Vezi GALERIE FOTO
Orice s-ar spune vine primavara, aceasta fiind tradata de temperaturi pozitive cuprinse intre 2 si 10 C, rasaritul soarelui la ora 6,45 si apusul la 18,25, briza nedepasind trei metri pe secunda. Dar una este prognoza favorabila drumetiilor si mult diferita realitatea meteo matinala, in care ceturile joase, generate de incalzire si evaporare, nebuloasele si frigul oferind diminetii un aspect tern, motiv pentru care plecarea spre Chiuzbaia se face doar pe la ora 13.
Pe Valea Chiuzbaii, cativa temerari picnicari sunt deja iesiti la prajit slanina, gratare si mititei, in timp ce soarele isi pune-n valoare caldura, topind crusta de gheata de pe carosabil si neaua imputinata treptate de pe versantii sudici.
In drum, colegul nostru John, inginier minier, indica rand pe rand locurile cu o istoric- multiseculara rezonanta legata de minierit, in principal de exploatarea zacamintelor de aur si argint.
Pe Valea Chiuzbaii
De la mina Hubert, atestata din 1853, mult mai tarziu integrata sistemului de galerii apartinand E.M. Herja, apoi filonul Clementina, cu Mina lui Pitic (galeria sapata empiric pe filonul aurifer, cu tancusul, spitul, ciocanul si tarnacopu, nedepatind ca profil 60 x 60 cm) si putin dupa aceea, spre dreapta, in versantul V-SV al Dealului Poca, o fosta galerie de prospectare geologica ce a apartinut I.P.E.G. Maramures.
In Chiuzbaia (odinioara numita Kisbanya, adica mina Baia Mica) au existat steampuri indispensabile spargerii minereului aurifer inainte de amalgamarea cu mercur si separarea-concentrarea astfel a nobilului metal.
Din Chiuzbaia se continua pe soseaua asfaltata, dar ingusta, inca doi kilometri aproximativ pana in dreptul unui bulz andezitic aflat in stanga.Valea Chiuzbaii, cu inca destule valtori, este afunda si partial captiva in gheturi.
Ignisul sus, la stanga (V-NV), acoperit inca de o consistenta caciula alba de nea stralucinda. Spre dreapta, pe un delusor atrage atentia o cruce alba frumos profilata pe codrul dominat de goruni si cerul din ce in ce mai albastru.
Privind spre SE se deschide o prima si incantatoare perspectiva spre varful Poca, stancos (andezitic) pe abruptul nordic aproape vertical, impadurit in rest. Dar pana la el prim-planul ofera traditionalele case si gospodarii chiuzbaiene la care se adauga, alarmant de repede, cele noi, strident cromatic.
Peste un cot estic al vaii se poate admira si abruptul SV-V al Dealului Blidar, acoperit de foioase si frumos brodat in verde intunecat de catre insulele plantatiilor restranse de molid.
Ciurgaul cu valau este la circa 100 de metri de locul unde s-a parcat. Case traditionale, cu prispe inguste, ferestre mici, fatade spoite in albastru ultramarin sau celest, suri cu superb decorate porti, cuptoare pentru paine si cozonaci dar si pentru miel umplut se vad la tot pasul.
Din fata unui cuptor vechi zambeste un copilas frumusel pe nume Denis care, intrebat cati anisori are, arata patru degete dolofane in timp ce musca sanatos dintr-o prajitura abia scoasa din cuptor de bunica lui. Sunt vestite socacitele din Chiuzbaia pentru talentul lor in arta culinara, patiserie si cofetaria traditionala.
In gradinitele insorite din fata caselor, catre strada ce suie accentuat acompaniind in amonte valea Chiuzbaii spre Schitul Chiuzbaia, semnalat de succesivele panouri indicatoare galbene si marcajul turistic punct rosu, au inflorit ghioceii si brandusele liliachii.
In ograzi si curti nu lipsesc gainile dormitand apatice la soare. Un calm matriarhal, parca un ceva stagnant si atemporal dar nespus de cald si invaluitor, pare ca invaluie aceasta multiseculara vatra a civilizatiei maramuresene, administrativ strans legata de orasul Baia Sprie aflat la doar 7 km distanta.
In Chiuzbaia nu sunt putine rastignirile cu crucile de stejar sau cioplite in piatra, uneori varuite-n alb, cu specific local decoratiuni florale, ghirlande verzi traforate-n tabla ori dolofani, naiv reprezentati, ingerasi inaripati. Ele marcheaza raspantii sau domina pe culmile dealurilor.
O localnica intreaba de ce nu suim pe varful Magura, prin zona sa V-NV, adica prin Lazuri, considerand ca abordarea piciorului si versantului E-SE este mult mai dificila din cauza pantei care trece repede de la o inclinare de 30 de grade la peste 65 grade in zona finala.
Femeia estimeaza ca varianta aleasa de noi ne va pune-n fata unei zapezi groase, prezenta acesteia ingreunand deplasarea. stiind bine locurile, nu era o problema. Returul era stabilit prin zona sugerata de ea, adica prin Lazurile Chiuzbaii.
Panorame…
Se iese din sat si se continua pe drumul pietruit, catre Schitul Chizbaia. Valea Chiuzbaia este foarte aproape acum, in dreapta, flancata de minunate siruri de arini debordand de matisori.
Urcand, panorama de la Dealul Blidar-Piatra Alba-saua Poca-varful Poca – varful Rosu se largeste, permitand vederii varful Chiuzu si o portiune mica din dealurile cu fageturi tinere aflate deasupra E.M.Herja.
Soarele cald naste acvatice firicele de apa din neaua topita, acestea afluind in mici paraiase lutos-maronii ce se grabesc spre flancul drept al vaii Chizbaii tulburandu-i cursul.
Spre N se insira linia electrica de medie tensiune amplasata pe stalpi de lemn in forma de A, continuand spre Schitul Chiuzbaia. La stanga liniei, sus, cu o creasta stancoasa fotogenica, acum scaldata-n soarele dupa-amiezei, se vede mica citadela a varfului Magura.
Marcajul turistic punct rosu apare la stanga drumului, amplasat pe un bolovan andezitic. Imediat dupa el, spre stanga, se desprinde un drum de TAF care trece pe langa o alta rastignire, la stanga lasand o cariera mica.
Se continua prin pajistea marcata de o sumedenie de bolovani andezitici alterati exogen, negriciosi, acaparati de frumoase colonii sur-argintii de licheni, urmarind traseul liniei electrice spre apropiata sa in care fagii au fost exploatati forestier pentru a permite amplasarea retelei electrice.
Se urca in sa pe o poteca larga, acum acoperita cu nea de-un lat de palma, lasand in stanga, vopsite pe un fag, simbolurile silvice sub forma de cercuri rosii aletrnand cu alb si o banda mai noua, galbena, de ocol silvic privat.
Uriasul fag cu diametrul de peste un metru grosime
Directia de deplasare se schimba in unghi drept ( spre stanga-NV), dupa sosirea in sa. Nu exista vreo poteca ce suie pe versantul estic al Dealului Magura dar fagetul rar, intercalat cu cate un maret paltin si arari goruni, permite deplasarea spre NV.
Curand, in stanga piciorului accidentat tot mai frecvent (bolovanos andezitic) se remarca un urias fag cu diametrul de peste un metru grosime si decorat cu bizare excrescente zoomorfic interpretabile de o minte deschisa lumii legendelor si a basmelor prunciei.
Mai sus fascineaza incolacitele, si infiptele-n solul arid, radacini argintii ale unui alt urias fag. Versantul E-NE ofera insa imaginea unui faget nu mai batran de vreo patru decenii, cu splendidele sale exemplare ale caror trunchiuri par trase la strung, atat de perfecta fiind rotunjimea lor.
Frunzisul gros, expunerea versantului tot mai abrupt, neaua topita dar cu apa inghetata nocturn creand adevarate cuirase nevazute de gheata creeaza probleme.
Pe varful Magura
Unica solutie este urmarirea voltelor instinctiv facute de Brena, labradorita, sau pur si simplu slalomarea ascendenta pe potecutele caprioarelor, cerbilor, mistretilor si a vulpilor apoi, in pasajele ceva mai expuse, profitarea precauta de prezenta oricaror temeinice prize, de la tancurile bolovanoase, la trunchiurile arborilor, ramurile mai slabute ale lastarilor si a arbustilor.
Se iese la un mic loc de belvedere spre stancaria verticala cu o antropomorfa silueta solitara a Magurii (E). Un popas de cateva minute pentru odihna dar in special pentru a panorama din valea Chiuzbaia spre vatra satului, varful Poca, Piatra Alba si varful Blidar. Se urmeaza apoi o curba la dreapta, evitand astfel ultima portiune aproape verticala, inghetata si stancoasa si greu accesibila a Magurei.
Iesirea se face acum intr-o sa troienita din care, la stanga, pe poteca cerbilor si urmele unui braconier, pentru a poposi apoi pe varful Magura (882 metri conform hartii Gutinul turistic, zona turistica Baia Sprie-siseti-editia 2005).
Bogdan, ramas sa filmeze, nu a remarcat parcursul nostru in serpentine si continuand sa suie direct intra in impas, fiind panicat si incapabil sa mai faca vreun pas fara riscul de derapare si alunecare periculoasa pe versant.
Il pilotam si il indrumam de pe varful Magura, iar pentru a-l incuraja ii merge-n intampinare John ales cu o subita alunecare soldata cu o cazatura dar, din fericire, urmata de o rapida fixare si redresare, rod al indelungatei sale experiente acumulata in numeroasele trasee parcurse.
Urme de braconieri, culcusuri de cerb si superbele panorame ale dupa-amiezei
Gramezile de crotine noi si vechi de cervide demonstreaza ca mai vietuiesc pe-aici aceste falnice, si devastator prigonite si braconate fapturi, varful Magurii, stancos dar si usor incalzit de soare, oferindu-le un strategic loc de odihna si sansa de evitare a vrajmasilor (adica a ursilor si a lupilor, nu si a celei mai spurcate jivine, ne-omul).
Se panorameaza pana departe, de la stanga spre dreapta , dinspre culmea ce leaga Pasul Gutai de Ingis Est , remarcand varful Iezuri, Scutu Mare, varful Mogosa, la dreapta sa, si aproape, varful Blidar (883 metri altitudine), imediat la dreapta lui dar in plan putin mai indepartat Piatra Alba si culmea impadurita continuand spre Dealul Minei (730 metri altitudine) si Dealul Rosu (767 metri altitudine), in plan mult apropiat conturandu-se saua si varful Poca (787 m), sub acesta, spre nord, un saivan, o casoaie pastorala apoi gospodariile chiuzbaiene disimulate-n troienitele deocamdata livezi clasice de meri, ciresi si pruni.
Au trecut doua ceasuri de la debutul circuitului. Pe custura SV a Magurii, se vede varful Chiuzu dominand cu piramida ascutita si impadurita depresiunea Groape a Chiuzbaii.
Se urmeaza apoi spinarea nordica a Magurii, acoperita cu nea de 25 cm grosime. Urmele braconierului, cele trei culcusuri de cerb, poteca icoronatei salbaticiuni, apoi sleaul larg de vreo 40 cm prin care a fost tractat starvul animalului rapus de parsivul lat, strabat un lung-descendent picior trecand printr-un restrans luminis, cu mesteceni tineri si o superba panorama spre Pietricica , varful lui Ilie, Ciontolau (Arsita) si colosalul Ignis, soarele dupa-miezei scotandu-i in evidenta verticalele stancarii ale abruptului sudic pana dincolo de Piatra Dracului, la coloanele andezitice Lespezi.
Coborarea in saua nordica a Magurii, de unde in dreapta printre molidisul plantat in limbi si mici insule, se vad Schitul Chiuzbaia, poienile alungite ale Prelucii de Sus si in final saua Iezuri, se face prin troiene de peste 45-55 cm grosime.
Doar urmele cervidelor, vulpilor si ale lupilor maculeaza albul de necuprins, argintiu metalic acolo unde topirea de peste zi, urmata de nocturnul inghet, genereaza groase si stralucitoare cuirase glaciare.
Un falnic stejar solitar marcheaza saua din care se coboara in stanga spre Lazuri, abordand versantii alunecati periodic, doar efemer stabilizati, dand de un paraias modest care se poate urma inspre aval.
Ciorchini de fructe rubinii, mere padurete, un cer albastru metalic contrasteaza cu versantii vestici brun-roscati impaduriti ai Magurii. Murmurul zglobiu de paraie, o veche casoaie pastorala de varat, merii si o salcie solitara cu coroanele decorate de gramezi verzi de vasc, dar si panorama spre alba calota a Ignisului, ofera meritata rasplata pentru micul efort facut la urcarea Magurii.
Din nou in Chiuzbaia
Se aude behaitul de mioare care se suprapune cu latratul Ciobanestilor carpatini si hamaitul grijuliu-matern al unei femele frumoase din rasa Ciobanesc mioritic, ce-si pazeste doua ghemotoace flocoase de catei, de nici macar o luna.
Scancetul mieilor si al iezilor se impleteste cu glasul grav-bonom al ciobanului ce imparte pe sol tainul din fan de deal parfumat la saivanul amenajat de doar vreo doi ani la poalele SV ale Magurii, in Lazuri.
Putin deasupra carierei empirice de andezite minunat stratificate si tectonic rasturnate, aflate in pozitie aproape verticala si flancate spre N de o mare suprafata cu grohote marunte, gorunii sobri-negriciosi si mestecenii tineri invioreaza zona.
Urmand sleaul sinuos al unui vechi drum de caruta se ajunge in Chiuzbaia, putin in aval de ciurgaul cu valau, dar mai inainte, se poate admira o data contre jour, de departe, vatra Groapelor Chiuzbaii, varful Chiuzu.
De la NV spre N , se vad cateva vechi casoaie de varat sau folosite de chiuzbaieni odinioara in perioada coasei si a stransului fanului si stancaria bej-ocru a Pietrei Albe scaldat in razele iminentului amurg, cu lumina parca topita-n miere si poleita-n aur.
Dupa trei ore, se incheie circuitul turistic limitrof Baii Mari (25 Km). Numeroasele atractii turistice, de la Rezervatia naturala Situl fosilifer Chiuzbaia (50 ha), borcutul, izvoarele minerale din Groape, varful Ignis, rezervatia coloanelor andezitice Lespezi, stancariile sudice ale Ignisului, megalitii zoo sau antropomorfi andezitici, pana la valcelele cu saritori, cele sase cascade si in final, in Chiuzbaia, varful Iontolan (Arsita) sau valauale pastorale ale Ignisului de Est te determina sa revii in zona.
O agreabila plimbare se poate face si la Schitul Chiuzbaia (6 km din Chiuzbaia) cu hramul Nasterea Maicii Domnului, ridicat in perioada 1985-8 pe amplasamentul unei foste cabane forestiere incendiata de un monah neispravit sau la Mina Piticilor, in memoria geologului Emanuel Klein.
Istoria orasului Baia Sprie
Prospectand istoric-cultural stravechea zona Baia Sprie-Chiuzbaia )strans legate de istoria Baii Mari) se pot afla o sumedenie de lucruri interesante care constituie serioase motive pentru a le cunoaste cat mai de aproape.
Impozanta biserica crestin-ortodoxa din Chiuzbaia, avand hramul Pogorarea Sfantului Duh, a fost inaltata in 1932, foarte aproape de batrana scoala. Istoria Chiuzbaii este indisolubil legata de aceea a orasului Baia Sprie, multa vreme numita Felsobanya ( adica baia, cu sensul de mina, de sus, raportat la Baia Mare-Rivulus Dominarum- aflata mai jos, spre V cu cca 15 km) sau in germana Mittelstadt.
Exploatarea aurului si argintului este semnalata aici incepand din Epoca bronzului si amintita documentar de prin 1141, din vremea colonizarii sasilor in regiune.
Din 1329, Baia Sprie avea sa se numeasca Mons Medius
Din 1329, Baia Sprie avea sa se numeasca Mons Medius, iar in anul 1774 a fost publicata prima cercetare stiintifica a exploatarii minereurilor. Desi existau urme ale unor vetre de civilizatie inca din sec. I-II d. Chr., Baia Sprie apare atestata documentar mult mai tarziu, abia in 1329, pe vremea regelui maghiar Carol Robert, cel care avea sa le acorde locuitorilor zonei unele privilegii.
In anul 1360, Baia Sprie a purtat numele de Montana Nostra pentru ca in 1348 sa se numeasca Civitas Medio Montis, Felsobanya in 1390, din nou Civitas Medio Montis in anul 1406 iar dupa 1851, din nou, Felsobanya. Daca mina e analog cu baia, spria deriva din limba latina si are semnificaaia de aspru, dur (asper), cu sensul de extrem de dificil de exploatat.
Germanul calator Georg Vagner a cercetat pe la 1540 minele din perimetrul oraselor Baia Mare-Baia Sprie, mentionand minierii-baiesii-care constituiau majoritatea ocupationala, cele 14 localitati din apropiere, din care doar doua unguresti, restul romanesti, intemeietorii lor fiind insa sasii.
Giovan Gramo, un alt calator german, mentiona la 1564 ca orasele Baia Mare si Baia Sprie sunt locuite de unguri, iar satele imprejmuitoare de catre romani. Mihai Olahus avea sa vorbeasca de ocupatiile minieresti de la nord de Somes. 
Atat minele baimarene cat si cele din Baia Sprie au fost in proprietatea reginei. in anul 1411 cele doua apropiate orase au fost donate de catre regele Sigismund lui Stefan Lazarevisc, un despot sarb, in schimbul cetatii Belgradului, iar in anul 1427 Gheorghe Barncovisc avea sa devina proprietar pana in perioada domniei lui Iancu de Hunedoara (1446-1453). Acesta, ca si fiul sau Matei Corvin, aveau sa le acorde cateva serioase privilegii celor doua orase.
In perioada 1460, de la vandalizarea Baii Sprii de catre printul polon Albert, cel care devastase orasul, la atacul turcilor in 1562, incendierea lui aproape in intregime in 1589, cedarea minelor statului, in schimbul scutirii urbei de dari, epidemia de pesta din 1710, invazia tatara din 1771, inundatia catastrofala din 1780 si invazia de lacuste din 1782, orasul a trecut prin deosebit de zbuciumate evenimente care l-au marcat.
Conscriptiile imparatesei Maria Tereza din 1778-1790 mentioneaza o populatie de 3165 locuitori din care 214 mestesugari, 1368 minieri, familiile avand cate doi copii, 7 instructori scolari, 117 slugi, 5 preoti, 51 saraci si cersetori pe langa care sunt amintiti 19 croitori, 14 negustori, 13 macelari, 35 de fierari, 36 cizmari, un pantofar si un singur cioplitor de lemn.
Ulterior, un recensamant german efectuat la 1850 atragea atentia asupra minoritatilor diferite, vietuind insa in deplina armonie ( romani, germani, maghiari, nemti, slovaci si foarte putini tigani).
Chiuzbaianul Trib Gligor, taran, a facut parte in 1892 din delegatia memorandistilor condusa de preotul sisestean dr. Vasile Lucaciu, plecata la Viena pentru a revendica drepturile egale ale taranilor transilvani.
Cultural privind lucrurile, din sec. XVII Baia Sprie a avut un centru de ceramica format din breslele de olari apoi in acest stravechi oras a activat maestrul penelului, pictorul Aurel Popp (1932-1960),prietenul marelui Nicolae Tonitza si a poetului Ady Endre.
O serie de edificii din Baia Sprie poarta amprenta istoriei, astfel Primaria a fost construita in stil baroc in 1739 pe ruinele unei vechi constructii cazuta prada barbariei tatare in 1539.
Monumentala biserica romano-catolica din P-ta Libertatii a fost construita in perioada 1847-1855, cea reformata intre anii 1889-1890 iar fosta biserica greco-catolica Adormirea Maicii Domnului, azi ortodoxa, a fost edificata in anul 1793 in timp ce cladirea fostei Directii a Minelor a fost construita in 1733 (urmand amenajarea sa ca hotel), Scoala Zarda a fost terminata in 1890, Fantana Stoll, din flancul sudic al bisericii romano-catolice, a fost turnata in metal in partea a doua a sec. XIX, in 1754 fiind ridicata casa de lemn a lui Samuel Csaszi iar capela Calvaria, aflata la poalele SE ale Dealul Minei, a fost zidita in 1848.
Lacul Albastru, Lacul Mogosa, partiile de schi Mogosa si suior, borvizul de pe Valea Borcutului constituie reprezentativele atractii turistice ale orasului Baia Sprie impreuna cu numeroasele trasee spre Ignis si Gutai, cele mai multe dintre ele fiind marcate turistic si introduse in hartile si monografiile de specialitate.
Amatorii de turism speominier au ca serioase obiective de vizitat in zona Putul Francisk, Filonul principal, altitudine medie 729 m, lung de 2,2 km, lat de 6 m, pe alocuri chiar de 20 m,cu o adancime maxima de 1000 m si numeroase ramificatii pe filoane secundare, zona Baia Sprie fiind cartacterizata din punct de vedere geologic drept una dominata de rocile sedimentare marine tertiare , cu incluziuni vulcanice piroclastice intrerupte in Miocen si Pliocen de vulcanite de tipul dacitelor si andezitelor.
Filonul nou e caracterizat de prezenta aurului si argintului spre suprafata in timp ce zacamintele de plumb, zinc si cupru se afla la o mai mare adancime. De fapt, in zona miniera Baia Sprie geologii au determinat existenta a 90 minerale diferite.
O foarte recenta lucrare stiintifica semnata de arheologul dr. Carol Kacso, realizata si editata in excelente conditii grafice cu sprijinul Muzeului de Istorie si Arheologie din Baia Mare si impreuna cu speologii Clubului de Speologie Montana din Baia Mare, vine sa puna si mai bine in lumina bogatul si interesantul trecut istoric extractiv si prelucrator minier al zonei Baia Mare-Baia Sprie si in intreg Maramuresul, in consecinta sugestia este sa veniti si sa vedeti !
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
