Turism in Tara Chioarului

Proiect: Tara Chioarului– Preluca Veche – Custura Pietrei – Custura Cetatelei – Piatra Cerbului

29 martie 2007, Mujdeni, soare, salcii infrunzinde, tremur al oglinzii azurii de apa, corcodusi in floare, intr-un cuvant ajunsesem vremelnic in Paradis pentru a descoperi, destul de curand, previzibilul begining of the end.
Arc temporal peste un an. Luna-n descrestere. Prognoza meteo excelenta. Proiect: Tara Chioarului–Casa Pintii–Casa de Piatra din Custura Pietrei.

Bucla raului Lapus la Custura Vimei si Piatra Cerbului – Autor: Lucian Petru Goja

Vezi GALERIA FOTO (click aici…)

in Baia Mare la 7 dimineata, incantati de frumoasa dimineata insorita, fumurile prelinse peste vetrele Grosiului, Dumbravitei, Carbunarului si-apoi Copalnicului.
In lunci, salciile capata contururi fistichiu-diafane.

La iesire din Copalnic Manastur, in dreptul cimitirului, o cotim la dreapta, pe Drumul SAPARDULUI. Dupa cateva volte, sub noi, de la vest spre nord-nord-est incep sa se contureze acuarelele satelor ramase-n urma dar si Magureniul, Rusorul, Cernestiul si mai departe, la poalele vestice ale Satrei Pintii, Ciocotis, Fanate, valea Bloaja.
Deasupra lor, Gutaiul, Mogosa si Ignisul danteleaza in alb orizontul.

Valsam avantat pe drumul bun, desi doar pietruit, acoperit cu o fina criblura de andezite.
In curand se ivesc albele pete de nea ale dosurilor nordice.
Rambleu de sisturi cristaline, o vale, modesta ca debit, in dreapta, dar accidentata si spectaculoasa, mai sus alte doua, afluind din stanga, apoi, pe la ultima serpentina-n ac de par, valaul pentru adaparea vitelor si-n fine, cele cateva gospodarii din Dealul Manasturului, acolo unde se afla valea Rea (obarsia sudica).

Aici cotim stanga, suim accentuat, incantati de fagetul matur din Dealul Florii, Culmea Preluci, cu superbe liziere de mesteceni tineri, dosuri si obarsii de valcele podite cu subtire nea.
Oprim pentru a imortaliza Gutaiul si Ignisul cu crestele glazurate-n alb-sidefiu, apoi incepem coborasul si-n curand dam de bifurcatie.
Spre sud continua drumul mai bun, ce duce catre Dealul Corbului si viitoarea cale de acces spre Vima Mica prin Salnita, traversand Lapusul in apropierea puntii suspendate a Salnitei, foarte putin in aval de Custura Cetatelei.

Spre est-sud-est o ia varianta mai nou devenita practicabila accesului auto, spre Preluca Veche, taiata-n calcare marmoreene, coborand in cateva volte scurte spre satul razletit intre pruni, marcat de turlele celor doua bisericute.
Prima, langa care vom parca, mai noua, greco-catolica, situata la capatul drumului, spurcat dar pitoresc, ce suie dinspre Magureni prin valea Arinului.
A doua, la circa 1 km mai spre sud, la poalele nord-estice ale Paltinului (dealul rotunjit, terasat spre est-nord-nord-vest, cu relee radio pe crestet).

La stanga lui, gospodariile razlete din valea Arinului tranzitand pe nesimtite spre cele din Groape.
Departe, in fata, peste perceptibilul traiect al Defileului Lapusului decupat in fageturile sur-brune, e Vima Mica, dominata de Rapa Vimei, la stanga, intr-o depresiune restransa, Peteritea, dar ceea ce fascineaza de aici e Tiblesul si Hudinul, revelati in intreaga lor maretie odata cu urcarea soarelui la orizont.

La intoarcere, pe oglinda retrovizoare, gasesc un post it lasat de glumetul nostru amic si excelentul coleg de ture Ionica Pop, aflat in zona pentru prelevarea trek-ului GPS al nou amenajatului drum si transpunerea lui pe harta, astfel fiind in posesia corectei noastre pozitionari : 47-28,173 ; 23-42,468 ; 697 m alt / 29 03 2008 ora 12,04.

Ne luam rucsacii.
Mitica si Aurica incearca sa ia de la localnici ceva relatii referitoare la localizarea Casei de Piatra/Casa Pintii, pentru a le corobora datelor furnizate de speologul Horia Mitrofan in urma cu mai bine de trei decenii, ambigue (neinsotite de o schita topo, pe de alta parte nici Cascada Pisatoarea, nici apropiata Piatra Cerbului, aflate pe malul drept al Lapusului, la nord de Custura Vimei, de pe malul geografic stang, nefiind amplasate pe hartile noastre).

Bate un vant inghetat, petele de nea confera un farmec aparte teraselor separate de hatasurile haturilor, obarsiile valcelelor erau ruginii-roscate din pricina frunzisului fagetelor tinere iar departe, spre Groape si Razoare, apoi sus, la nord-est, spre Preluca Veche (extremitate), marile insule de mesteceni sporesc prin diafan si gratie farmecul peisagistic al acestor locuri.

O luam pe drumul pietruit, dar destul de hartopos, catre biserica ortodoxa cu turla argintie, strajuita de cativa molizi, facil reperabila multumita clopotnitei alaturate, cu sarpanta absolut aparte ondulata, amintind de-o tiribomba a unui circ/parc de distractii.
Imediat vom depasi prin stanga si pe curba de nivel dealul Paltinu.

Coboram o vreme spre valea Arinului apoi, inainte de primele gospodarii, o taiem peste parcelele terate, la dreapta (vest), deasupra vaii Branistea Mare (obarsiei)..

Poposim pe o culme cu un mic varf situat la sud-est de dealul Paltinu, identificabil datorita huciului punctat de un solitar pin.
In continuare ne continuam coborarea oblica spre sud-sud-vest, pe la valea Curetiului – obarsia seaca (pe cursul careia, la circa 4-500 m mai jos se naste Cascada Pisatoarea).

Suntem incantati de pajistea presarata cu dolomite precambriene, ba alb-cristaline, ba inegrite de vremi, dar inainte de toate de numerosii ienuperi cu talii si forme diferite, unii aducand a verzi-argintii flacari, altii parand rastigniti pe solul arid pentru a rezista aprigelor rafale de vant, fiind intercalati paduceilor cu trunchiuri contorsionate pe care se catara impresionantele liane bej-sure de curpeni, mai grosi decat bratul unui barbat puternic.

In dreapta culmii ce coboara spre un promontoriu sudic (la stanga caruia e Piatra Cerbului) se contureaza arida, valea Socilor, aproape seaca. Dincolo de ea e valea Morii si in malul ei drept, fragmentat, Dealul Corbului, bisericuta straveche aflandu-se-n restransul palc sudic de gospodarii.

Mai spre vest se contureaza valea Stanjerilor (traiectul nord-sud) si un alt crampei al catunului Dealul Corbului si-apoi, sub Aspra, valea Rea.

Deasupra localitatii Aspra, spre nord-vest apare, ca un inconfundabil reper, turla bisericii argintii din dealul Pitigai iar in plan ceva mai apropiat, pe aceeasi directie si marcata de un palc de molizi intunecati, e biserica mai mare, de asemeni cu turla argintie, a bisericii din Preluca Noua.

Abia a trecut de ora 8, vremea este ideala, cu toata briza inghetata.
Panorama est-sud-estica se completeaza in curand cu crestele dantelate ale Muntilor Rodnei-zona varful Pietrosul–Buhaiescu Mare si Mic.

Coboram, vag oblic dreapta, versantul arid ce duce spre promontoriul-platou bordat la sud cu faget matur, marcand Lapusul (zona superioara) la cel mult 200 m stanga (vest) de Piatra Cerbului.
Nu peste mult in stinga se contureaza un valcel estic, afluind in valea Curetiului. Deasupra lui e traseul unui vechi drum de carute si o suita de terase inguste punctate cu ienuperi.
La dreapta se contureaza un alte traseu vechi de carute care va parcurge riguros, pe versantul vest-nord-vestic, Custura Pietrei, coborand dupa circa 2-2,5 km in lunca Lapusului, vizavi de Gura Vimii (reper o cabanuta-magazie) veche de lemn.

Urmam drumul si nu peste mult, in dreapta lui, se iveste un palc de pini, sub ei, la dreapta, valea Socilor si deasupra malului sau geografic drept cateva gospodarii din Dealul Corbului. Aici, total stupefiati, dam de o gramada de saci de rafie plini cu pampers, folositi si abandonati.
Atat de departe de orice asezare? De ce tocmai aici? Cine-i aduse, cu ce scop?
La fel am patit si in toamna, pe o vale salbatica curgand in Lapus dinspre Codru Butesei.

Drumul urmeaza mai incolo, descendent, Culmea/Custura Pietrei, punctata cu spectaculoase blocuri de conglomerate gresoase cu numeroase alveole, drapate cu muschi si numite de localnici pietre scrise.
De aici, avansam cu atentie. Spre stanga, se accede spre peretii calcarosi in care s-a dezvoltat Casa Pintii/Casa de Piatra, dar nimeni nu ne-a spuse asta, nici faptul ca poteca odinioara umblata, disparuse-ntre timp.

Pe aici se deschide o superba belvedere spre est.
In plonjeu, la circa 150 m sub noi, curge Lapusul, lutos-cafeniu, in dreapta lui, obligandu-l sa descrie un imens U, Custura Vimei, impadurita cu foioase, vizavi, spre nord, Piatra Cerbului cu impresionantii pereti dolomitici si dincolo de ei, vag conturata, intunecata cascada Pisatoarea.

In frunzisul gros si uscat o minune florala, de la cele dintai exemplare de spanz inflorit la albastrele.
S-a facut ora 10 dimineata cand revenim la Custura Pietrei urmand spre sud-sud-vest drumul de culme.
Intalnim nu peste mult o inseuare, garduri vechi, un fost gard viu din carpeni, un mic cimitir, ultima data folosit in 1974, mai incolo fundatia de piatra, cateva surpaturi ale celor trei gospodarii ce existasera aici din care, in picioare, a ramas doar o sura.

De aici panorama spre est lasa vederii Groape-case izolate pe-un damb, sesul Razoarelor si-n fundal Targu Lapus iar deasupra, albit de nea, Tiblesul.
Poiana cu sura e minunat inconjurata de splendizi mesteceni si plopi albi. Aici se gasesc doua izvoare cu fantanite colmatate.

Suim in culme, pe urma coboram culoarul larg de aproximativ 3-4 m, fost drum de carute, mai apoi de TAF, taind codrul dominat de fag si carpen, nu mai batrand de 15-20 de ani.
La un moment dat dam peste noi sleauri mocirloase de TAF, unele luand-o de-a coasta spre est-sud-est, altele spre sud si unele catre sud-vest.

Noi urmam varianta directa spre raul Lapus.
De-acum ne aflam in fieful primulelor galben pal, viorelelor, mierii ursului, fluturilor albi, galben citrini si maroniu-ruginii. Este din ce in ce mai cald.

Vedem tot mai aproape lutoasa curea soptitoare a Lapusului iar la ora 11,30 (dupa 3 ore si jumatate de la debut) ne aflam in lunca raului Lapus, vizavi de Gura Vimei.
Coboram in aval mal drept, prin fostele holde inguste, odinioara cultivate cu grau de primavara, porumb, ovaz si cartofi, an de an tot mai abandonate, imburuienate si acaparate de arbusti.
Lapusul la stanga, codrul tanar, punctat de bolovani dolomitici inverziti de muschi, covoare de primule, albastrele, viorele, spanzi, mai apoi branduse, anemone, mierea ursului dar si ghiocei si calugari albi in dreapta, mai apoi de-a lungul drumului inirebat, namolos, ce conduce spre o fosta cariera.
Aici spectacolul floral indescriptibil este completate de cateva tufe de liliac salbatic.
Ne aflam in dreptul Custurii Cetatelei, orientata sud-vest-nord-est, un perete stancos dantelat, cu mici varfuri ca de bisericute dar si cu o gura de grota geru accesibila.

Custura Cetatelei obliga Lapusul la o bucla-n U, la nord de ea aflandu-se valea Morii (gura), la nord-vest cateva case din Dealul Corbului de la care drumul de carute coboara-n serpentine spre puntea Salnitei.

Este ora 11,30 si soarele, Lapusul, florile ne indeamna la destrabalare fotografica.
Urzicile si leurda reprezinta pentru ortaci o valoroasa prada vitaminica.

Nici prin cap nu ne trecuse sa ajungem atat de departe si fiindca s-a facuse destul de tarziu ponim inapoi.
Din dreptul Gurii Vimei suim la stanga pe drumul de TAF, apoi prin culoarul silvic spre fostele gospodarii si micul cimitir, ajunsi in dreptul Pietrelor scrise tatonand din nou la dreapta, sperand sa localizam Casa de Piatra/Casa Pintii.
Din nou fara efect.
Abandonam culmea cu drum tatonand la sud-sud-est-est pe deasupra stancariilor, cand conglomerate gresoase, cand dolomite.
Speram sa identificam traiectul vechii poteci.
La ora 14 poposim la belvederea de pe Piatra Cerbului, ametitor balcon precar atarnat deasupra buclei in U a Lapusului, cu Custura Vimei in fata, la sud si Pisatoarea soptind sinucigasa in stanga.
Colegii au ramas in urma (incaltati cu cizme de cauciuc era un cosmar pentru ei deplasarea de-a costa pe versantii abrupti, frunzosi si stancosi, cu valcele periculoase).
Un covor de superbe floricele albastre cerneala, ca niste manunchiuri de margele fine, decoreaza dolomitele bej-intunecate, li se adaugau galben-portocalii floricele scunde, amatoare de calcare si colonii de Sempervivum tectorum verzi-visinii, aducand a miniaturale verze Bruxelles.

Ne regrupam, rehidratandu-ne si ne mancam merindele solarizandu-ne dupa care am declansat o alta serie de prospectari pentru a descoperi Casa de Piatra/Casa Pintii.
De-aceasta data mergem spre sud-vest, de-a coasta, pe o poteca de cervide, pe deasupra peretilor cu pervaze precare, taind doua valcele abrupte si destul de periculoase, mai ales remarcind la circa 80-120 m Lapusul cu apele tulbure.

Eforturile noastre se dovedesc zadarnice.
A trecut de ora 15,30 iar Aurica abandonase de mult, mai apoi s-a lasat pagubas Mitica (alunecand teribil cu cizmele tocite si neavand decat un singur bat de trekking).
Ies si eu pe promontoriul cu ienuperi, accesand o custura conglomerat-gresoasa accidentata.
Ne regrupam si o luam in sus, spre dealul Paltinul.
La un moment dat deviem dreapta, pe la obarsia vaii Curetiului (seaca), mai la dreapta, pe un picior, se iveste halda unei foste galerii in care se exploatase zacamantul de bentonita.

Iesim pe magura cu pin solitar iar de acolo prindem drumul de-a coasta, spre primele gospodarii apoi casa parohiala si biserica ortodoxi din Preluca Veche.
Primim un numar de telefon si promisiunea ca la proxima iesire un batran ne va conduce la pestera neaflata.
Mai talpaluim 1 km pana la masina dupa care o luam spre Baia Mare, incheind splendida zi turistica pe la 17,30.