, scunde inca, de grau. Apoi ulii sorecari. Somesul umflat, dar cu apele cel putin cu un metru scazute comparativ cu nivelul din weekend. Mii si mii de PET-uri plutinde, asezonate cu mii si mii de gunoaie menajere, dar nu numai, esuate prin balariile, arborii si arbustii de pe maluri, dar si din inundabila-i lunca. Pascala, anuala, mioritica pavoazare oribila, oripilanta! Alti fazani solitari, greu de surprins fotografic. Si mai vigilenti, ulii sorecari, scrutand din varfurile stalpilor de telefon campurile din preajma, decoland maiestuosi la cea mai mica miscare.
Frumoase si extrem de rare case codrenesti traditionale prin Tamaia, Farcasa, Gardani si in Rodina, cu fatadele spoite-n albastru, prispe inguste cu stalpi de stejar, perdele de vita de vie, adesea cu bolti de vita-n curti. Vag imbobociti corcodusii (uneori fusesera in floare cand vizitaseram lalelele pestrite).
Infloreste calcea calului in mlastina din preajma fantanii cu cumpana din Rodina, acolo unde ne abandonam autoturismul. Ne deplasam peste sosea, la stanga, dand intr-o ulita larga pietruita ce iese-n Mocira, traversand un pod (tub urias de azbociment) peste un prim canal colector de desecare.
Cum au scapat de „furia” culegatorilor 
Lanurile de porumb din anul precedent sunt invadate acum de o puzderie de flori liliachii scunde, ca un infinit laviu, curtate de albine si bondari. In pajistea inundata pe alocuri atrag atentia albe si mici insule de floricele scunde, gingase. Cateva case si gospodarii de-o parte si de alta a ulitei. La una admiram frumoasa poarta a surii si usa ornamentata codrenesc a grajdului. La intoarcere, in ograda acesteia vom descoperi o superba si nabadaioasa iapa juna, neagra, sfornaind amenintator.
Precauti, ne-am luat cizme de cauciuc. Prima oara cand am vizitat Mocira lunca nu fusese desecata si drenata, iar apa imi depasise turecii bocancilor, murandu-ma instantaneu, pe deasupra lapovita, iar de-acolo urma sa facem traseul Pasul Meses – drumul romanilor – Porolissum Moigrad si retur. Se spune insa ca astea dau sarea si piperul turismului.
Imediat ce am trecut podul, in pajistea scunda am dat peste o lalea pestrita culeasa si abandonata de cineva, ofilita. Ne-am alarmat, crezand ca vom descoperi cel mult cateva lalele pestrite prapadite, trecute, cu corolele diluat liliachii, adesea cu petalele pergamentos-maronii in curs de scuturare si fructificare. Nu ne-a venit insa curand sa ne credem ochilor ce avea sa ni se ofere si, in plus, in zona vest-nord vest de la Mocira, si nu in cea est-sud est, in care le admiraseram de obicei.
Dupa stadiul vegetal, inflorirea incepuse probabil la Mocira imediat dupa 1 aprilie, cu un maximum in jurul datei de 4-8 aprilie, dovada sutele de exemplare inflorite, niciuna imbobocita, multe flori aflandu-se deja in faza finala a infloririi. Ca niciodata am dat peste grupuri de 3-5-7-10-12 lalele pestrite alaturate pe nicio jumatate de metru patrat si de zeci de exemplare pe cel mult 10-15 mp. Ne bucuram ca adulti, dar scolarul de opt ani exulta realmente, alergand fericit de ici colo, descoperind alte si alte insule cu minunate lalele.
Lalele, braconieri, fazani si o vulpe matinala
Exista, credeam noi, o rationala explicatie, aceea ca frigul si primavara totusi tarzie derutase temporar traditionalii culegatori care nu stiau de explozia florala, iar noi am vizitat inspirati locul inaintea sosirii lor. Am mai constatat ca de aceasta data cele mai multe lalele pestrite au inflorit in zona neamenajata prin lucrarile de imbunatatiri funciare, in traditionala locatie in care solul a fost desecat, numarul exemplarelor de lalele pestrite reducandu-se an de an vertiginos, iar cele existente parand mai firave si pipernicite.
Am parcurs metodic in lung si-n lat pajistea, descoperind astfel o sumedenie de smacuri (laturi) din rafie de relon puse de braconieri pentru fazani, iepuri si caprioare printre tufele preponderent de salcie sau in preajma tinerilor stejari de ses.
Parca timpul nu mai avea coordonate, incantarea si bucuria topindu-l. Am nemurit fiecare din noi zeci de lalele pestrite, din pacate multe cam trecute si depigmentate, fara diamante de ploaie sau roua si fara glaciale glazuri, am tras si cateva panorame care, desi nu au un ceva particular, grandios, ni s-au parut de fiecare data a avea un poetic aparte, apoi ne-am intors spre Rodina.
Fazanii parca-si bateau joc de noi, plimbandu-se in dreapta soselei, dar decoland scurt la orice tentativa de apropiere, ca si ulii sorecari. Culmea tupeului o avusese o vulpe care, in plina dupa-amiaza, la nici 10 metri de sosea, isi pusese-n cap sa dea navala in cioporul de gaini dolofane care ciuguleau in hotarul Gardaniului.
Nu ne plouase defel. Nici parte de soare nu avusesem. Dar zeii ne mai blagoslovisera o data cu nenumarate minunatii, demonstrandu-ne ca, daca ai o mica dozaa de nebunie, poti gusta oricand nevisate frumuseti, printre altele si statuari starci cenusii pescuind pe malurile Somesului.
Foto: Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
