Vezi GALERIE FOTO
Pentru vineri si sambata dar si pentru duminica s-a anuntat o minima de 5 grade C si o maxima de 14 grade C, dar si sanse mici de precipitatii sub forma de ploaie.
A nins in Cavnic si Baiut. Initial, a fost vorba sa plecam din Baia Mare la ora 10, dar am plecat abia dupa ora 9,30 dimineata. Soarele a topit deja de la primele ore neaua depusa pe chelia Ignisului si fetele sudice ale Gutaiului.
Am luat-o pe cea mai scurta varianta catre Baiut, via Cavnic, Pasul Rotunda, Strambu Baiut. Un scurt popas am facut la cumpana apelor din Pasul Rotunda, admirand Varful lui Bolchis din dreapta soselei (reabilitata si asfaltata prin 1984-5) si in special frumoasele coloane andezitice ale carierei.
Cerul era variabil, pe alocuri invadat de neagresive nebuloase. Coborand in lungul vaii Strambului am constatat ca vechea indeletnicire a producerii valorosului mangal de bocsa a fost reluata in zona cabanei forestiere. Din nou ne-a frapat in cel mai placut mod faptul ca lunca vaii Strambului, cu o suita de locatii agreate de catre picnicari (unele ocupate deja, altele de-abia dupa-amiaza), era curata, neinvadata de gunoaie menajere.
Ciresi in floare, alei si gradinite cu lalele si primule
Abia au inflorit ciresii in Strambu Baiut si Baiut iar enoriasii, frumos imbracati de duminica, se indreptau spre biserici. Dintotdeauna am indragit gospodariile modeste din Cavnic (mai ales din zona Handal) ,Strambu Baiut si Baiut, cochete, multe dintre ele traditional confectionate din barne de lemn, altele zidite din chirpici sau caramida, scunde, tipic calduroase-muntenesti, cu sarpante sindriluite sau din tigla, mai rar acoperite cu carton asfaltat sau tabla, cu ferestre mici, cochete, invariabil cu niste mici curti inierbate, alei si gradinite de flori dinaintea lor, in care tocmai infloreau lalelele si primulele cu floricele catifelat-visinii.
Am oprit la o crasma din centrul Baiutului, aproape de fosta cantina a E.M. Baiut, azi aflata in curs de reamenajare pentru un sediu administrativ destinat Primariei. Aici am dat peste o veche cunostinta a colegului nostru ing.minier I.Pop-John Comisaru ( ce locuise si lucrase 7 ani in Baiut), pensionarul Burzo Vasile, fost mecanic de intretinere la E.M. Baiut, un om de exceptie care avea sa ne fie un neasteptat, dar mai ales un excelent, ghid spre Borcutul din Dosu Secului.
Spre Mina si Saua Varatecului
A trecut deja de amiaza cand ni s-a alaturat si nea Vasile si ne-am continuat deplasarea spre Mina Varatec, iar de acolo pana in Saua Varatecului. Am admirat ruinele oribile si dezolante ale fostelor amenajari si constructii ce au apartinut E.M.Baiut, galeriile de mina mai noi si stravechi, precum si haldele limitrofe acestora, mai apoi fotogenicul repezis de pe valea Izvorul Alb, din zona confluentei sale cu valea Varatecului.
Am luat-o la dreapta-n sus pe drumul spre Mina Varatec, acompaniind astfel spre obarsii valea Varatecului cu exemplare stratificari de flisuri sur-negricioase.
Drumul tehnologic pe care s-a circulat excelent cu autospecialele (dube) pentru muncitori din Baiut la Mina Varatec, respectiv din Botiza pe valea Sasului si apoi pe valea Izvorul Bailor, neintretinut dupa 1990, a devenit unul cosmaresc, intens spalat de torente si cu afunde ogase iar fara Suzuki-ul 4 x 4 nu cred ca am fi razbit pana in Saua Varatecului.
In drum am mai observat ca fostul funicular, de la mina la Flotatie, a fost dezafectat-demontat si valorificat ca fier vechi. De altfel amatorii de fier vechi dotati cu camionete si butelii cu arzatoare pentru sudura erau prezenti si duminica pe traseu, practic inafara de activitatile de exploatare forestiera, zootehnice, apicultura, neexistand alternative economice realiste in zona.
Ajunsi in Saua Varatecului, admirand inspre NV varful Varatec (1351 m) cu numeroase relee si antene iar in dreapta (SE) varful Secu (1311 m), ne-am luat rucsacii la spinare pornind pe drumul forestier ce suie usor, de-a coasta, versantul E-NE al acestuia din urma, speriind o caprioara.
In dosaul Varatecului, spre N , a aparut varful Sermetes, la dreapta lui Stanisoara si Arsita. Un drum descendent se desprinde la stanga, luand-o in avalul vaii Vinului spre Botiza.
Urme de lupi, mistreti si cervide
Am depasit o zona de versant stancos-grohotos abrupt si defrisat dupa care am traversat o frumoasa padure de fag in care miile de luscute ( Leucojum vernum) trecute de inflorire completau splendid covorul verde-alb continuu de Florile Pastilor (Anemone nemorosa) intercalat cu exemplarele mai rare de brebenei ciclamen (Corydalis cava ,Corydalis solida).
Ghidul nostru, un abil cunoscator in ale padurii si faunei cinegetice, ne-a aratat rand pe rand amprentele lupilor, mistretilor, cervidelor, unele dintre ele vechi, altele destul de recente.
Am ajuns astfel la un mic varf impadurit prin stanga caruia a continuat poteca rar umblata care dadea in capatul superior al unui drum de TAF (reper borna silvica P/ 160 inscrisa pe un fag secular).
Acesta coboara pe langa Obcina Crasmaritei si splendida Tarnita Crasmaritei, descinzand apoi prin stanga paraului Botizei spre confluenta cu vaii Secu. Drumul se parcurge destul de lejer, in traseu putand admira in acest sezon trecutele deja palcuri policrome de mierea ursului sau plamanarica ( Pulmonaria officinalis), abia infloritele exemplare de opaita rosie ( Silene dioica, sau Melandrium rubrum, inrudite cu Lychnis nivalis, aceasta fiind sinonima cu Silene nivalis si Polischemonie nivalis -un endemit cunoscut popular sub numele de opaitul M-tilor Rodnei).
Palcuri de flori si roci vulcanice
Abia au inflorit extrem de minunatele palcuri de flori de Nu ma uita (Myosotis sylvatica) de un albastru concurandu-l pe cel al cerului. Captalanii (Petasites hybridus), sau brusturii dulci, si-au lepadat treptat florile lasand in locul acestora vaporoasele globulete albe, asemanatoare celor de papadii, pline de semintele ce aveau sa fie luate si imprastiate de briza.
Pe lizierele insorite a inflorit o varietate silvatica de tataneasa cu flori bej-galbene, ca niste degetari, asemanatoare Symphitum tuberosum dar avand frunzele rotunjite, ca niste inimi.
Rocile cu suprafete netede, pe alocuri prezente ca niste uriasi poliedri cu laturile de peste un m, desprinsi din versant, de culoare bej-sura, fin cristaline pe sectiune, alteori separate spontan in placi aducand paginilor unei carti deschise, cu niste concentrice desene pe suprafata, aveau sa conduca la o apriga polemica de natura geologica, din pacate niciunul dintre cei prezenti nefiind geolog de profesie.
Abia ajuns acasa, prezentand imagini, descriind talvegul paraului si studiind o harta geologica a zonei cu ajutorul a doi experimentati geologi, am ajuns la concluzia ca in zona sunt prezente diferite tipuri de roci. 
Unele vulcanice (predominante) de tipul andezite piroxenice cu hipersten si andezite piroxenice cu hornblenda, prezente in lungul si pe taluzurile drumului de TAF, respectiv altele sedimentare, gresii, in albia paraului (la identificarea lor concurand nu doar separarea placilor cu suprafete netede, groase de 5-8 cm, cu inelele Liesegang frumos desenate pe suprafetele de separatie, conf. geolog G.Konicska, acesta atragand insa atentia ca o identificare profesionista necesita prezenta specialistului in situ, un exemplu minim de laborator sau, cel putin, tratarea rocilor cu HCL, lipsa efervesecntei tradand eruptivul sau sedimentarul silicios iar spumarea, un sedimentar calcaros).
Drumul de TAF cobora repejor, in meandre prin care am depasit doua valcele, unul cu aspect de culoar de avalanse (in dreapta paraului remarcand borna silvica B/9inscrisa pe o piatra), pana in dreptul paraului Botizei pe care l-am acompaniat apoi pe o poteca vanatoreasca bolovanoasa, circulata destul de frecvent, cel putin asta tradau doboraturile de vant degajate cu drujba.
La Izvorul Borcutului
Aici o vreme s-a circulat pe un fel de spinare flancata la stanga de vechea albie a paraului, colmatata consistent, noua albie aflandu-se in dreapta. Probabil ca din Saua Varatecului pana la poteca ce se desprinde in dreapta paraului bolovanos, cu frecvente praguri in zona apropiata confluentei cu valea Secu, sunt de parcurs aproximativ 3-3,5 km in aproximativ 11/2 ore.
Un PET atarnat ca simbol avertizor de un arbore tanar si o poteca amenajata costis la stanga, a aparut in jurul orei 13,30 semnalandu-ne astfel apropiatul izvor mineral.
Izvorul Borcutului din Dosul Secului a aparut dintre mici bolovani colorati in ruginiu de catre oxizii de fier. Prof.Nadisan avea sa termometreze pe loc sursa, constatand ca apa intens carbogazoasa, placuta la baut, fara miros sau iz sulfuros, are temperatura de 8 grade C.
Nea Vasile Burzo a decolmatat izvorul plin de frunzis si ramurele, destupand si tubul scurt de PVC prin care sipotul apei putea fi captat in recipienti, excedentul scurgandu-se peste un bloc stancos de 3-4 mc, milenar probabil format prin depunerea treptata a mineralelor solubilizate, scoase de apa ce traversase straturile geologice spre suprafata. Ulterior profesorul Nadisan avea sa afle ca apa borvizului este alcalina, carbogazoasa, cercetata si mentionata de catre geologii Edelstein si Covaci.
Fericiti de soarele generos si fiindca nea Vasile Burzo ne-a condus la Borcutul din Dosul Secului intocmai precum un ghid profesionist desi de tare multa vreme n-a mai calcat pe-acolo (o alta varianta de acces spre acesta fiind dinspre Botiza, in amontele vaii Secu, pe un drum auto-forestier si pe la o apropiata cabana-observator de vanatoare), ne-am facut popasul cuvenit pana pe la ora 14,15 dupa care am decis sa suim pe unde am coborat popsind doar pentru a admira vasta panorama de la dreapta spre stanga, adica dinspre varful Secu (abruptul E-SE) spre varful Cizma , Runcasu, Hijului si Magura Porcului.
Panorame spre Valea Izei
In larga sa dintre varful Hijului si Magura Porcului, spre SE, atat la coborare cat mai ales la urcare, Tiblesul si indeosebi varful Arcer, pudrat de recent cazuta nea, oferea o frumoasa imagine.
Pe masura ce ne apropiam de Saua Varatecului, la un moment dat deviind scurt la dreapta pentru a accede in vasta Tarnita Crasmaritei ( cu coliba, saivan si casoaie noua confectionata din barne de molid, toate amplasate in marea poiana invadata de stevie si urzici) apoi de pe abruptul NE al varful Secu, am putut panorama spre relativ apropiata Valea Izei, incepand cu Botiza si Valea Sasului cu Schitul Schimbarea la Fata construit in 1993, dezvoltat ulterior prin adaugarea de chilii si dependinte, in continuare spre salba localitatilor Bogdan Voda, Dragomiresti, Salistea de Sus.
Pe deasupra acestora si in dreapta s-au ivit crestele albe ale Muntilor Rodnei, iar la stanga lor, in ordine, separate de afunde vai , varful Toroiaga-Tiganu, Baita si Pietrosul Bardau, Mihailecu si Farcaul si falnic, impresionant, Sahleanu-Tomnatecul-Paltinu-Pop Ivan si Muntele lui Serban din lantul Muntilor Maramuresului, toate scaldate in soarele apropiindu-se de amurg.
Ultimele flori admirate au fost cele cateva exemplare gingase de Ciubotica cucului ( Primula veris /Primula elatior) cu petioluri inalte de 10-15 cm, purtand in varf gingasele floricele galben pal grupate iar pe urma, chiar in sa, inaintea unui insorit taluz cu lespezi fine, sur-negricioase, de tufuri vulcanice sau poate marne silicioase, niste albe manunchiuri de floricele cu patru petale din familia Brassicaceae (rude cu varza), specia Arabis, asemanatoare celor numite Traista ciobanului.
33/4 ore ne-a luat revenirea de la Borcutul din Dosului Secului pana in Saua Varatecului, acolo imbarcandu-ne pentru a cobori in Baiut, lasand in stanga pajistea verde-tonica a Secului mangaiata de soarele tandru, obarsia vaii Tocila, admirand spre V uriasa piramida impadurita a Satrei lui Pintea, luandu-ne pe urma ramas bun de la Vasile Burzo.
In Baiut am vanat fotografic cateva vechi case de lemn cu proaspete si cochete gradinite-n fata, una exemplar pregatita deja cu lemne de foc pentru viitoarea iarna si-n final am plecat spre Baia Mare, via Pasul Rotunda, din Surdesti pana acasa apusul soarelui oferindu-ne un nevisat si grandios spectacol.
Intreaga noastra aventura din Muntii Lapusului, in care am beneficiat de o vreme excelenta, a durat intre orele 9,30 si 21,15 , rastimp in care mi-a fost oferita nespusa bucurie de a ma afla pentru prima data in compania a doi ortaci de certa exceptie, ghidul nostru ad hoc descoperit ,Vasile Burzo, si prof. Ion Nadisan (anterior cunoscut doar din mass media si la o relansare a unui ghid turistic de la Muzeul de Mineralogie din Baia Mare, in primavara lui 2010).
Pentru documentare si orientare recomand consultarea hartilor Gutinul turistic, Zona turistica Cavnic-Baiut / 2006 si Harta turistica 1 : 50000 Baiut/2010.
Foto: Baiut, Borcut (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
