Vezi GALERIE FOTO
Abia am revenit din cel de-al doilea circuit turistico-ecumenic salajean Somes Odorhei-Barsa-Domnin-Bulgari-Salatig-Mineu-Cehu Silvaniei si verificandu-mi mail boxul am dat peste o intrebare-invitatie care suna cam asa “Nu vii cu noi duminica in Grosii Tiblesului sa vedem Drumul Mariei Tereza?” Am navigat prompt pe www.accuweather.com studiind prognoza meteo pentru zona Targu Lapus – Grosii Tiblesului (-4 C dim. la ora 8, 1-4 C peste zi, senin, soare chiar). Mi-am dat apoi telefonic OK-ul, sperand la aflarea a doua zi a unor captivante noutati aferente zonei in cauza.
Prietenii m-au imbarcat de la birou imediat dupa ora 8 dimineata si am pornit…pe o vreme cetoasa, spre Targu Lapus. O sprintara veverita taia cureaua asfaltului pe cand suiam Dealul Pietris. Ceata se indesa deasupra Cufoii, Borcutului si a Targului Lapus, fara a atinge insa pragul de white out.
Sfaturi turistice de la un batran sucian
Deplasarea printr-o zona bine cunoscuta noua, chiar si in aceste cetoase conditii, ni s-a parut una agreabila. Surprinzator pentru 5 decembrie, in lunca raului Suciu, chiar inainte de intrarea in Suciu de Jos, pasteau cateva zeci de bivoli si vreo cateva vaci din rasa Bruna de Maramures.
Lumea se grabea spre biserici, frumos imbracata, batranele mai ales in haine groase de stofa neagra si cu fetele infofolite in saluri negre si groase impletite din lana. Am oprit, iar Ionica P. a intrebat un batran sucian despre niste vechi bai.
A aflat astfel ca in zona exista un izvor cu ape minerale sulfuroase, de multa vreme cunoscut si exploatat de localnici in empirice cure balneo-terapeutice, apa fiind adusa acasa cu ulcioare ori damigene, incalzita si folosita in diferite afectiuni articulare/reumatismale.
Taranul i-a spus colegului nostru ca izvorul e doar la vreo doi km, in flancul geografic stang al raului Suciu si amontele modestei vai Vidinoaia, pentru a ajunge acolo avand de trecut peste un pod mare de beton aflat intre Suciul de Jos si Suciul de Sus.
In cautarea zadarnica a izvorului de ape sulfuroase
Am luat-o intr-acolo, in drum oprind inca o data si luand suplimentare relatii de la o tanara femeie. Aceasta ne-a indicat peste raul Suciu, putin in aval de pod, gura vaii Cingoaia si in amonte de acesta gura vaii Vidinoaia, ambele avand un curs orientat aproximativ S-N. (de remarcat toponimiile terminate cu …oaia, la V de valea Cingoaia curgand, de asemenea dinspre S catre N, v.Boaia).
Am traversat podul si imediat am luat-o la stanga pe un drum balastrat ce ducea spre o apropiata firma de prelucrare primara a lemnului ( stive de rumegus fiind pitite-n dosul ei, o alta, proaspata, arzand mocnit si afumand ecologic).
La circa 100 m S de acareturile firmei si aproape de liziera se remarca o casuta de vacanta micuta dar cocheta, dotata cu o terasa-ciuperca- pentru picnic si un frumos si ingrijit ,mic, helesteu.
Drumul pe care rulam dupa pod urmarea in amonte, circa 150-200 m, malul geografic stang al raului Suciu, dupa care continua spre S pe malul lutos-mocirlos-hartopos al foarte modestei vai Vidinoaia.
Chiar dotati fiind cu Suzuki Grand Vitara, ar fi fost riscant sa continuam auto in amontele acestei vai pe drumul vechi de carute. Am luat-o asadar per pedes apostolorum.
Ceata se rarea treptat, invaluind fotogenic crestele impadurite, poienile inalte, conferind o infima doza de magie capatului vestic al apropiatului Suciu de Sus vag conturat spre stanga.
Ne-am luat doar aparatele foto si am inceput sa suim spre obarsia nestiuta a vaii Vidinoaia, atenti fiind la malul geografic stang al sau unde ar fi trebuit sa dam peste izvorul mineral sulfuros dupa parcurgerea a doar circa doi km.
Am remarcat imediat talvegul fin-nisipos al vaii, superb valurit de debitul redus, aducand unei blanite de miel Karakul fumuriu. Am dat mai sus peste o captare empirica a vaii, o conducta PVC preluand o parte din debit pentru a-l duce la firma pe langa care abia trecuseram, fiind destinata activitatilor tehnologice.
Am admirat apoi talvegul gresos compact, cu mici praguri cascadate, albia deosebit de sinuoasa, micile repezisuri si o multime de izvoare bilaterale cu origine-n alunecarile omniprezente de teren, rezultand succesive zone mocirloase.
Dupa circa 1,5 km am traversat un afluent vestic al vaii Vidinoaia. Eu am tatonat in amontele acestuia circa 200 m in cautarea izvorului sulfuros dar…fara sansa. Am revenit la drumul de caruta de pe malul geografic stang al vaii Vidinoaia suind spre S, urmandu-mi colegii ce-o luasera-nainte.
Am parcurs astfel cu certitudine vreo 2-2,5 km dar nu am dat de izvorul sulfuros am decis sa revenim. Aveam sa aflam in Suciu de Jos, de la alt localnic, ca pentru a fi ajuns la izvorul aflat in baza malului stang geografic al vaii Vidinoaia, ar fi trebuit sa mergem chiar pana aproape de obarsia ei, in poiana maricica aflata chiar sub culme, spre N.
Pitorestile stratificari de gresii
Ajunsi la masina, am luat-o pe un drum lutos-argilos inierbat, hartopos si cu balti mocirloase, foarte alunecos si riscant, care se orienta spre V, urmarind un paraias ce trecea prin fata casutei de vacanta cu helesteu, la dreapta aflandu-se holdele subzistentiale traditionale de cartofi si porumb.
Cu ceva emotii, am ajuns la drumul forestier ce coboara pe valea Cingoaia trecand podul peste raul Suciu. Doi tigani pescari aflati pe/sub pod au fost incapabili sa ne spuna ceva despre ratata noastra tinta, in consecinta ne-am continuat deplasarea spre Grosii Tiblesului, cu privirile atrase de-acum incolo multa vreme de pitorestile stratificari de gresii alternand cu marne ale versantului geografic stang al raului Suciu.
Multa lume lucra desi era duminica (cu siguranta erau pocaiti, de varii rituri neoprotestante), unii cu lemne, altii in camp, carand si imprastiind balegarul negru, copt, de grajd pe fanate.
“Halta” la Barul lui Rozi
In Grosii Tiblesului, intr-un cot al raului Suciu, am dat peste lucrari hidrotehnice aflate in plina desfasurare, cu scop de corectare si consolidare a malurilor, iar ceva mai sus, de marcajul turistic triunghi rosu, relativ recent amplasat, indicand 7 ore varful Tibles prin Dealul Plopului – varful Hobanu – varful Ousor ( timpul ni s-a parut a fi aiurea estimat, distanta si relieful foarte denivelat impunand un parcurs realist de cca 9-10 ore pana pe varful Tibles).
Am oprit la Barul lui Rozi, o crasma-bomba in cel mai rustic sens posibil al cuvantului, desfasurandu-si activitatea intr-o darapanatura de casa din lemn si chirpici cu doua incaperi.
Prima, pe post de salon, demiobscura, foarte animata, a doua mai mica, cu o soba de tuci raspandind o parfumata caldura familiala cu aroma de fag, cu tejghea, vitrina, bar dotat cu felurite licori, preponderent bahice, un televizor. Imediat am fost reperati, scrutati, interogati din privirile defel agresive, mai degraba curioase, ale consumatorilor (unii in demitransa).
Ionica Pop (PNMM) a adus cateva fotografii facute in precedentele sale ture prin zona unor localnici. Le-a aratat unui padurar, apoi unor meseni, dand peste un nepot de-al unui batran dintr-o imagine, reusind identificarea residentelor lor, urmand sa-i cautam pentru a le oferi micile surprize, ca dar de Mos Nicolae.
A urmat o lunga discutie informala purtata de catre noi cu niste tineri muncitori forestieri dar in special cu un cioban de vreo 60 de ani care stia foarte bine Calea Muntelui sau Drumul Plaiutului (circa 2-2,5 km), cea mai scurta cale transmontana din Grosii Tiblesului catre Lapus dar si o alta varianta cunoscuta drept Drumul Mariei Tereza sau Drumul Batran (cca 3-3,5 km) care se orienta spre V-NV din Grosii Tiblesului pentru a ajunge la Manastirea Raoaia din Lapus ( stiut de lapuseni drept Lapusu Romanesc, spre deosebire de orasul Targu Lapus cunoscut odinioara ca Lapusul Unguresc-Magyar Lapos).
Helesteele pentru pastravi
Drumul Plaiutului /Calea Muntelui a fost pietruit dar in apropiere de Lapus alunecarile de teren l-au facut impracticabil auto. Drumul Mariei Tereza/Drumul Batran era impracticabil (chiar si pentru un SUV) acum din cauza distrugerii sale de catre utilajele forestiere si intemperii.
De nu era foarte umed-cetos am fi parcurs pietonal cu Ionica Pop ( PNMM) Drumul Mariei Tereza, urmand a fi culesi si-mbarcati in SUV de catre Ionica Pop ( GNM) la Podul Raoi asa insa…si fiindca trecuse de amiaza am luat-o spre Greble, pana la ramificarea drumului ingust-asfaltat ce duce spre Minghet (in amontele omonimei vai cu talveg si mai impresionant de gresii) cu drumul pietruit care suia in amontele spectaculoasei vai Bradu spre Cabana silvica Tibles (9 km) si-n continuare in amontele vaii Izvorul Rau, pe sub Grohotis-Picioru Calului la fostul tunel IPEG (marcaj turistic banda albastra spre Refugiul Arcer).
In aceasta intersectie, incadrand o troita de lemn, se afla o harta tursitica a zonei si o alta administrativa. Un marcaj turistic banda galbena,relativ recent, ingrijit realizat (ca si celelalte din aceasta zona) indica traseul spre amontele vaii Minghet-Cabana Minghet.
Am oprit dincolo de cele patru casute camping, la un mic helesteu pentru pastravi, dupa care am suit in versantul drept geografic al vaii Bradu la o cocheta, noua si neterminata pensiune.
Revenind, am coborat spre Greble, deviind pe un drum forestier vechi dar excelent pietruit, spre campingul viceprimarului din Grosii Tiblesului, amplasat intr-un pitoresc loc de la gura vaii Hudeasa.
In drum, pe malul geografic drept al vaii Bradu, am admirat o pastravarie ceva mai mare, vizitata si exploatata parsiv de o cumatra vidra cu toate ca proprietarul (acelasi viceprimar intreprinzator) avea un mic catel galagios drept paznic.
Am imbarcat o simpatica batrana ce locuieste cu sotul (82 de ani) ei beteag departe de Grosii Tiblesului, in inima muntelui, pe traseul in circuit marcat cu punct rosu care debuta la cabanele foste ale IFET din locul unde decenii la rand s-a preparat, in clasice bocserii, pretiosul mangal, iesind la Podul Cocoditii aflat in capatul sudic al Grosilor Tiblesului. Printre fotografiile aduse de prietenul nostru era si una a sotului ei, iar bucuria a fost una sincera si deosebita. 
Am lasat-o pe batranica de 68 de ani, cu un farmec cu totul si cu totul aparte, in dreptul unei case mari din Grosii Tiblesului, apartinand celui mai mare dintre cei patru fii ai sai, apoi am luat-o imediat dupa scoala la stanga, peste raul Suciu, spre Podu Cocoditii (indrumati fiind de un alt localnic septuagenar caruia Ionica i-a daruit fotografia tataului sau imbracat cu suman si straie specifice acestui colt al Tarii Lapusului), pentru asta deplasandu-ne circa un km pe malul stang al raului, pe un drum de tara pietruit. Am iesit la asfalt dupa un alt pod peste raul Suciu care ramase in dreapta soselei, ceea ce ne-a cam contrariat, crezand ca Podul Cocoditii e chiar un alt pod peste rau.
Dar nu e ! Podul Cocoditii era de fapt o terasa (localnicii le spun pod teraselor) situata la stanga soselei si la iesirea din Grosii Tiblesului spre Suciu de Sus, intre aceste doua localitati desfasurandu-se o alta imensa terasa , zona fiind botezata Poduri sau Troianu.
Casa traditionala din lemn, caprele si stapana
Zona de V a terasei ce se intindea probabil pe circa 2-3 km lungime la stanga raului Suciu si a soselei fiind traversata de un drum de tara ce ducea spre enclava montana Stramba, aduce taluzului unei halde miniere sau a celui a unui iaz de decantare a sterilului dar este inierbata si, pe o restransa portiune, pitoresc decorata de un palc de pini rosii. Pe ulita desprinsa din sosea catre SE, spre Podul Cocoditii, am regasit marcajul turistic punct rosu.
Ne-am intors spre Suciu de Sus deviind putin in dreptul confluentei raului Suciu cu V Morii pentru a admira un nou pod cu balustrade din lemn proaspat de molid (podul va fi avand rolul de facilitare a accesului forestier in bazinetul superior al vaii Morii).
O veche punte supendata pe cabluri salta peste raul Suciu la doar circa 30 m amonte de noul pod de beton.
Vremea, in loc sa se schimbe-n bine, se mai pleostea treptat si chiar a inceput sa burniteze vag. O casa traditionala din lemn ne-a atras atentia in stanga drumului in Suciu de Sus.
Avea prispa umpluta cu fan, vreo 4-5 capre infruptandu-se direct, sub privirile unei biete handicapate mintal care le admira in timp ce le vorbea vrute si nevrute. O astfel de zootehnie ultrasubzistentiala nu mai vazuseram in niciuna din sutele de ture facute de noi de-a lungul catorva decenii si subiectul era mult prea incitant pentru a fi ratat.
Habar n-aveam daca nu cumva acrobaticele fapturi paroase nu-si petreceau noptile hibernale in acea casa amarata, precum stapana lor lalaie.
Ceva s-a schimbat de cand am coborat Dealul Pietris spre Targu Lapus, negurile dens-umede drapand cu alb-argintie chiciura fageturile si huciurile Cofoaiei, oricand, indiferent de anotimp, de un pitoresc aparte si un exceptional foto-subiect.
Am oprit putin si de aceasta data dupa care, coborand Dealul Pietris catre Cernesi-Rusor, am admirat versantii nordici,valurit-impaduriti preponderent cu foioase ale Culmii Preluca-Dl.Florii, si ei de-abia pudrati cu chiciura si curtati de vaporos-plutinde neguri.
In Copalnic, la intrarea raului Cavnic in scurtu-i defileu spre Impreunarea Raurilor, anemicul soare spirsese o restransa bresa in densul plafon nebulos.
La ora 15 eram ajunsi in Baia Mare…cenusie, terna, scremandu-se inutil sa imprastie in jur cu totul jalnicul spirit al Craciunului.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
