Vezi GALERIE FOTO
Senin nocturn si stele si o bruma groasa. Nor imens, de sorginte eruptiv-vulcanica islandeza, plutind manat de curentii de aer pe deasupra Europei (inclusiv a Romaniei) la circa 6000-7000 metri altitudine. Recomandari meteo-medicale de stat in casa… pana trece cenusa vulcanica plina de silicati, sulf si metale grele. Poate-ntr-o zi, doua, poate-n doi-trei ani ?! Risc de ploi acide cu imprevizibile consecinte. Dar si o trista zi de doliu national dupa tragedia aviatica poloneza de pe aeroportul Smolensk. Aud la Radio Romania ca Lucian Bute tocmai l-a naucit in trei reprize si cu un upercut de stanga, soldat cu knock aut, pe chalangerul Miranda. Ioc parteneri turism, Doua apeluri telefonice din seara de sambata au ramas fara ecou.
Ma trezesc la 5 dimineata, iar pe la ora 5.45 plec din casa, dupa ce am aflat in prealabil, via Internet, ca soarele va rasari la Lucacesti la ora 6.35 dimineata. Sunt echipat corect, antibruma si antinoroaie si apa. Orasul pare pustiu.
Sedinte foto cu barza „cocheta”
Traficul se anima nitel dupa Recea si Lapusel. Niciunde-s fazanii din lunca Lapusului, spre deosebire de atatea alte ori. Lapusul e mare si verzui-lutos. Salciile de pe malurile sale prind treptat un contur verde-crud, de gingasa acuarela.
Opresc dupa al doilea pod (de peste un parau esuat in douabalti) pentru a ma incanta la vederea proiectiilor coroanelor salciilor in oglinda siniliu-albastra a apei. Orizontul incepe a se-mbujora de la Creasta Cocosului spre Gutaiul Doamnei si Mogosa.
Opresc si la balta pescareasca Lapusel, fascinat de negurile ridicandu-se diafane, alb-fragile, spre zari. Apoi, continui spre Hideaga, Mogosesti, Danestii Chioarului. Admirand luncile aurite de calcea calului, bordate frivol de ingustele gulere de stufaris ocru-bej si uscat, unduind mladios in briza diminetii.
O barza planeaza maiestuos, dupa care aterizeaza la punct fix in varful unui stalp de telegraf. Opresc si-mi incep „vanatoarea de imagini”. Ea „cocheteaza” cu obiectivul, abordand fel de fel de pozitii si atitudini. Ce mult seamana cu o versata actrita sau cantareata de opera machiindu-se inainte de intrarea in scena!
Vreau s-o speriu, la final, pentru a o determina sa-si ia zborul. E total impasibila. Plec. Atunci decoleaza si ea, aterizand gratioasa pe asfalt dupa ce a descris un amplu semicerc planat in prealabil.
Se mai inalta o data, trece santul si incepe cautarea de melci, rame, broaste si gandaci in iarba argintie, sarmoasa si fosnitoare, din pricina brumei, pasind tantosa precum un arogant honved.
Spre padurea Bavna…
Spre stanga, mijeste Fersigul. In dreapta, peste nevazutul Somes, apar comunitatile de pe dealurile premergatoare Tarii Codrului (Tamaia, Buzesti, Sarbi, Farcasa).
Ce de solarii se amenajeaza an de an pe aici ! Sunt multe si-acum. Remarc si sole deja plantate-n camp cu rasad de salata verde. Admir in tranzit numeroasele tufe de porumbele debordand de albe flori.
Castelul contelui Teleky din Pribilesti ramane in dreapta, imediat dupa cele doua biserici. E tot in rosu, caramida zidurilor fiind despuiata de batrana tencuiala afectata de igrasie, asteptand de mai bine de-un an alta noua, restauratoare.
Ma voi opri abia la intoarcere sa-l mai admir o data si fotografiez, acum lumina e destul de chioara. Deocamdata intru serpuind pe asfalt in Lucacesti, trec de biserica si-o cotesc pe o larga ulita pietruita, in dreapta.
O tin pana spre locul unde continua cu un drum agricol, dupa care fac volta dreapta si mai merg (prin tot mai numeroase si afunde balti) la dreapta cateva sute de metri. Casele se termina si-n stanga apare Padurea Bavna plus esentialul reper, fantana cu cumpana si valau din beton pentru adaparea ciurdelor de vite.
Cotesc stanga si mai merg putin, dupa care opresc. Ies. Brena-si incepe zbantuiala si scalda in iarba brumata, rostogolindui-se-n draci. Ce fericita e !
Starci cenusii (Ardea cinerea) taie orizontul zburand spre Miresu Mare. Uneori stancutele si ciorile (Corvus sp.) se profileaza si ele in perechi pe cerul din ce in ce mai azuriu, fara strop de nori.
Soarele plezneste in puzderii de crampeie, traversand coroanele maretilor stejari pedunculati (Quercus robur) punctate de sutele de cuiburi ale starcilor cenusii si stancutelor obraznice. La tot pasul aud, fara a vedea, insa, caraiturile specifice ale fazanilor. Paralutele, papadiile, iarba, buruienile sunt metalizate de bruma severa. Drumul e noroios dar echipat fiind cu cizme…
Gargara mioritic – patriotarda
Fantana cu cumpana ramane la stanga. Traversez peste podete din tuburi de azbociment doua canale de desecare colmatate cu vegetatie, cotesc stanga, mai merg vreo suta de metri pe malul stang al unui alt canal amenajat in 2008-2009 pentru a drena din excesul apelor freatice ale Padurii Bavna (26 ha rezervatie, Cogna o numesc localnicii), incercandu-se astfel salvarea minunatei paduri seculare de stejari pedunculati (cu trunchiuri groase de circa un metru, netede.
Trec un alt podet –din tub de azbociment acoperit cu lut si pietris- intrand practic in rezervatie. Un panou informativ e in picioare dar… pare o fereastra fara geam. Celalalt e scos si trantit la pamant, ca o alta chioara fereastra. Halal rezervatie! Halal custozi! Bine ca si-au incasat substantiala finantare, in rest…gargara mioritic-patriotarda despre protejarea ariilor naturale, habitatelor, diversitatii…
Majoritatea trunchiurilor si a bustenilor proveniti din recoltarea stejarilor uscati in picioare au fost transportati de anul trecut deja din padure si doar cativa mai asteapta ridicarea si valorificarea.
Stancutele au dat deja alarma. Se agita si starcii, luandu-si rand pe rand zborul. Altii dialogheaza intr-un limbaj si cu un timbru amintindu-mi de un card de gaste.
Surprind totusi cativa incremeniti pe ramurile stajarilor la 15-30-40 m inaltime, in tipice, statuare, ipostaze. Deocamdata contre jour. Ce incantare ! Ma simt ca un vizitator pasionat in atelierul de decorari artistice ale secularelor portelanuri nipone.
Concert simfonic… pasaresc intr-un peisaj mirific de primavara
Ciripesc vrabii, codobaturi, mierle, caraie starcii, uneori galceava lor aducand latratului unor vulpi sau mesajelor bizare emise de capriori.Caraie si fazanii, in dreapta si-n stanga, in fata si-n spate.
Intreaga rezervatie se anima treptat, pe masura ce soarele se-nalta tot mai sus, proiectand in numeroasele balti si mai ales in spectaculoasele, putin afundele meandre ale unui vechi parau, siluetele rectiliniu-scortoase ale falnicilor stejari ca niste cenusiu-brune lumanari.
Ce pacat ca nu m-a insotit nimeni, exceptand-o pe Brena, care zburda nebunatica prin balti, scaldandu-se adesea. Sub stejari, iarba e mai mare de-un lat de palma. Mii si mii de Flori ale Pastelui (Anemone nemorosa) inflorite isi apleaca sub povara brumei corolele alb-roze.
Mai vad si putin inflorescente de intarziate luscute (Leucojum vernum). Dar si urzici moarte (fam. Labiatae) visiniu-roz.si euforbii si leurda imbobocite. Boschetii de porumbele sunt ca niste sprintare buchete imaculate de mireasa.
Un murmur din ce in ce mai animat, similar celui din debutul unui concert simfonic…pasaresc face sa vibreze intreaga rezervatie. Ma simt precum un umil enorias intr-o imensa catedrala romanica sau romano-catolica.
Nu, nu ascult Purcell, Haendel, Bach, Telemach sau Haydn, desi acest murmur silvatico-pasaresc matinal nu e prin nimic mai prejos decat celesta muzica a remarcabililor maestri.
Ma gandesc ca as putea sa ma retrag deja, dupa cele in prealabil admirate dar nu. Mai am o nevinovata curiozitate. Aceea privind starea de vegetatie a lalelelor pestrite (Frittilaria meleagris) de aici si pentru asta urmez voltele largi ale unui superficial drum decupat prin codru, initial spre nord, mai apoi spre est, o vreme spre sud, taind-o peste canalele sinuoase si afunde (profitand de rarele pasaje care permit asta), cotind-o din nou spre NE, iesind in cele din urma intr-o poiana larga mustind de apa, cu numeroase sabiute verzi-argintii de stanjenei (Iris pseudocorus) care vor inflori dupa 10-15 mai.
Cea dintai lalea pestrita, trecuta si uscata
Ce habitat ideal, mi se pare, pentru biberi, nutrii, bizami, testoase de apa dulce… Se aude suieratul trenului ce alearga taind padurea dinspre Miresu Mare catre Fersig si-n final spre Satulung.
Ce splendid se aude rapaitul sinelor calcate de rotile de fier, totul fiind vag estompat de codrul maret si cursul unei apropiate vai (Mariusa) cu un mic repezis soptitor! Padurea aceasta nu are nimic straniu, infricosator, tenebros si asta poate fiindca soarele, scaldand in feerica lumina stejarii uriasi si sutele de tufe de porumbele albite de puzderia de flori, confera intregului un ceva de basm, cu zane bune si harnici pitici.
Lipai si clefai cu cizmele-mi de guma prin pajistea sau noroaiele clisoase, admirand minusculele buchete, sute, de calcea calului (Calthea palustris) galben-portocalii apoi, la poalele unor arbori, acolo unde solul e ceva mai inalt, dau cu ochii de cea dintai lalea pestrita trecuta si uscata. Firesc ! Am ajuns cam tarziu dar…mai caut.
Gasind alte cateva lalele (bibilici) ofilite sau binisor uscate, in cele din urmasi altele, cu corole visinii punctate cu visiniu intunecat, totul suprapus pe un paienjenis visiniu-extra diluat ce seamana-ntr-un fel unei neregulate table de sah.
Nu poti imortaliza asa ceva fara a ingenunchea umil si pios, intr-un fel plin de recunostinta naturii.Cristalele alb-argintii de bruma aduc unei glazuri cristaline sau unei pudre diamantine, mai apoi, dupa ce soarele topeste totul, cristalele devin picaturi confluande-n uriase lacrimi ale diminetii.
Nu-mi mai vine sa plec. Fac totusi o bucla pana la malul stang al vaii Mariusa (poluata menajer, din pacate, cu ambalaje si PET-uri; de fapt PET-urile se pot remarca si-n pajistea rezervatiei, unde au fost abandonate de cei care au extras arborii batrani, uscati pe picioare sau/si necivilizatii turisti de ocazie).
O iluzorie intrare in Paradis…
Intorc apoi, refacand meticulos traseul pe-acolo pe unde venisem, asta deoarece stiam din precedentele-mi vizite ca numeroasele meandre afunde ale vaii de odinioaranu pot fi traversate pe oriunde (nici cu cizme in picioare).
E din ce in ce mai cald, iar concertul pasaresc pare a fi ajuns la tutti fortissimo. Acum adaugandu-i-se cotcodacitul gainilor si trambitatul cocosilor din Fersig.
Incep sa se auda si dangatele grav-melodioase ale clopotelor de la bisericile satelor din jur. Ma uit la ceas. Abia a trecut de ora 9 dimineata. Un uliu sageteaza printre coroanele stejarilor, urmarind o stancuta.
Starcii devin si mai circumspecti. Multi se-ntorc acum din luncile taiate de canalele de desecare trasate dinspre Miresu Mare, Lucacesti, Danestii Chioarului, Pribilesti.
Poarta ramurele-n ciocurile lor intunecate. Altii se giugiulesc, doi cate doi, langa modestele lor cuiburi confectionate superficial din vreascuri uscate (asemanatoare celor de cotofene).
Un cuc sageteaza vazduhul si imediat dupa aterizare-si lanseaza inconfundabilul cant reverberat de ecouri. Eu ies la liziera trecand pe langa cele doua dezolante panouri (cica) informative, indreptandu-ma spre fantana cu cumpana si valau, dupa care o pornesc spre casa.
Opresc insa fascinat de crudele holde inguste cultivate cu grau de toamna sau pentru a admira din flanc o ulita de sat bordata cu pruni si tufe albe de porumbele, sugerand oarecum iluzoria intrare-n Paradis.
Lumea, mai ales babele cu spinarile-ndoite de truda, se-ndrepta agale, sarbatoresc imbracate, spre tintirimul pustiu al bisericilor. Cuiburile berzelor sunt ocupate acum de gazdele intoarse de la prima lor vanatoare.
La castelul Teleki
Opresc la castelul contelui Teleky din Pribilesti pentru a-i admira proportionalitatea si armonia, desi edificiul isi asteapta de peste un an retencuirea si aducerea ansamblului arhitectural baroc la fasta-i imagine de sec. XIX.
Dupa ce m-am imbarcat , am rulat spre Baia Mare fara a mai opri, scrutand orizontul, de la Piatra Tisei de Nistru spre Paltinu si Pietroasa, dealul Soarelului-Seini, varful Ulmoasa-Tocastru-Plestioara, Ignis, Gutai, Mogosa, satra lui Pintea…
Nici urma de nori. Nici macar de acela colbos-vulcanic islandez. Cerul e de un azuriu ultramarin – metalic. Cine stie insa ce pluteste mai sus, pe la 6000-7000 m, sau/si cat va mai erupe modestul vulcan islandez punand pe butuci aviatia europeana, ba chiar si cursele aeriene mondiale ?!
Nici nu s-a facut ora 10 si am ajuns acasa. Din biserica de alaturi, emana in valuri ultraamplificata slujba crestin-ortodoxa, dar enoriasii, dintre care multi prefera sa stea pe trotuare in loc sa intre-n sacrul lacas si sa se incumete sa-ngenuncheze cum se cuvine in fata icoanelor, deocamdata n-au prea aparut.
Vor sosi ceva mai tarziu, curiosi sa vada ( dar mai degraba sa fie vazuti) si nici nu vor sta prea mult ( mimarea si facatura meschina fiind, pare-se, cea care-i preocupa).Grandioasa biserica naturala a Rezervatiei de stejari pedunculati – Bavna, in care tocmai ma rugasem cu putin timp in urma, a ramas undeva la sud si la o departare de circa 23 km de Baia Mare, intre Lucacesti-Miresu Mare-Fersig, acolo neavand acces mimii, fariseii si ipocritii.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
