Vezi GALERIE FOTO
Pornim la ora 6 dimineata din Baia Mare spre Remetea Chioarului-Somcuta Mare-Dealul Mesteacan, Rastoci-Letca. Rasaritul, de-aceasta data fara un ceva grandios, ne prinde intre Somcuta si Buciumi. Cerul este partial acoperit dar prognoza s-a imbunatatit considerabil : temp. 5-14 C in zona Solona-Testioara, umiditate 63 %, vant slab, fara sanse de precipitatii, cer insorit.
Admiram campurile si salciile inverzinde, berzele pasesc tantose prin fanatele si lunca Somesului in cautarea melcilor, gazelor si a broastelor pentru micul lor dejun apoi si un frumos fazan mascul ce vrea sa dispara repejor intr-un deset de porumbari. Drumul Rastoci-Jibou devine catastrofal dupa ce abia cu doi ani inainte fusese reabilitat de-ti era mai mare dragul sa circuli pe el.
Magiile diminetii
In Letca o cotim la dreapta, suind usor pe un fost asfalt, azi inexistent, inlocuit cu macadam calcaros catre Cozla. Oprim in zona NV a localitatii, acolo unde un drumeag pastoral suie in stanga pe fosta terasa calcaroasa a Somesului unde exista o mizerabila mereu stana de oi si capre.
Imediat apar primele doua tauri formate in dolinele terasei, unul treptat afundat la stanga, spre sat, acaparat de costreie, mohor si papuris, celalalt mai spre N, nu prea afund, alungit-elipsoidal.
Soarele filtrat printre norii negri maruntiti genereaza adevarate magii scenografice si nu putem decat sa ne felicitam pentru ca ne-am trezit si am pornit la drum dimineata devreme.
O rata decoleaza de pe luciul de apa cu irizatii verzi- aurii ori ca de bronz topit. O alta, care ciuguleste prin pajistea cu iarba scunda decorata cu puzderie de paralute (Bellis perenis), este starnita apoi de Brena.
Ne deplasam pe un aliniament E-V, de la un tau dolinar la altul, observand pe dealul din dreapta o multime de stalpi metalici ce par a constitui infrastructura de rezistenta a vreunui viitor mic saivan.
Taurile se succed frecvent, unele sunt circulare, de diferite marimi. Unul pare cel mai afund si are o improvizata, mica, trambulina pentru cei ce se scalda verile acolo, copii probabil.
Perspective de pe crestetul terasei somesene
Acum cerul albastru este acoperit de nori albi fragmentati, amintind de o creata pielicica de miel Karakul. Dolinele continua inca vreo 500 m pe acelasi aliniament inspre V,dar neavand stratul hidroizolant de argila, apele adunate de pe colinele din jur se dreneaza prin carstul activ subteran spre Somes.
Facem o mica bucla pentru a ne intoarce prin S-E, schimband perspectiva si suind pe crestetul terasei somesene care prezinta o ingusta liziera in zona abruptului sau de deasupra Letcai.
Acum apar mult mai multe tausoare sau balti mici, cu costreie, mohor, pipirig si papuris. Nu e defel exclus ca acestea sa aiba o origine antropica, rezultand dupa ce satenii au extras argila necesara producerii chirpicilor ori caramizilor arse pentru inaltarea gospodariilor sau la lipitul sau tencuitul acestora.
Translam spre SE pentru ca de acolo sa putem admira plonjant vatra Letcai, bisericile, casele sale cu hornurile afumande, Somesul cu ape lutoase si umflate, acompaniantele simetric salcii uriase ale malurilor acestuia apoi, spre N, marea cariera de calcar Letca si in plan ceva ma indepartat, platoul carstic Cozla si Stanul Cozlei.Pacat ca e cam pacloasa dimineata dar…soarele pare a se spala pe obraji intr-unul din frumoasele tauri, orbindu-ne cu astral-i stralucire.
Corcodusi, ciresi si peri salbatici in floare
Ne intoarcem la fidelul Suzuki a lui John Comisaru si continuam deplasarea spre Surduc, bucurandu-ne in continuare de spectacolul inverzirii lizierelor si pajistilor, inflorirea corcodusilor, ciresilor, perilor salbatici, a piersicilor si narciselor de prin gradinitele din fata caselor, constatand ca tocmai incep sa infloreasca si numeroasele tufe de porumbari, asta in traducere agro-rustica semnificand perioada debutului semanatului porumbului.
Un indicator rutier arata in Surduc la stanga, Solona 6 km. O luam intr-acolo. Asfaltul se termina repede lasand in loc macadamul destul de hartopos, calcaros si colbuit.
In dreapta se vede o lunca ingusta cu holde subzistentiale dar si un staul cu vreo 300 de mioare si o rulota in locul traditionalei colibe ciobanesti. La stanga drumului este saivanul, ceva mai recent amenajat cu mijloace modeste si…destul de mizerabil, neordonat, amplasat la liziera gorunetului in care apar frecvente insule de pini silvatici maturi.
Pe Valea Testioara
Din Solona reapare asfaltul dar…se termina repede, la iesirea spre Testioara, respectiv Valeni. Continuam pe macadam pana la Testioara, la -rastignirea din bifurcatie.
De acolo o luam la stanga, spre Valea Testioara, catunul de la poalele NV ale Pietrosului Salajului, cu un foarte restrans numar de case, si din acelea doar putine fiind locuite in tot anul, celelalte abandonate, drumul din dreapta ducand la Valeni.
Trecem valea Testioara prin vadul putin afund. in dreapta este o veche punte ingusta, amenajata de sateni din foste sine de cale ferata miniera. La intoarcere aveam sa aflam de la lelea Maria Bara din Testioara nr. 36 si badea Vasile Sima din Testioara 33 A ca aici s-au exploatat, in perioada austro-ungara, mine de carbuni bruni dar ca pe malul drept al vaii Testioara a existat si un put de extractie.
Mine de carbune au existat in acea perioada nu doar pe valea Testioara ci si in apropiere, pe valea Iezer, afluentul geografic drept al Testioarei. Exploatarea carbunelui brun a continuat pana prin 1944 cand ea a fost sistata.
Dupa 1989 s-a reluat exploatarea zacamintelor de carbuni circa un deceniu dupa care minele au fost inchise. Carbunele extras odinioara a fost transportat in Surduc pe un fost terasament de cale ferarta ingusta, la fosta fabrica de caramida, azi si ea fiind o grandioasa ruina.
Cateva gospodarii modeste, ordonate si acoperite cu tigla, acompaniaza drumeagul mocirlos pe alocuri, in rest pietruit, ce conduce in circa 1,5-2 km in Valea Testioara.
La stanga se afla gorunetul intercalat cu ceri, la dreapta lunca vaii Testioara, ingusta, cu fanate si urmele fostului terasament si ale unei mari halde de steril a apropiatei mine de carbune, inchisa, cu o mica grota antropica, posibil fost deposit minier, totul aflat intr-un urias si spectaculos banc de gresii.
La stanga sus, peste drumul strajuit de o veche rastignire, este dealul acaparat de marile insule si limbi de iarba neagra (Calluna vulgaris) invadate de mestecanisul tanar iar la liziera, pe o lungime de cca 500 m, un aliniament discontinuu de bancuri de gresii ferestruit de valcele seci, cu abriuri in baza, cel mai sudic avand un frumos si mare portal semicircular si fiind folosit odinioara ca adapost pentru mioare si capre.
Acasa la familia Bara
Colegii mei se afla in premiera in tot acest traseu, eu il admiram pentru a patra oara dupa ce in anii precedenti i-am avut in echipa pe Papa, Mitica Istvan, Alec Portase, sotii Kelemen si Aurica Stefanoiu.
Asa cum nu o data o am afirmat, Salajul surprinde in zona sa E-SE-S prin densitatea, bogatia formatiunilor geologice si peisagistice extrem de variate situate pe areale incredibil de restranse, din (ne)fericire si de catre foarte putini stiute.
inainte de-a ajunge la prima gospodarie din dreapta drumului-Testioara nr. 36 a familiei Bara Maria si Alexandru, in stanga apare vaiuga modesta cu Paraul lui Mihai, orientata aprox. E-V .
Reper un stejar mare marcat silvic cu cercuri rosii albe intercaland unul rosu si borna silvica de beton I/80 (cu un 3 pe dosul acesteia). Pana ce John Comisaru intoarce, le fac o scurta vizita sotilor Bara, octogenari, admirandu-le casa traditional spoita cu albastru ultramarin, acareturile, cuptorul pentru pita, bancul urias de gresii dindaratul grajdului.inca piersicul de la portita nu a inflorit.
Se bucura de revedere si ma invita, precum alteori, la o cafea de casa dar…nu e vreme. Le urez Florii si un Sfant Paste fericit, dupa care parcam si, luandu-ne doar aparatele foto si betele de treking, suim pe malul geografic drept al Paraului lui Mihai cca 250-300 m.
Bancurile de gresii sfredelite de eroziuni
O poteca pastorala ne conduce pe sub bancurile de gresii fantastic alveolate. Versantul povarnit este acoperit cu frunzis uscat prin care apare jirul abia germinat si cotiledoanele simetrice ale viitorilor fagi, ghinde de gorun si cer germinate, intinse zone acoperite cu muschi verzi-aurii si catifelati dar si afinisul care deja a imbobocit.
Suim la stanga, la bancurile de gresii minunat sfredelite de eroziunile si alterarile exogene, ferestruite, alveoloate, aduncand unor hiprebolizati faguri de viespi. Soarele ne ajuta din plin scaldand totul in lumina, doar cerul este albastru, iar pe el se profileaza grafica sobra a siluetelor cerilor, gorunilor si a fagilor maturi.
Vaiuga Paraului lui Mihai ramane in dreapta si din ce in ce mai jos, afunda si cu talvegul mocirols, inierbat si acaparat de pacurile de calcea calulului (Caltha laeta) portocalii.
Dam de bancuri de gresii fracturate tectonic, cu mici diaclaze verticale, apoi de un alt banc de sus pana jos invelit ca-ntr-o suba protectoare de muschi verzi. Fagii si carpenii abia dau in frunza.
In alveolele gresiilor s-au aciuat ferigute mititele sau au germinat semintele de fag ori de buruiene, aducand unor niste neverosimile ikebana.
Vaiuga se inchinde-n potcoava ampla a Pesterii din paraul lui Mihai, un mare abri de fapt in care au putut fi adapostite odinioara pana la 300 de mioare pe vreme rea, cu un mic abri la NV si un altul ceva mai mare la S-SV.
Portalul abriului mare are vreo 50 m lungime, inaltimea de 4-6 m, de pe buza tavanului prefirandu-se clipocind apa putina pe versantul de deasupra. Abriul nu e mai afund de vreo 5-6 m.
Numeroase bucati de gresii, unele mari si grele, zac pe planseu, ele desprinzandu-se din bolta de regula la finalul iernii (mare atentie asadar, exista riscul dilsocarii unor astfel de fragmente de gresii silicioase ce ne pot accidenta chiar deosebit de grav !).
Uriasul bloc de gresii alb-sure
Le propun colegilor sa continuam admirarea formatiunilor gresoase spectaculoase intorcandu-ne pe malul geografic stang al vaiugii Paraului lui Mihai desi versantul de-acolo e mult mai abrupt, accidentat si pe alocuri blocat cu doboraturi de vand, in plus, fiind expus spre N, e-n umbra dar…ce frumuseti nebanuite ne rasplatesc truda ! Le povestesc colegilor ca aici, in tura cu Marika si Attila Kelemen, o uriasa bufnita decoland silentios dintr-o nisa a unui banc de gresii, m-a speriat de-a binelea cu imensa-i proiectie a umbrei aripilor sale avand anvergura de peste 1,2 m.
Ajunsi la drum, trecem prin vadul nu mai larg de un metru valea Testioara, evitand depunerile aluvionare maloase in care tocmai infloresc brusturii, oferind vederii ciudatele lor panase alb-violacee inalte de cca 25-30 cm in timp ce, viitoarele lor uriase frunze nu depasesc deocamdata suprafata unei palme zdravene.
Subiectul interesului nostru il constituie un alt bloc urias de gresii alb-sure cu neregulate, gemene dar mici, abriuri suprapuse iar deasupra lor culmea cu faget prezinta o coama stancoasa bej-ruginie.
Suim cu greu prin frunzisul uscat si gros ce acopera valcelul versantului inclinat dar…avem curand foto-rasplata cuvenita fiindci doar de acolo putem admira sub noi valea Testioara cu undele albastrii iar la SE, varful Pietrosul Salajului pe care l-am suit déjà de cateva ori, prima data impreuna cu Ionica Topo, Mitica Istvan, Alec Portase si consecvanta si neobosita Brena.
Spre Testioara Iezer
Reveniti la masina ne imbarcam si o luam spre Testioara Iezer. Oprim la capatul puntii, langa ghizdul de beton al unei vechi fantani in care a crescut un corcodus.
De acolo o luam la dreapta printr-o fanata cu papadii. Bancul de gresii alb-sure din dreapta, cu branele acaparate de iarba neagra, constiuie un excelent reper, ca si o borna silvica.
Imediat ne atrag atentia in dreapta niste ciudate blocuri de gresii rotunjite si desprinse din versant, patinate si partial drapate cu licheni de piatra. Ajungem astfel la drumul, fost tehnologic minier, care acompaniaza inspre amonte modesta vale Iezer.
In dreapta drumului se iveste halda veche de steril a minei de carbuni. Deasupra ei, la intoarcere, dam de doua foste galerii, una accesibila putin, in rest prabusita.
Peste aproximativ 1,5 km, tinand drumul de pe langa vale in sus si speriind involuntar o nevinovata caprioara ce ne arata curand albele-i fese durdulii si ciotul, ca un pamatuf, al cozii, vizand peste vela o fosta alta halda provenind de la o mina de carbuni si apoi surpatul abataj subteran al acesteia, vom trece pe langa un bazin de beton pentru captarea apei potabile, ajungand la o accidentata zona in care valea a taiat un canion spurcat in gresii.
Un tanc impresionat, ca un bastion medieval de observatie alb-bej, se ridica pana la vreo 50 m in stanga sus. Multimea de arbori doborati care blocheaza firul principal al valea Iezer impiedica accesul intr-acolo.
Oricum si talvegul foarte abrupt, in forma de ascutit V si cu pereti netezi de gresii ruginii, ar impiedica urcusul spre verticalul in cele din urma bastion erodat, cu grohote an de an desprinse si prabusite in vale.
Continuam insa pe drumul de caruta/TAF si incepem urcusul printr-un sleau afund si din belsug acoperit cu frunze uscate de fag, la stanga ramanand niste vechi sleauri afunde si de mult neumblate.
Iesim pe o terasa in care vom da mai intai de Iezerul Mare, aproape circular, cu stufaris spre S si NV, dar din pacate si cu malurile debordand de PET-uri abandonate de catre nesimtitii pescari.
Inexplicabil, pe luciul iezerului (produs prin alunecare si blocarea cursului superior al paraul Iezer, ca si Iezerul Mic dar si o superba zona umeda cu arinis aflata la S de Iezerul Mare, plutesc moarte o sumedenie de mari broaste raioase (Bufo bufo).
Datorita frunzisului submers an de an si a taninului in exces, apa iezerului are irizatii bronz-ruginii pe maluri si e-ntunecata in centru, acolo unde e si mai adanca.
O mare suprafata din oglinda nordica a iezerului este acoperita cu lintita marunta, verde-crud. Lintita insa face minuni fotogenice, mai ales multumita oblicelor calde ale soarelui, in zona umeda cu arini scortosi drapati cu muschi din belsug.
Dam ocol Iezerului Mare prin est spre nord, starnind o rata salbatica mare, albastra, cu visiniu si sur, gulerata cu alb. in dreapta se remarca un scund bloc de gresii in ale carui ferestruiri erozive s-au infipt parca trunchiurile a doi tineri fagi.
La stanga, elipsoidal, cu apele aflate de aceasta data la un nivel aproape maxim, este cuveta Iezerului Mic, cu luciul aproape integral acoperit de lintita verzui-aurie dar si cu o mica insula,ca un plaur, acoperita de tufe de loza (Salix cinerea) pe ale caror tulpini se poate citi dupa depozitul existent, fostul nivel maxim al apei.
Mai este ceva minunat de aceasta data aici, si anume lintita compacta initial si care a fost trasata de sinuoasele siaje, ca niste de neanteles labirinturi de catre trupurile ratelor ce vietuiesc aici an de an.
Citadela de gresie
Soarele blagosloveste din plin cu caldura si minunata-i lumina dar…o luam repejor la vale fiindca, dupa scurtul popas de pranz pe malul vaii Testioara, vom pleca spre Solona si Surduc iar de-acolo, la stanga, pe drumul Briglez-Garbou ce duce la Dej.
Imediat, vechea fabrica de caramida din Surduc ramane la stanga, depasim apoi gospodariile romilor, ca de regula promiscue si aflate in totala debandada. La stanga sus se contureaza un lung banc de gresii acoperite de codrul dominat de gorunet iar la dreapta, ceva mai departe, lunca pietroasa a vaii Garbou.
Dupa circa un km lasam la stanga lunca larga a vaii Testioara (alta decat cea din Testioara-Solona-Surduc ce afluieste-n Somes), cu un mic abri ca o pestera cu portal semicircular, sau ca o gura scunda de mina.
Pe o borna kilometrica de pe sosea vedem inscris- Braglez-3 km- iar in stanga sus se contureaza un varf mai inalt si impadurit cu gorunet si carpinis, avand o terasa orientata spre vest.
Trebuie sa ne oprim acolo unde din asfalt coboara in dreapta spre lunca pietroasa si labartata a vaii Garbou (cu vechi si noi meandre si cu urme de exploatare a balastului ). La stanga (E) este o poienita cu un con aluvionar, taiata de firul unui paraias foarte nabadaios si torentiale revarsari la topirea zapezii si dupa strasnice averse.
Suim prin poienita, acompaniind in amonte paraiasul care tocmai a deversat in pajistea cu insule alb-roz de paraluse (Bellis perenis) o gramada de arocament conglomerat-gresos, specific fostului fund al Marii Panonice bej, ruginiu, cu inserturi calcaros-metamorfice albe dar si sisturi critaline intens rulate, marne.
…in dreapta sus troneaza crestetul unei mari citadele de gresii, cu branele umbrite de tufele scunde de iarba neagra. tinem firul vaiugii care devine salbatic, ingust si din ce in ce mai blocat cu fagi dezradacinati. De acum incolo blocurile de gresii aduc unor stancarii semete, inexpugnabile , iar dincolo de o bifiurcatie, pe firul vaiugii din dreapta (prospectat de mine anterior pana la o saritoare cu abri, inaccesibila) apar mici abriuri in baza lor. 
De la bifurcatie suim din greu abruptul versantului din stanga si dupa cca 100 m, in dreapta si in fata apare un banc de gresii discontinuu si pe la baza caruia ne deplasam pe o potecuta firava ori pe niste brane acaparate de arbusti si iarba neagra, acum decorate de smocuri frecvente de albe fori de traista ciobanului (Capsella bursa pastori).
Atentie, vesantul capata spre vest o povarnire treptat accentuata, iar riscul alunecarii este prezent in fiece clipa cu toate ca deplasarea se face prin codrul de goruni si ceri.
Imediat putea admira in fata (spre N) un fel de uriasa masea stricata, cu o ferestruica-fanta intre ea si blocul gresos din care s-a detasat datorita apei. Nu departe de ea, o alta masea gresoasa si gaunoasa ne atrage atentia.
Urmeaza extraordinara erodare, ca o ciudata si mare traforare, a Casei lui Pintea, apoi o grota cartata de Clubul de Speologie Montana din Baia Mare si, in fine, Casa Talharilor, o alta lectie de maiastra fantezie inimaginabila a naturii care a sfredelit gresiile inimaginabil gresiile.
Simpaticii magarusi
Din nefericire, vremea si lumina nu mai este tocmai una ideala, la un moment dat incepand chiar si sa sa picure. Continuam prospectarea pe acelasi aliniament, spre NV-N, admirand o alta grota cartata de catre speologii baimareni si putin dezvoltata intr-o mica diaclaza din blocul de gresii apoi, doar impreuna cu John Comisaru, suim accentuat spre NE, dand peste un bizar sfinx aducand unui urs brun culcat pe labe.
Trecem o vaiuga abrupta, profitand de abia perceptibilele, inguste, brane, descinzand imediat la o alta stancarie gresoasa cu un frumos debut de galerie-nspre varf. Coboara si John, eu continui insa pe curba de nivel spre NE, dand intr-o ultima vaiuga taiata-n gresii dar fara nimic fotogenic-spectaculos si atunci m-ntorc pentru regruparea cu colegii care ma asteapta panoramand prin gorunet spre Surducul aflat la vreo 2 km NV.
Ne intoarcem in lunca vaii Garbou, o vreme prinzand un fel de alee decupata in carpinis-gorunet pe o fosta ingusta terasa. Ajunsi la asfalt ne incanta un baietan cu sora sa, originari din Braglez, ce conduc abil un atelaj, ca de jucarie, tras de doi simpatici magarusi.
Ii rugam sa ne faca o mica demonstratie birjareasca de virtuouzitate pe o alaturata pajiste iar colegii mei ii cadorisesc cu cate o banana. Ce fericiti eram cu totii !John alege intoarcerea hartopoasa prin Jibou-Somes Odorheu-Benesat-Stramtorile ticaului, incantatoare peisagistic, oribila rutier, cel putin 10-12 km in zona multisecularei urbe vestita datorita castelului baroc si a Gradinii Botanice Vasile Fati.
Mai admiram inainte de Var galeriile minelor de carbuni brun din stanga drumului, apoi impresionantul Piscui al Ronei (Dl.Rakoczi) cu o cruce mare in crestet , culoarul Somesului, Stanu Cozlei, cuesta vestica a Prisnelului Valisoarei, Dealul Mare, o mare turma de oi sibiene aflate in transhumanta, pascand alaturi de mieii lor si magarusii impovarati de cate un balsoi samar, podzolicele soluri brun-rosiatice, nou amenajatul helesteu asaltat de auto-pescari… dar nu oprim decat traversand Salsigul, pentru a ne bucura de vederea numeroaselor berze ce si au cuiburile instalate in varfurile stalpilor electrici de beton (niciunde-n Maramures nu-s atatea cuiburi de berze ca-n Salsig !).
Ce urias si tulbure e acum Somesul la podul de la Ardusat si ce splendida imensa panorama incepand de la Seini pana spre Baia Mare si apoi de la Masivul Ignis spre Gutai, Mogosa, satra Pintii, tibles, Culmea Preluca !
John are insa chef de giumbuslucuri rutiere si…ne baga prin Ariesu de Camp, trecandu-ne prin Bozanta Mica, scotandu-ne-n Lapusel la soseaua Dej-Baia Mare.
La ora 16 suntem acasa, dupa un circuit auto de 180 de km si dupa ce ne+am bucurat peste zi de numeroasele luciuri de tauri, iezere, vai, paraie si rauri dar si de spectaculoasele abriuri si bizarerii dezvoltate in bancurile salajene de gresii iar Salajul ne-a mai rasplatit o data cu varf si indesat curiozitatea si neostoita pasiune turistica.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
