 |
 |
Rt 30 din 24 08 2010 cu D.Pascu, A. Stefanoiu, I. Pop –GNM, Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
Cu cateva zile in urma, meteorologii estimau ca mugurii toamnei vor aparea imediat dupa 23 august… Insa noaptea era instelata, cu luna plina si ravasitor cant melopeeic de greieri.
Ora plecarii spre Sapanta, de-aceasta data peste Gutai, cu retur prin Negresti Oas, am stabilit-o pentru 5.30, dar s-a ivit o inerenta mica neintelegere si am plecat dupa ora 5.45, prinzand rasaritul cu putin inainte de ora 7 coborand pe Rausor spre satul Mara.
Iesind din Sighetu Marmatiei vedeam soarele care mangaia crestetul andezitic sur-argintiu al Pietrei Iepii, trimitandu-ne cu gandul la turele nemaipomenite facute la cascadele Strungii si Ciuroiului iarna si toamna.
De la iesirea din Campulung la Tisa, ne-am bucurat ca soarele punea in valoare Piatra Sapantei si, in dreapta sa si destul de aproape de hotarul cu Ucraina (delimitat de r.Tisa), se itea turla ascutita a bisericii Manastirii Sapanta Peri, dar si de aceasta data caldura isca deja o deranjanta pacla dar…nu puteai fi cu toate nu-i asa ?!
Nemti pasionati de off road la Sapanta
Am cotit la stanga, am trecut prin fata bisericii si a Cimitirului Vesel, indreptandu-ne in amontele vaii Sapanta spre camping si relativ recent amenajata pensiune cu o mica pastravarie, in continuare prin fata vechii si paraginitei pastravarii a R.N.P.Romsilva- O.S. Sighetu Marmatiei.
Nici de aceasta data nu lipseau nemtii pasionati de off road, excelent echipati, de la autoturismele 4 x 4 vopsite in culori de safari la restul calabalacului, campati in doua tabere diferite pe malul stang al vaii Sapanta, una aproape de podul ce duce spre izvorul cu borviz (captat si imbuteliat pe vremea tardiv impuscatului).
Am remarcat ordinea si curatenia locurilor acestora de campare ( le-am evaluat si la intoarcere, constatand ca nemtii nu au abandonat, precum mioriticii autohtoni, nicio farama de jeg, lasand pajistea curata-n urma, chestiune de educatie civica si multiseculara cultura).
Pe Valea Runcu
Am depasit cabanele forestiere, trainice dar lasate prada ruinei, apoi Apa Rosie si imediat dupa ea izvorul cu apa potabila captat si curgand prin trei sipote cristaline.
Am lasat in urma si la dreapta confluenta vaii Sapanta cu valea Nadosa (care afluieste dinspre V-SV in prima) apropiindu-ne de cariera de andezite bazaltoide fin stratificate (1 de placi groase de 1-3 cm, folosite in constructii pentru decoratiuni diferite, face 500 RON, aveam sa aflam la intoarcere de la niste muncitori care le adunau nu doar din cariera oficiala ci si din altele doua locatii…neortodoxe aflate la capatul vaii Runcu, putin anterior de confluenta acesteia cu valea Sapancioara, transportandu-le initial in cupa unui incarcator frontal, ulterior cu mijloace auto).
Aici am abandonat SUV-ul nostru si luandu-ne rucsacii usori si betele de trekking am pornit in amontele malului geografic drept al vaii Runcu. Abia a trecut de ora 8,15, iar soarele isi filtreaza oblicele razelor in evantai printre coroanele arinilor.
Valea Runcu era splendida, cristalina, cu numeroase repezisuri, praguri, bulboane, fuioare inspumate, pe alocuri malul geografic stang al sau fiind decorat de pereti stancosi nu mai inalti de trei-patru metri, dar minunat drapati cu muschi si licheni.
Pitorescul drum de acces in Poiana lui Dumitru
Viiturile nebune de dupa 1990, dar mai ales lipsa minimelor lucrari de intretinere, au facut ca excelentul odinioara carosabil auto-forestier care iesea prin valea Brazilor in Poiana lui Dumitru si in final in Blidar – Firiza-Baia Mare, sa fie in multe locuri spalat si ingustat chiar pana la latimea unei poteci.
Lungi portiuni, insa in care carosabilul pietruit era in stare buna desi inierbat, in unele locuri existand inca bordurile intacte dar si parapetii ziditi din piatra sparta.
Un marcaj atipic, aparent recent, in rosiatic-roz alternand cu verde-fistic, ni s-a parut a trada intentia admirabila a cuiva de a reabilita acest pitoresc drum de acces, cel putin in scopuri forestiere daca nu si unele turistice, dar mai apoi ne-am gandit ca marcajul respectiv apartine organizatorilor de trasee si concursuri pentru pasionatii de mountainbike.
O poiana cu fanata s-a ivit la stanga, mai apoi am traversat prin vad foarte modesta vale Covatari ( care afluieste in malul geografic drept al vaii Runcu).
Stancarii semete, ca niste turnuri de medievale citadele
Valea intreaga a Runcului se lumina treptat, iar apele sale capatau tonuri de miere, aur, bronz. Treptat, drumul suia lasand valea in dreapta si din ce in ce mai jos, iar pe malul sau stang, din codrul matur de foioase intercalat cu rari molizi, au aparut stancarii semete, ca niste turnuri de medievale citadele.
Custuri andezito-bazaltoidice veneau succesiv din stanga drumului, impresionandu-ne nu doar abrupturile lor impuscate la amenajarea caii rutiere forestiere, coloanele groase de lave ciudat racite, ci si tinerii mesteceni care se cocotau pe ele, fixandu-se doar in niste precare cauce de sol fertil.
Nu lipseau nici scorusii salbatici decorati acum de rubinii ciorchini de fructe apreciate de pasari dar si de catre nelipsitii in zona ursi bruni.
Probabil ca de la confluenta vaii Sapancioara cu valea Runcu pana la Cascada Runcu Custuri ( anterior impropriu numita Runcu Covatari, practic neavand nimic de-a face cu extrem de modesta vale Covatari) nu erau mai mult de vreo 4-5 km fiindca in doar intr-o ora si 10 minute am ajuns deasupra cascadei care-si tradase de ceva vreme prezenta prin vuietul apei reverberat de ecou.
Cascada vaii Runcu si… poluarea cu PET-uri
Am coborat pe poteca abrupta, bolovanoasa, in zig-zag, pana la firul apei dupa care ne-am apropiat de suvoiul consistent si laptos-inspumat al cascadei care probabil are vreo 15-18 m inaltime, cazand de pe un prag vulcanic, in prima portiune printr-un treptat largit jgheab daltuit multimilenar in stanca.
De pe malul drept al vaii Runcu nu se putea vedea mai mult de 40-45 % din intreaga cascada, motiv pentru care am traversat prin vad, peste niste busteni esuati si alunecosi dar si peste niste esafodaje instabile si alunecoase din pietre, iesind pe malul opus, la baza unui impresionant perete cu crestet piramidal-triunghiular format din andezite bazaltoide spectaculoase ( probabil peretele are spre 100 m inaltime, versantul sau NV fiind oblic, impadurit).
Din baza peretelui, aveam imaginea integrala, impresionanta, a cascadei care mi se pare a fi a doua, cel putin ca foto-spectacol, dupa Cascada Cailor din PNM Rodnei desi Cascada Strungii si Ciuroiului din zona Iapa vor fi fiind mai inalte dar au debitul extrem de redus, exceptand perioada scurta din finele iernii.
Din pacate, in Romania notiunea de turism este sinonima cu poluarea menajera si jegul, chiar daca afluxul turistic la un oarecare obiectiv e uneori destul de mic. In consecinta, nu lipseau nici aici PET-urile, cutiile de conserva, ambalajele de carton si plastic de la dulciuri si snackuri ori tigari.
Spre Cascada Sipot
Am revenit la drum si imediat dupa aceea am suit pe movila stancoasa de deasupra cascadei, la fosta ciuperca cu masa si banci din lemn pentru popas dar si un salvator adapost pe vreme rea, azi mai degraba o intristatoare ruina.
De acolo nu puteam decat auzi vuietul apei cascadei, in schimb puteam admira in intregime extraordinara stancarie ce pare un imens fagure pietrificat.
Am poposit putin la ciuperca dupa care am luat-o la vale pe unde veniseram si ajunsi la masina, fiindca doi din ortacii nostri de azi nu au vazut niciodata nici Cascada sipot, am luat-o in amontele vaii Nadosa 4 km, trecand pe langa santierul hidroconstructiei in lucru, depasind cele doua rampe de incarcare a bustenilor, lasand spre stanga doua drumuri forestiere secundare, unul mergand in amontele valea Sapancioara spre Colibi.
Ajunsi la Cascada Sipot, care se pravalea de pe un prag de piroclastite polistratificate inalt de vreo 5-6 m, am admirat-o initial de deasupra apoi coborand in aval de ea. Bucuria a fost generala si nici nu se putea altfel din moment ce soarele scalda intreaga vale, remarcabila in aval datorita salbaticiei si spectaculozitatii sale.
Am remarcat suind din Sapanta, acolo unde asfaltul se termina lasand locul carosabilului bolovanos si in plin curs de reamenajare, un indicator rutier spre stanga, catre Complexul de Valtori…
Curiosi, am luat-o-ntr-acolo la intoarcere dar…mare si neplacuta ne-a fost surpriza constatand ca nici vorba de vreun complex de valtori, mori, pive sau alte instalatii traditionale manate de ape ci doar o amarata de valtoare si un scoc de scanduri pentru afluirea apei din valea Sapanta, iar in apropiere de ea o (cvasitotal nereprezentativa zonei) constructie din BCA, in lucru.
Puteam fi fericiti, fiindca nu am fost unicii fraieri care ne-au inghitit stupida galusca sapantana, mai erau acolo niste autoturisti sudisti (bucuresteni, prahoveni) iar la plecarea noastra, tocmai soseau altii ca sa admire practic inexistentul Complex de Valtori…
Chiar n-am inteles niciodata cui foloseste coprofagia…turistica si falsele reclame etern lipsite de minima acoperire, considerand ca o astfel de turistica tragere in teapa lasa un gust amar si poate constitui sursa unei vehemente si eficiente antireclame, total neavenita.
Constructii noi in zona prohibita turistilor
Deoarece unii colegi de-ai nostri nu au vizitat Manastirea Sapanta Peri, zamislita cam cu cantec ilegalist pe arealul fostei arii naturale protejate de stejari de ses (cazuta aproape-n totalitate sub dintii drujbelor iar bustenii servind ca …lemn de constructie al monahalului locas in devenire), am luat-o intr-acolo.
Personal, am vizitat ultima data de Adormirea Maicii Domnului, in 15 august 2008 impreuna cu o echipa de cineasti bucuresteni al carei ghid fusesem prin Maramuresul Istoric.
De-atunci insa…neostoitul avant constructiv ortodox a facut sa mai rasara o ditai casoaia din lemn in fata bisericii, spre V-SV , apoi la stanga bisericii, spre S, a aparut un fel de uriasa pensiune turistico-ecumenica amenajata pe vreo trei niveluri, doar partial acoperita cu dranita dar aflata in plin lucru.
Au mai aparut constructii noi in zona prohibita turistilor, cea NE, a staretiei si chiliilor calugaritelor. Totul trada aici lucrarea concomitenta la diverse obiective si pe mai multe fronturi dar fara a finaliza incet, incet, cate ceva. De orice puteai vorbi aici, doar de efectele crizei economice ce macina de peste doi ani Romania, nu. O fi bine, o fi rau, naiba mai stie !
Personal am apreciat, ca la alte manastiri vizitate, frumusetea florilor care acompaniaza aleea de acces spre biserica manastirii, tanarul stejaris dens, precum si armoniile arhitecturale indiscutabile.
M-a agresat, insa, opulenta, ostentatia si vizibila goana sifilitica dupa clasificari gen Guiness Book si in special mitocania unor autoturisti care, de le-ar fi fost cu putinta, nu doar ca ar fi parcat cat mai in intimitatea manastirii, calare pe sfintele lacasuri, ci ar fi si vizitat stand la volan biserica, paraclisul de vara etc. pe la toate nivelurile lor.
Apoi era intolerabila de-a dreptul depozitarea deseurilor de constructii si a gunoaielor manastirii in stejarisul regenerat, pe malul drept al vaii Sapanta (in apropiere de situl ecumenic) si de confluenta acesteia cu raul Tisa. Asta da reclama turistico-monahala crestin-ortodoxa romaneasca ! Pacat !
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
