Rt 25 din 15 07 2010 cu M si A Kelemen, M.Ghetie, Brena si eu
Turism in P.N.M.Rodnei
Vezi GALERIE FOTO
Mijloc de iunie, dupa avertizarile meteo de cod galben si portocaliu pentru furtuni, vijelii, averse, inundatii si temperaturi nefiresc de scazute pentru luna lui cuptor, urmate de o iminenta avertizare pentru zile caniculare. Dorind sa facem o tura in Muntii Rodnei, am trecut la consultarea prognozei meteo pe net via Kappa si Accuweather. Alarmante rezultatele, la ora 10-13-16 furtuni cu descarcari electrice si averse in Borsa. Am propus plecarea la ora 4.30 dimineata din Baia Mare, sperand ca avertizarea de la ora 10 sa fie una eronata, iar cea de la ora 13.00 …sa intarzie nitel, putand sa ne surprinda spre finalul circuitului, intr-o zona forestiera cu sanse de protectie.
Am luat-o prin Cavnic – Budesti – valea Cosaului – Barsana – Moisei. Carosabilul asfaltat era zob mai ales in zona Budesti – Valeni – Barsana, dar asa ceva poate ca reprezenta doar o traditional – mioritica piedica in calea uitarii. Cerul era partial acoperit, evaporarea masiva, pacla si nelipsite neguri dense de pe vai.
Vechea gospodarie munteneasca traditionala
Ora 7.30, eram abia ajunsi in Borsa Fantana, la circa 100 m in amonte de confluenta vaii Zanoaga (ce vine de la Cascada Cailor) cu valea Fantana, langa o pastravarie de dupa 1989.
Era racoare, placut, partial senin. Ne-am luat rucsacii usori, betele de trekking si am pornit in amontele vaii. La dreapta, prin fata unui gater si a marii stive de cherestea, o lua drumul ce continua cu o peteca La Pacura, fantana cu borviz aflata la circa 20 minute distanta.
Noi insa am trecut podul din tuburi largi de azbociment, spre stanga, urmand un vechi drum. Socii isi ofereau rubinii ciorchini de fructe fotogenice, iar pe malul bolovanos al vaii am descoperit savuroase fragute, alaturi de gingase flori albe ale studentului.
Molizii-si purtau fuduli spre crestet noile conuri visinii. Peste vale, in dreapta si la poalele Paltinisului, ne-a atras atentia o veche gospodarie munteneasca traditionala. Numeroase altele de odinioara au disparut treptat, saracind specificul inconfundabil al locurilor.
Brena si primul… regal acvatic
Am ajuns din nou la valea abia formata din confluenta Vaii Rea ( stanga, pe ea vom urca ) cu valea Cimpoiasa (dreapta, pe ea am coborat in final, trecerea dintr-un bazin hidrografic in celalalt urmand s-o facem peste Culmea Cimpoiesului, putin mai spre NE de Taurile Cimpoiesei).
Am evitat traversarea peste podetul precar, devastat de puhoaie, preferand bolovanii… alunecosi din albie. Brena isi acorda primul regal acvatic. Din fericire pentru ea, pe tot circuitul, deplasandu-ne pe firul Vaii Rea, afluentelor acestuia paraie si-n cele din urma in avalul vaii Cimpoiasa, va avea parte de numeroase similare clipe de extaz, facandu-ne s-o invidiem.
O extraordinara recolta de apetisante roscove a aparut la poalele tinerilor molizi. I s-a alaturat si destule Amanita pantherina si Amanita muscaria (toxice dar fotogenice) si doar o singura hriba imbatranita.
Un drum de caruta /TAF se desprindea spre stanga, ducand spre albia traversata de un podet de lemn trainic. Pe acolo ar fi fost calea directa de mers la aria naturala cu zona ( asa numita) de protectie speciala Piatra Rea, dar eu am vrut sa le prezint ortacilor o splendida cascada de pe cursul inferior al vaii Cimpoiasa si pentru asta am continuat inainte, avand drept reper semeata piramida a varfului Cimpoies, stancos, cu molidis rar spre N si vizibil afectat de atacul de ipide pe versantul E-NE dinspre Valea Rea. La stanga acestuia si sus, in plan mai indepartat, se conturau stancariile Rapei Piatra Rea.
La cascada de la Valea Rea
O vreme ne-am deplasat prin bolovanoasa albie secundara a vaii Cimpoiasa, creata relativ recent pe traiectul unui fost drum de TAF. Era destul de dificil, nu din pricina apei, ci fiindca pietrele erau extrem de alunecoase.
Cascada a aparut in fata noastra ca o oblica hasura alb – argintie. Lipseau acum celelalte doua cascade din dreapta ei, una abundenta si vijelioasa, cealalta diafan-filiforma.
Am urcat impreuna cu Brena pragurile bolovanoase pentru a imortaliza de aproape cascada ce curgea pe un jgheab inclinat la 45 grade.
Fuiorul inspumat avea mai bine de 10 m lungime si un metru latime si se stampara o clipa intr-o mica marmita dupa care-si continua curgerea la vale, destramandu-se precum niste nebune plete sarind peste un urias bolovan.
Am revenit la colegii mei apoi am suit pe un fost drum de TAF un prag abrupt si inierbat, iesind deasupra malului geografic stang al finalului Vaii Rea.
De acolo aveam o frumoasa panorama spre Borsa Fantana si in dreapta sus, spre Podul Cearcanului si Cearcanu ( din P.N.M.Maramuresului). O vreme ne-am deplasat suind lejer printr-o plantatie de molid ce ar fi necesitat o grabnica asanare.
Citadela de calcare cu valcele
Printr-o bresa, privind inainte si la stanga, s-a ivit uriasa citadela de calcare cu valcele cu saritori, brane si turnuri a Pietrei Rea. Datorita faptului ca soarele era-n daratul si-n dreapta ei, fiind in umbra, aceasta parea acum sur-albastrie.
Din fostul drum ce o ia spre talvegul Vaii Rea a ramas doar o vaga poteca pe care o urmam. Ajunsi la vale, am mers inspre amonte direct prin albie, alteori pe poteca cu numeroase amprente de ovine.
Treptat, Piatra Rea ni s-a prezentat in deplina-i grandoare, iar spre fundul Vaii Rea ne-au atras atentia amenajarile (noi) din barne de lemn si tarcurile unei stane.
Odinioara a existat o casoaie de stana din barne de molid pe Valea Rea, distrusa de avalanse si-n final de viituri, o alta stana functionand traditional in zona SE a Pietrei Rea, sub Podul Cailor.
In zona S-SV a Pietrei Rea (pe malul geografic drept al Vaii Rea), pajistea bolovanoasa, mai sus acoperita cu grohote, era acaparata de urzici si mii de exemplare de omag rasfirat imbobocit.
Am descoperit si o solitara garofita roz-pal, cu petale zdrentuite si un parfum exotic, delicat (barba ungurului).
Am constatat, insa ca, spre deosebire de verile ultimilor doi ani, aici a reinceput pasunatul turmelor de oi si capre. Braul de molizi tineri care inchidea ca un gard viu zona inferioara a jgheabului grohotos de avalanse era spart, iar efectele pasunatului erau teribil de prezente.
Covorul vegetal de o impresionata varietate si bogatie botanica
Am suit spre Biserica Pietrei Rea si imediat am remarcat nu doar pasunatul agresiv – distructiv, ci si faptul ca tufele de loza ( Salix caprea ) aveau roasa si smulsa scoarta, iar asta trada pasunatul cu capre.
De regula, acea limba de grohote calcaroase cuprinsa intre Biserica Pietrei Rea si Piatra Rea propriu-zisa (un asa zis habitat al caprelor negre si cervidelor), cu o latime de circa 50-60-80 m la baza (spre flancul geografic drept al Vai Rea), treptat ingustata la 30-20-10-5-3 m si suind spre crestetul alpin din Podul Cailor, era drapata vara cu un consistent covor vegetal de o impresionata varietate si bogatie botanica.
Florile de colt (Leontopodium alpinum), barba ungurului (Dyanthus spiculliyfolium), angelica (Angelica archangelica), borbisorul (Sempervivum schlehani), ciocul berzei (Geranium robertianum), ciucure (Campanula granulata), ciulin (Cardus nutans), o varietate cu inflorescente galben pal),degetar galben (Digitalis grandiflora), specii de feriga precum Polypodium vulgare, Asplenium viridae, Phylitis scolopendrium, garofite ( Dianthus carthusianorum), lumanarica pamantului (Gentiana asclepiadea), urechelnita (Sempervivum tectorum, Sempervivum erythreum), Rhodiola rosea, etc.( nefiind botanist nu-s in masura sa identific extrem de multe alte specii) erau deosebit de prezente.
Pasuni si pajisti devastate
Fiind toxic, si neconsumat de ierbivore, a rezistat pasunatului doar omagul rasfirat (Aconitum paniculatum) imbobocit in zona inferioara a Pietrei Rea si inflorit recent pe limba de grohote, in rest totul era devastat de rumegatoarele mici ilegal pasunate in acel areal declarat ca rezervatie cu regim special.
Daca in vara 2008 nu doar pe peretii si branele Pietrei Rea si ale Bisericii ci chiar jos, printre grohote, puteai vedea superbe buchete viguroase de flori de colt (floarea reginei), ieri acestea lipseau cu desavarsire, fiind destul de putine si in zonele stancoase greu accesibile.
Nu am exclus diminuarea numarului lor pe pereti si brane datorita recoltarii de catre pastori (in scop comercial, ciobanii le vand turistilor cazati in Borsa Fantana si la Complexul Turistic si pensiuni) cu ajutorul unei prajini lunga de trei-patru metri si despicata ca o furculita la capat, care se introducea sub corola si cu o miscare brusca floarea de colt era smulsa cu radacina cu tot din causul cu precare resurse nutritive.
Mentionez ca, in perioada 2002-2008, acel jgheab de avalanse nu fusese pasunat. Anterior insa, ca si acum, pasunatul sistematic a devastat si distrus flora din zona.
La un moment dat, pe-acolo cobora turma avandu-si stana in Zanoaga Cailor, deasupra Cascadei Cailor. Revenind la Valea Rea si continuandu-ne deplasarea in amontele acesteia, am constat ca in zona inferioara SE a Pietrei Rea a fost amplasata o stana pentru 250 oi plus taurine, conform baciului Bizau Grigore , de loc din Salistea de Sus, absolut ,,ecologico-traditionala,, cu lese cu cadre din otel beton si plasa de sarma, cu o coliba si un comarnic-casarie confectionate din barne de molid.
L-am intrebat pe baci daca ciobanii lor pasuneaza pe-acolo, pe grohote, cu turmele de oi si capre iar el, mucalit , (taranu smecher si parsiv) mi-a spus ca doar caprele negre pasc pe acolo ?!
Spre Piatra Rosie
Amabil si ospitalier, baciul ne-a invitat in comarnic sa ne omeneasca cu lactate si branzeturi proaspete dar, cu gandul la avertizarile meteo (tocmai trecuse de ora 10) l-am refuzat, continuandu-ne deplasarea pe langa cascadele si repezisurile-n salba ale Vaii Rea spre urmatoarea noastra tinta, Piatra Rosie ( sau Piatra Randunelelor).
Treptat, au aparut dinspre E-NE primele formatiuni de nori cumulo-nimbus, iar panorama larga ne oferea acum imagini de la Rapa Piatra Rea spre Piatra Rea, Cearcanu-Podu Cearcanului, Borsa Fantana, mai departe, spre N, varful Lucaiciasa, Capra si Toroiaga (P.N.M.Maramuresului) iar spre stanga Paltinisul (sau Paltinu, cu amenajarile-n curs ale traseului viitoarei telegondole).
S-au copt afinile, dar recolta pare a fi una foarte slaba, minunatia acestei zone si a traseului era oferita insa de mustinzii de izvoare versanti sistos-cristalini, paraiele adesea cascadate si in principal de Valea Rea iar in dreapta sa, de pentagonala stancarie ruginiu-roscata si surplombata a Pietrei Randunelelor.
Covoare albe, impresionante, de flori
Traversand Valea Rea deasupra unui suvoi cascadat am ajuns intre doua paraie afluind acesteia. Impresionante floralele covoare albe, ca de mireasa, de pe firul si malurile umede ale izvoarelor si paraielor.
De pe aici, in pajistea bogata, au aparut si ruscutele cu corole ruginiu-sangerii (Hyeracium cimaurantia), exemplarele galbene de vulturica (Hyeracium pilosella), superbii bulbuci de munte abia infloriti (Trollius europaeus) , coada soricelului, indeosebi o varietate cu umbrela florala roz, florile galben-portocalii de arnica (Arnica montana) ,muschii verzi catifelati si printre ei iarba de Soldina (Sedium acre) cu floricele minuscule, stelar-galbene, roz-violet-pale.
Apoi rozete de iarba viperei (Scorzonera rosea), trecute flori galbene de martisor (Geum montanum), omniprezente covoare de cretisoara (Alchemilla vulgaris), calcea calului (Caltha palustris, Caltha lacta ( extrem de pascuta de cervide), un mic lan cu albe ghemotoace pufoase de scunde exemplare de bumbacarita ( barba mosului-Eriophorum gracile), albe buchete de flori de gusa porumbelului (Silene vulgaris) alaturi de exuberante graminee, tufe de afin, merisoare si strugurii ursului plus doua scaldatori de cerbi.
Perspective de pe Culmea Cimpoiesului
Jnepenisul decora stancariile si, mai sus, valcelele accidentate, precum si Culmea Cimpoiasa, acolo realizand variabile ca intindere (pen)insule. Pe la 11,30 am depasit Piatra Randunelelor iar la 12,30, in timp ce nebuloasele au invadat cerul dinspre NE si simultan dinspre SV (valea mare a Somesului nasaudean) alarmandu-ne, am pasit pe Culmea Cimpoiesului. Cilindrice inflorescente roz se unduiau fotogenice in briza fierbinte a dupa-amiezei.
Ajunsi pe Culmea Cimpoiesului, aproape pe la obarsia vaii Cimpoiasa de sub Taurile Cimpoiesei (si vestigiile piciorului zidit din piatra pentru fostul funicular ce lega in 1927 Aniesul de Borsa, pe acolo transportandu-se pirita in vederea prelucrarii) am avut subit o si mai vasta perspectiva, de la Rapa Piatra Rea – Podul Cailor si varful Gargalau spre Muntele Cailor, Curmatura si varful Galatului ( pe care se deplasa un turist solitar), varful Laptelui mascand binisor varful Aniesul Mare, Saua si varful trapezo-piramidal Puzdre, piramidal-ascutit vf.Fetei, o parte din Caldarea Puzdre , Borsa Poiana si Borsa Fantana, Toroiaga-Capra-Cearcanu, totul cu un dinamic-spectaculos decor al norilor prevestitori de aversa.
Aici ne-am oferit binemeritata pauza (dupa cinci ore jumatate de la debutul traseului), pe langa sandviciuri si cafea boierindu-ne cu un mar si afine (de cultura), nedorind insa sa starnim mania zeilor n-am zabovit prea mult, coborand versantul abrupt, cu numeroase invizibile foste poteci de turme de oi disimulate de afinis si vegetatia ierboasa, iesind incet pe malul drept al vaii Cimpoiasa, coborand spre caldarea cu stana superioara.
Coliba faina si ingenios construita odinioara, in care am innoptat cu ani in urma fortati de o violenta furtuna, devenise o intristatoare ruina.
Neinspirati, am continuat pe malul stang al Cimpoisei, traversand infernul de urzici de peste un metru inaltime al fostei tarle intercalat cu exuberanta stevie, un ideal habitat pentru vipere (noroc ca eram echipati cu bocanci, sosete groase trei sferturi si pantaloni lungi ).
Imediat dupa aceea, am dat in vechea poteca in serpentine ce acompaniaza prin stanga, pe versantul abrupt frecvent maturat de avalansele iernilor vaii Cimpoiasa.
Aici am admirat inca o data impresionanta cascada ce cade peste un prag inalt de 7-8 m, flancat de jnepeni si arini de munte, continuand apoi vreo 30 m cu un repezis abrupt si spectaculos nu doar prin violenta suvoiului inspumat ci si prin vuietul sau. Peste vale se remarca varful Cimpoies si-n daratul acestuia o alta, impresionanta, perspectiva spre citadela alb-argintie a Pietrei Rea.
Amenintati de cerul cenusiu-plumburiu
Oile erau in staulul mocirlos al stanei inferioare a Cimpoiesei dar traversarea prin stana nu ne-a creat probleme, aceasta fiind pazita de catre vreo cinci superbi catelandri de patru-cinci luni, artagosi, si doi caini destul de tolerant-concilianti. Am remarcat si acolo noua casoaie a stanei construita din dulapi de molid, la soare, pusi la stors si zvantat, atarnand in sedile curate doi casi albi babani.
Mai aveam de coborat, pe o caldura umeda ca de jungla, in timp ce cerul spre Piatra Rea a devenit cenusiu-plumburiu, fostul drum abrupt de TAF spalat de torente, incheindu-ne circuitul de sapte ore jumatate, in care am surmontat o diferenta de nivel de 800 m, atingand cota maxima de 1755 m (conf.GPS) pe Culmea Cimpoiesului.
Masina care a stat ore-n sir la soare a devenit fierbinte si practic intangibila, iar imbarcarea ni s-a parut similara sinucigasei aruncari intr-un dogoritor cuptor.
Pe la ora 15.30, am luat-o catre Baia Mare, privind cu groaza spre cresteturile Pietrei Abe, Pietrosului Rodnei, Golgotei si Culmii Hotarului, mai apoi ale Batranei, inconjurate amenintator de intunecatele nebuloase specifice unei estivale furtuni alpine.
Drumul mizer a facut ca doar la ora 18.30 sa ajungem la Baia Mare (150 km) , luandu-ne ramas bun unii de la altii. De n-ar fi fost intristatoarea constatare a celei mai noi agresiuni barbare asupra minunatei lumi botanice a Pietrei Rea…
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
