TURISM – TRASEE TURISTICE MARAMURES – Amurg in Durusa (GALERIE FOTO)

Vezi GALERIE FOTO
Se aud matinale triluri vioaie si optimiste, debordand de inflacarat-patimasa iubire, ale mierlelor oportunist stabilite-n scuarurile cu arbori si arbusti ornamentali ai urbei. Dimineata burniteaza ca-n noiembrie apoi, in nicio jumatate de ceas, apare un fel de prematur cernuta (marunt si dens) zapada a mieilor. Cu alte cuvinte e o splendida si veritabila dimineata hibernala de februarie, o exceptie in ciudata iarna 2012-2013 ce pare a da deja serioase semne de duca.

Cuvertura imaculata acopera orasul purificandu-l, metamorfozand boschetii in bizare grupuri statuare, in timp ce luminile chioras-calde, ca de sacre candele, invaluie totul tandru, blajin, ca-ntr-un basm.

Imi amintesc de un proiect prospectiv-turistic in Durusa, un mic satuc apartinand comunei Valea Chioarului incepand cu anul 1950, situat in partea de S-SV a Maramuresului, la limita cu apropiatul Salaj. E la doar 3-4 km V de Valea Chioarului.

Gospodarii traditionale in Valea Chioarului
Geografic Durusa este asezata in Platoul calcaros Purcareț – Boiu Mare, parte integranta a Podisului Somesan, intre vǎi si dealuri cu altitudinea cuprinsa intre 380–400 m. Podutul separa la S Durusa de hotarul Varaiului in timp ce spre N ,catre hotarul cu Curtuiusu Mare, se afla cota maxima de altitudine din Dealul Macarlau. 

Practic satucul se afla intr-o depresiune ca o chifla, terasata de frecventele alunecari de teren, cochet disimulat in nesfarsitele livezi de pomi fructiferi in care domina de departe prunii prin care se strecoara ulita principala din care se desprind foarte putine altele spre gospodariile mai indepartate de vatra.

Geologic vorbind Durusa este caracterizata de zacamintele bogate de bentonita, calcar, mica si argila, aceasta din urma stand la baza frecventelor alunecari paguboase de teren, una mai consistenta din primavara lui 2012, dupa strasnice ploi, blocand vremelnic calea de acces rutier dinspre Valea Chioarului.

Istoric vorbind (conform Dictionarului istoric al localitatilor din Transilvania- Coriolan Suciu) Durusa a fost atestata din anul 1694, ulterior numele sau cunoscand succesive schimbari.

Accesul din Baia Mare in Valea Chioarului (33 km pana la gura ulitei Durusei) se poate face cu mijloace de transport in comun sau personale. De aici pana in Durusa mai sunt 3-4 km de drum ingust, pitoresc, cu pante lungi si accentuate pe alocuri, largi inseuari, ce nu pune probleme in sezonul cald pentru niciun autoturism, iarna insa, dupa caderi masive de nea si inghet, accesul se poate face doar cu mijloace adecvate si excelent echipate (lanturi). 

Plecam din Baia Mare via Catalina-Remetea Chioarului-Berchez-Somcuta Mare-Valea Chioarului. Lasam autoturismul chiar la gura ulitei si indicatorului rutier spre Durusa, decisi fiind sa parcurgem apostolic drumul pana in sat, savurand din plin frumusetea peisajului si indeosebi a minunatei zile de iarna cu toata lipsa soarelui.

Admiram prosperele si trainicele gospodarii si case din Valea Chioarului, o fantana traditionala cu lant si roata, traversam pe un pod modesta dar frumoasa vale Barsau flancata de tineri si maiestuosi arini apoi drumul incepe a sui alert, scotandu-ne pe un platou cu o cocheta si ingrijita casuta de vacanta.

Minunatii hibernale
Retrospectiva ne ofera vatra Vaii Chiorului, imensa noua biserica si vizavi, mult mai modesta dar frumoasa biserica maramuresana de lemn, monument istoric, atipica datorita bulbucatei sale turle asemanatoare celei din Laschia. 

De-o parte si de cealalta a vaii Barsau, spre N, catre Buciumi, E 58 e strajuita de dealuri cu livezi, pajisti aride punctate de pini si ienuperi, spre crestet impadurite, pe alocuri plantate cu conifere de catre silvici.

Privind spre NE se poate remarca peretele sudic calcaros al capatului Ulitei Pietrei, ocru-ruginiu. Privind spre S se vede pitorescul capat al Vaii Chioarului dinspre Dl.Mesteacan. Drumul spre Durusa suie-n continuare serpuind, cu dealuri impadurite cu fag spre S (Varai), o vale salbatica, seaca acum, in dreapta, fanate apoi, salbaticite livezi si-n continuare spre hotarul Curtuiusului Mare, paduri tinere (intinse fageturi intercalate cu aproape mature plantatii de pin silvatic). 

Dupa neaua bezmetic depusa nocturn si-n primele ore ale diminetii totul e proaspat. Din pacate, cerul e acoperit si dupa o vreme ninsoarea revine obturandu-ne perspectivele spre Podut si Macarlau. Uneorii fulgii mari si umezi aduc unor valatuci de vata.

In Durusa
E cald totusi, dovada numeroasele izvoare efemere, paraiasie zglobii, baltirile, matisorii catifelati ai lozelor, una uriasa, cu coroana rotunjita. Nu ne e greu sa ne imaginam cum va arata aceasta in preajma Floriilor, atunci cand pufosii matisori, mii si mii, auriti de polen, vor fi intens curtati de avidele de nectar si polen albine, bondari si alte felurite gaze. 

Atrag atentia urmele proaspete de godaci de mistreti, vulpi, caprioare dar desi e o liniste desavarsita iar zona pare un excelent habitat pentru speciile tipic colinare, nu ne e dat sa vedem nicio salbaticiune, exceptand vrabii, gaite si sa ne bucuram de cascadatele tipete acute ale unei gheonoaie.

Ajunsi in sat, un localnic avea sa ne spuna ca mistretii si caprioarele nu se sfiesc sa vina-n ograzi, in zori ori pe-nserat, dupa merele neadunate sau la claile cu fan si otava. Terasarile inguste, consecutive alunecarilor de teren, in locurile umede, cu sforace, au fost treptat acaparate de insule crescande de stuf (un alt habitat excelent pentru salbaticiuni). 

Apropierea de intrarea in Durusa (cu vreo 109 gospodarii la un moment dat) ofera vederii sarpantele ninse ale caselor pitite-n livezi si a siluetei bisericii zidite concomitent. In stanga, pe culmea dealului, rasar trei inalt-dantelate antene GSM vizibile hat de departe.

Ajungem la o raspantie in care apare o mare rastignire cu cruce de beton si panoul indicator al comunitatii ce pare un destul de sinistru epitaf. Spre stanga (SE) se desprinde o ulita scurta cu cateva gospodarii.

Ornamentatii
Ulita principala, cu macadam calcaros ocru-bej, o ia la dreapta, suind spre capatul satului, ajungand pana sub biserica. O urmam, surprinsi fiind curand de imaginea de sat pustiu, parasit, asta datorita numeroaselor case, aparent cel putin trainice, construite traditional (preponderent pe o structura de grinzi de lemn, lut batut intre rude de fag si carpen, alteori din caramida arsa empiric si chirpici) abandonate, unele cu geamurile sparte, sarpante partial prabusite. 

Dam peste o singura casa de lemn si lut batut, veche de mai bine de 100 de ani, conform unui localnic, cu prispa ingusta cu vita de vie, continuand cu sura si grajdul, spoita in albastru ultramarin.

Ceea ce ne atrage atentia imediat sunt frumoasele ornamentatii simple, artistice, armonioase, realizate cu un indiscutabil simt estetic si mult bun gust, traforate de talentatii mesteri dulgheri in scandura de brad a timpanelor caselor sau/si sub streasinile surilor, grajdurilor, in egala masura frumoasele, impozantele, porti bogat ornamentate ale surilor. 

In Durusa alaturi de nuci, peri si meri, unii invadati masiv de vascul vesnic verde, se pot vedea frecvent castani comestibili plantati de localnici, aparent neafectati de ciuperca ce produce devastatorul cancer al scoartei in alte locatii din Maramures sau din tara.

In asteptarea primaverii…
Arar poti vedea azi in Durusa o gospodarie vie (inclusiv cromatic), prospera, satul parand parasit. Am suit in tintirimul bisericii panoramand prin ninsoarea abundenta spre Podut si Macarlau, continuandu-ne prospectarea prin apropiere si dand cu greu peste o alta traditionala dar pustie gospodarie duruseana, tipic chioreana, impresionanta multumita desavarsitei sale arte a lemnului, apoi am decis sa ne intoarcem spre Valea Chioarului pe-acolo pe unde veniseram. 

Soarele se chinuia neputincios sa patrunda plapuma norilor sur-negriciosi, santurile si paraiele susurau cristalin-zglobii ca-n vreme de Martisor. Scrutam atenti pana hat departe, sperand sa vedem vreun fazan, iepure, vulpe ori macar vreun posomorat uli sorecar.

Cu siguranta odata cu mugurii primaverii, apoi la-nfloritul exploziv al livezilor si parguitul poamelor Durusa devine o proaspata oaza de viata sanatoasa intr-un sit pitoresc, nealterat.

Ne incheiem circuitul in Valea Chioarului, surprinsi cat de repede si masiv s-a dus neaua noptii si-a diminetii cu tot plumburiul cerului, bifand astfel si Durusa, micutul satuc parte a comunei care mai include Curtuiusu Mare, Mesteacan, Varai si Fericea, toate cunoscute si apreciate anterior (turistic) de catre noi.

Foto: Durusa (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja