TURISM – TRASEE TURISTICE CLUJ – In Rezervatia fosilifera Corusu (GALERIE FOTO)

Vezi GALERIE FOTO
Adeseori, pretextand graba, trecem indiferenti si inconstienti pe langa locuri ori lucruri considerate absolut comune, banale. Printre multe altele, turismul adevarat e si un fel de „continuous learning” programatic , concordant dictonului „foamea vine mancand” , atata doar ca practicarea lui nu e nociva precum bulimia de exemplu.

Practicand asiduu si metodic turismul, se dezvolta setea cunoasterii, iar asta presupune imbold spre documentare, informare, rasplata neintarziind sa apara, materializandu-se prin descoperirea de locuri interesante peisagistic, geologic, botanic, faunistic, istoric, cultural, etnografic, arheologic, paleontologic…

Dupa ce abia vizitasem situl Natura 2000 Fanatele Clujului, intorcandu-ma spre Baia Mare pe soseaua catre Zalau (E 81), traversand comuna Baciu, mi-am propus sa vizitez Rezervatia fosilifera Corusu despre care auzisem curand si incercasem sa o localizez pe harta dar si sa aflu cate ceva privind importanta ei paleontologica.

Situl paleontologic, un mister si pentru localnici

Din comuna Baciu se desprinde-n dreapta (NV) un drum asfaltat care, acompaniind inspre amonte Valea Seaca, duce spre satele Popesti, Corusu, Salistea Noua, traversand un peisaj specific Podisului Transilvan. Intrand in Popesti, pe un versant din dreapta cu pajiste naturala, am dat cu privirile de mii de exemplare de deditei/sisinei –Adonis vernalis imbobociti, unii cu corolele galben-portocalii deschise.

Imediat dupa ivirea panoului dinaintea satului Corusu, privind inainte si spre dreapta peste lunca micutei vai, atrag atentia trei succesive ( spre NV) denudari cu abrupturi verticale de culoare bej-ocru-ruginie, cea mai indepartata fiind si cea mai impozanta, dispusa pe doua niveluri. Am intrebat un elev din Corusu de situl paleontologic. Si-a cerut scuze deoarece nu stia, dar l-a intrebat pe bunicul sau care pastea un ciopor de oi si miei. Nici el nu stia, dar cand i-am spus de o veche, parasita, cariera mi-a sugerat sa merg spre centrul satului si sa mai intreb acolo pe altii.

Am continuat dincolo de noua biserica, spre centrul comunitatii marcat de o raspantie de drumuri. Varianta V conducand prin vatra satului cocotata pe un versant domol si veche biserica, drumul spre NV ducand spre Salistea Noua in timp ce varianta E, scurta, de cel mult 300 m, se-nfunda sub versant in preajma catorva gospodarii, deasupra lor ivindu-se o prima terasa-cariera. 

Am luat-o intr-acolo, descoperind un drum inierbat de caruta desprins din drumul asfaltat spre NV ( pe malul geografic stang al vaii). Incaltati cu cizme de cauciuc, protejati de hanoracele cu glugi, doar cu aparatul foto la indemana, am urmat drumeagul printre holde, lasand imediat in dreapta un mic helesteu rectangular, cu salcii tinere imprejur, si o ograda cu de toate cele trebuincioase.

Cautam tarina inierbata, mai putind glodoasa decat holdele, orientandu-ne-n suis lejer, ocolind o limba ingusta cu alunecari de teren si izvoare efemere, continuand prin pasunea in care specii botanice scunde, nu mai inalte de 2-3 cm, specifice stepelor aride, inflorisera cu tot frigul. Printre ele apareau frecvent frunzele lanceolate, tonic-verzi si turgescente, ale unei varietati de usturoi salbatic (Allium sp.).

Fosile in nisipuri si pe pajiste

Am abordat costis cea de-a doua fosta cariera de conglomerate grezoase marcata de o mica grota, nu mai afunda de 3 m, situata in zona centrala a peretelui realizat prin exploatarea rocilor nisipoase, cuartoase, specific litoral-marine, cu pietrisul intens slefuit prin rulare. Cautam atenti prin pajiste fosile sau impresiunile fosile ale acestora in nisipurile tasate multimilenar de apa fostelor mari geologice care acoperisera Transilvania, dar nu numai. 

Ne-au atras atentia blocuri cu detritusuri litorale lasand vederii diferite specii de scoici si melci dar, una indeosebi, mare si cu un desen radial, parand un urias pecten. Am mai descoperit si amprenta coloanei vertebrale ce apartinuse vreunei specii marine si scoici ce se aseamana midiilor de azi. Peretele cu urme destul de recente de tarnacop si sapa, prezinta mii de galerii minuscule de insecte, altele ceva mai mari, ca cele sapate de ex. de catre policromele prigorii (Merops apiaster) pentru cuibarit dar si mai mari, rotunde sau elipsoidale pe sectiune, cu diametrul de 20-40 cm, posibil rezultate prin drenarea apelor dealurilor de deasupra, parand a fi locuri de cuibarit pentru rapitoarele cu pene sau pentru mamifere (viezuri, vulpi).

La V de fostele cariere, versantul pajistii e marcat de numeroase galerii, posibil de rozatoare (popandai, harciogi, sobolani de camp). Cea mai impresionanta zona a sitului e etajata si aflata spre NV, fostul drum de acces tehnologic inierbandu-se treptat. Aici exista un fel de absida, ca un amvon, realizata prin spalarea, erodarea, fisurarea si pravalirea rocilor friabile ( de ex. ca si cele din Gradina Zmeilor si Pe Pietre din Galgau Almasului sau de pe terasele sedimentare din apropiatul Tihau-jud.Salaj). 

Rezervatia a fost declarata in anul 1994, are 2 ha suprafata, geologic fiind formata din gresii fosilifere alternand cu nivele lentiliform argiloase(stratele de Corusu) apartinand Pleistocenului. In acestea au fost descoperiti 63 de taxoni din care 51 genuri si 34 de familii de vegetale si animale. Straturile variaza ca si grosime de la 10 la 40 m, gresiile fine alternand cu cele mai grosiere, cuartoase. Culoarea rocilor variaza de la bej-galben la ocru-ruginiu, contrastand puternic solului negricios si pajistilor treptat inverzinde din apropiere. Deasupra, pe culme, troneaza pajistea nuda, decorata cu mici palcuri de arbori si arbusti. Altitudinea nu depaseste 400-450 m. Satul Corusu se-ntinde ca un vast amfiteatru la V de rezervatia fosilifera, preponderent in flancul geografic drept al vaii, urcand din lunca pe versandul domol.

Corusu, initial numit Nadaskorod, a aparut pe domeniile nobilului maghiar Havasalyi in sec XVI-XVII, considerandu-se ca dupa anul 1660 el a fost locuit preponderent de catre etnici romani. Peste deal, la E de Corusu, e satul Chinteni si valea omonima, la NV Salistea Noua si mai departe Aschileu iar spre V, peste culme, Capusu Mare, centrul comunal Baciu situandu-se la S. 

Dupa atenta parcurgere a sitului, fiind presati de rafalele violente de vant, prevestind iminenta aversa, am revenit la masina pe unde suiseram si deoarece nu exista posibilitatea ajungerii in soseaua Cluj Napoca-Zalau pe o alta varianta, am luat-o inapoi spre Popesti, si-n final catre Calea Baciului. De aceasta data insa am poposit cateva minute pe coasta invadata exuberant de miile de deditei/sisinei galbeni, pana la caderea primelor picaturi de ploaie care avea sa ne insoteasca dincolo de Jibou, Stramtorile Ticaului, pana in Baia Mare. Am mai oprit doar la intrarea in satul Hida -SJ, pentru a mai admira odata bizara formatiune grezoasa sur-ruginie, sangeriu-roscata pe alocuri, inspirat botezata datorita formei sale Piatra Dracului.

Somesul era infricosator in zona Ticau-Chelinta, iar in zona podului de la Ardusat aducea unei labartate mari cu ape lutos-tulburi, inundand luncile limitrofe pe mari suprafete.

Foto: Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja