Barsa-Domnin-Bulgari-Salatig-Mineu
Vezi GALERIE FOTO
Europa de V-NV e in plina iarna, cu ninsoari abundente, perturbari in traficul aerian si rutier, chiar si cu cateva victime umane produse de ger in Polonia. ANM a anuntat pentru sambata cod galben de ninsori si viscol in 14 judete din SE Romaniei, iar Apele Romane, cod portocaliu de inundatii in zona de V-NV a tarii , averse de pana la 50 l/mp in S-SV, pana pe 5 dec. ora 10. Prognoza pentru zona care ne interesa pe noi indica -2,-3 C noaptea, 1-4 C peste zi, cer acoperit dar si lipsa precipitatii precum si foarte mici sanse de producere a poleiului. Nu era defel idealul pentru foto shooting peisagistic si cu atat mai putin pentru prelevat imagini cu biserici de lemn, monumente istorice patinate de secole, de regula intunecoase dar…asta e.
Am pornit spre Ulmeni-Benesat-Somes Odorhei (judetul Salaj-atestat documentar din 1387 sub numele Udvarhely) la 8.30 dimineata, cu dorinta de a investiga oferta turistico peisagistica, dar in principal cea antropica, de la arhitectura rurala specific salajeana la vechile biserici de lemn, monument istoric, dar nu numai.
Din start l-am lasat pentru altadata descinderea in satul Soimus (atestat documentar din 1205 sub numele de villa Solumus) care apartine comunei Somes Odorhei, dar se acceseaza dinspre hotarul NV al Jiboului.
Case traditionale salajene din satul Barsa
Am luat-o mai intai spre V, catre apropiatul sat Barsa, parte din aceeasi comuna, atestat din 1549 si situat putin mai la S de satul Inau ( mentionat documentar din 1387 dar vizitat de catre noi anterior).in drum (asfaltat pana dincolo de Domnin, catre Bulgari, pietruit in ultima portiune, pronuntat denivelat doar in dreptul bisericii monument istoric din Bulgari, nepunand totusi probleme de deplasare) am oprit pentru a admira vechi case salajene cu prispa ingusta si peretii exteriori spoiti in pastelate culori peste care s-a aplicat cu trafaletul un model floral ce le confera un aer de suava poveste.
Biserica de lemn din Barsa a aparut curand, aproape de drum, la stanga acestuia, dincolo de o modesta vale. Era acoperita in intregime cu tabla zincata. La intrarea in tintirim, ne-au atras atentia vechile cruci din piatra, indeosebi una cu o forma oarecum antropomorfa cu un epitaf datat 1869.
Am admirat dantelaria daltuita in canaturile de stejar ale usii, ferestrele mici, zabrelite. Am vrea sa intram insa…Nu exista niciun inscris referitor la istoricul acestui monument de arhitectura, probabil fiind edificat in sec. XVII-XVIII.
Biserica monument-istoric din Domnin
Continuandu-ne deplasarea spre Domnin, la iesirea din Barsa, in dreapta drumului, ne-a atras atentia un perete de gresii fine, cu nuclee de trovanti de diferite marimi si stratificari de marne vinete alternand cu gresii in zona superioara si cu o grota de origine antropica in zona centrala, nu mai afunda de circa trei metri, din nefericire plina de gunoaie, PET-uri etc.
Particularitatea acestei faleze gresoase vizibil tectonizata o constituia puzderia de galerii cu diametre ce nu depaseau doi-trei mm, realizate de catre ceva insecte care cuibareau in ele. Apoi mai erau niste frumoase, filiforme, scurgeri ce conferea gresiei aspectul unei delicate dantele de culoare ocru-bej. Zona de V a falezei e acaparata in mare parte de un palc de salcami ale caror trunchiuri si radacini amintesc de niste pitoni sau boa constrictor uriasi.
Domninul, atestat documentar din 1219 si compus din 5 furdulaua din care Poieni la S, spre hotarul satului Soimus, Tiznic la SV, Fata la V, Fanata la N si Dosul Barsei la SV, nu era departe, iar biserica sa de lemn, monument istoric edificat la 1753 in stil autentic maramuresean ( se spune ca era singura de acest fel dintre numeroasele biserici de lemn salajene-in jur de 90 daca bine retin) cu sarpanta din doua poale inegale, suprapuse, e la dreapta drumului, peste un paraias, cocotata pe un deal cu pruni.
Mesterul Ciocian venit din Varai-Tara Chioarului-Maramures, si trei fii ai sai ar fi ridicat-o, fiind utilizata in religioasele ritualuri pana in anul 1986, dupa care a intrat in conservare.
Sfantul locas era de o admirabila armonie a proportiilor, intrarea in biserica facandu-se prin usa de pe flancul sudic, cu canaturile splendid ornate cu motive traditionale, trei lespezi inegale, suprapuse, din gesii constituind treptele. Din pacate, nici aici nu am gasit vreun inscris privind istoricul bisericii care, ca de regula, era nevizitabila, fiind inchisa.
Reveniti in Domnin, am admirat casele si gospodariile specific salajene, grajdurile cu suri mari si porti duble de lemn, bogat decorate, atragandu-ne atentia prin particularitatile lor arhitecturale inconfundabile. Am mai admirat in Domnin si niste vechi fanare raspandind in jur magicul parfum al verii adunat in fan si otava dar si vechi patule pentru porumb, impletite din nuiele de alun.
Crucile din stejar de langa biserica din Bulgari
Am plecat spre Bulgari, suind un deal pe drumul pietruit si odata ajunsi pe culme am avut o panorama larga la V catre Bulgari si Salatig, iar la SE spre Domnin si Barsa. Din nefericire, cerul total acoperit, cenusiul general al zilei, neoferindu-ne privelisti incurajator-optimiste.Cateva case vechi, modeste dar cochete, pitite printre pruni, intregesc zona colinara de V a Domninului.
Am coborat spre Bulgari si, imediat in stanga drumului, la marginea de V a satului, am vizitat o alta capodopera arhitecturala de lemn, biserica datata 1547. Atrag atentia aici mai multe cruci minunat cioplite-n stejar si fixate pe peretele S al edificiului.
La coltul SV al bisericii, exista o mare cruce daltuita-n gresii ceva mai dure, iar in capatul SE al prispei acesteia, cu stalpii dezaxati si inclinati alarmant la vreo 15 grade, parand mai degraba niste jalnice proptele, se afla o alta bijuterie in piatra ornata cu motive floral-stelare in basorelief, de asemenea cioplita in gresii.
Ceea ce am vazut in premiera absoluta la aceasta biserica a fost grinda talpii din zona altarului, semicirculara, maiestru imbinata din doua bucati trainice de stejar. Pe flancul de N al bisericii, mi-a atras atentia o cruce foarte fina de lemn cu un Iisus rastignit, firava silueta contorsionata de cumplitul supliciu parand a fi fost realizata de catre anonimul mester in maniera celebrului sculptor-pictor helvet Giacometti.
Ferestrele mici aduceau unor medievale ambrazuri ferecate, cu geamurile din sticla turnata prinsa intr-un cloisone din sipci inguste de lemn de brad ( si nu in foita de plumb, precum celebrele vitralii din bisericile stravechi romano catolice).
Cred ca e inutil sa mai mentionez faptul ca nici aici nu exista vreun inscris referitor la istoricul bisericii ( insa pe peretele nordic e scris cu vopsea rosie 1547, anul ctitoririi sale) in timp ce pe peretele sudic , deasupra unei ferestre zabrelite, apare o inscruptie alungit daltuita, in alfabet chirilic.
La fostul helesteu invadat de stuf
Coborand in sat, am ajuns la asfaltul (recent refacut ) al soselei Cehu Silvaniei-Zalau. Din Bulgari spre Zalau fiind 23 km, respectiv 9 km pana in Cehu Silvaniei. Ne-am continuat deplasarea spre Salatig, in capatul sau NV cotind-o la stanga spre Mineu.
Comuna Salatig (Szilagyszeg) are in componenta satele Mineu, Deja si Bulgari .Acad. St. Pascu vorbeste, in lucrarea sa „Voievodatul Transilvaniei”, de o cetate taraneasca din pamant care ar fi existat in Salatig in Evul Mediu.
Biserica ortodoxa din Salatig e datata 1948, mai veche fiind cea reformata de rit calvin-1753, restaurata in 1809. In Salatig, pe valea Sandrei, a fost amenajata in Epoca de Aur o frumoasa acumulare de apa cu suprafata estimata la circa 22 ha.
Cateva bazine mai mici au servit reproducerii piscicole si popularii luciului de apa de aici dar si a hesteelor apropiate de Cehu Silvaniei, din Mostis pe lana care aveam sa trecem in drum spre casa.
Am aflat de la doi tineri clujeni pasionati de pescuit si apoi de la un inginer, mare pescar amator, fost coleg de serviciu de-al meu, ca in primavara, consecutiv unei umane erori, stavilarul acumularii a ramas foarte multa vreme deschis, fauna piscicola prapadindu-se, spre dezolarea pescarilor.
Acumularea apartine R.N.Apelor Romane iar lacul e in mare parte colmatat pe margini si invadat preponderent de stuf. Mici vii , livezi si casute de vacanta au aparut in flancul E al acumularii, intreaga zona fiind de un pitoresc aparte.
Obeliscul totemic ridicat in amintirea eroilor cazuti
Asfaltul a facut loc la capatul vestic al Salatigului unui drum pietruit dar desfundat ce ducea spre Mineu. Ciudata ni s-a parut amplasarea unei ferme moderne de crestere a suinelor taman in coada acumularii de pe valea Sandrei, la circa un km de Mineu.
In Mineu aveam ca obiectiv de vizitat o alta bijuterie bisericeasca datata 1514, zidita si acoperita cu sindrila, cu o clopotnita alaturata construita in maniera bisericilor transilvane, din barne de lemn, sindriluita si cu doua poduri aflate sub clopot (restaurata in sec. XVIII si apoi destul de recent).
Un obelisc totemic de lemn sculptat in forme geometrice se afla in partea de S a bisericii iar un inscris in limba maghiara spune ca e ridicat in amintirea eroilor cazuti in razboi, fara a mentiona concret despre ce conflagratie e vorba. Coroane de flori uscate,cu flamura tricolora maghiara, au fost depuse la baza acestui obelisc.
Ne-au atras atentia arcadele ferestrelor inalte si inguste, ornate in partea superioara cu splendide daltuiri in piatra dar si intrarea in biserica, deasupra usii existand o frumoasa arcada din piatra cu inscriptii daltuite mentionand numele ctitorului iar un basorelief reprezentandu-l pe regele Stefan, intemeietorul Ungariei, cu sabia incovoiata ridicata deasupra capului.
Nu ne-a fost dat sa putem vizita macar acest vechi edificiu reformat de rit calvin, excelent ingrijit, ordinea si curatenia exemplara din sit atragandu-ne atentia ( fapt neconstatabil deloc, din nefericire, la precedentele sfinte lacase vizitate. Un schimb de experienta aici le-ar prinde tare bine preotilor parohi greco-catolici si ortodocsi, ierarhilor acestora ca si diriguitorilor culturii si cultelor judetene dar nu numai lor).
Ultimele cadre, la „salba” helesteelor de la Mostis si Arinis
Ne-am intors in Salatig oprindu-ne uneori fiindca ne incantau ingustele holde cu graul abia rasarit, verde-crud, contrastand flagrant dar, din fericire macar pictural, cu parcelele lasate de parloaga si invadate de balarii ocru-bej-argintii, observand si un mic, traditional, saivan pentru oi acoperit cu stuf.
Am iesit apoi in Cehu Silvaniei, continuandu-ne drumul spre casa pe langa salba helesteelor de la Mostis si Arinis, admirand albii pescarusi, lisitele, egretele albe mari, impozantii batlani suri si ulii sorecari. Lunca vaii Salajului era binisor inundata, iar Somesul la Ardusat si raul Lapus, la Lapusel, cu debitele consistent, dar nu si alarmant, crescute si apele cafenii.
Desi ziua a fost una deplin cenusie, am scapat de precipitatii, polei si frig, bucurandu-ne de tot ceea ce ne fusese dat sa vedem in acest circuit incheiat pe la ora 15 cand eram deja ajunsi in Baia Mare.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
