Vezi GALERIE FOTO
-7 C grade in Baia Mare si Somcuta Mare dimineata la ora 6, 1022 mm Hg presiunea atmosferica, vant slab si o zi insoritacu temperaturi de 3-6 C peste zi prevestind incalzirea prognozata incepand cu 11 martie. Traseu nemarcat turistic, precum marea majoritate a celor parcurse an de an, dificil ales dar inspirat, avea sase dovedeasca, in cele din urma, o instructiv-agreabila premiera.
Plecarea se face din Baia Mare spre Buciumi via Remetea Chioarului – Somcuta Mare, pentru a evita catastrofalul carosabil al soselei nationale Baia Mare-Dej-Cluj Napoca (in partea sa pana in Somcuta Mare).
Scurt popas la podul Catalinei pentru a admira lenesa curgere a Lapusului, cu apele verzui si superb plutinde sloiuri ciudate, ectoplasmatice parca, printre flancatele-i maluri cu monumentale salcii si plopi.
Inca o oprire spre Remetea Chioarului pentru a constata inca o data, trist-amar, imbecilitatea arhitecturala neocrestin ortodoxa exemplificata de kitsch-osul contrast dintre armonioasa silueta a bisericii de lemn, monument istoric, si mult mai noua biserica cu un turn central si alte sase mai mici, trimitand stilistic la musulmanele minarete.
Buchetele galben-pal de ciubotica cucului.
Dupa solicitarea acordului amabililor salariati de-acolo care ofera cateva informatii privind toponimiile, exploatarea de piatra situata la gura vaii Slatinii, un alungit (pe directia E-V) canion sec fierastruit milenar in calcarele eocene sedimentate pe fostul fund al marii Sarmatice.
Pornind de pe liziera vestica a padurii de foioase intercalata cu o matura, pe alocuri, plantatie de pini, pe malul geografic drept al vaii Barsau, se ajunge la un drum de caruta, din fericire inghetat bocna (mocirlos la retur), acoperit cu putina nea discontinua. De pe taluzul tern zambesc mici buchetele galben-pal de ciubotica cucului.
O punte pastorala sare de pe un mal pe celalalt al vaii Barsaului aproape de gura Vaii Rea, adica vizavi de Moara Buciumi (situatalangasoseaua spre Dej). La gura Vaii Rea se vad un modest saivan si douacolibe ciobanesti, pustii insa.
Flancul drept al modestei Vai Rea, inafara perioadei ploioase si a topirii zapezii, cu caracter de torent uneori, se terminacu un promontoriu in care calcarele eocene se prezinta stratificate dar tectonic fracturate, deasupra lor dominand o splendoare de padure de pini. Acolo, pe un pin, e un reper, Bs 123 marcat cu rosu si alb in dreptunghi.
Unica valva pietrificata de scoica
Talvegul Vaii Rea se parcurge continuand spre S-SE, renuntand treptat de valea Barsaului ramasa-n dreapta. Un vechi drum de caruta urmareaza liziera din stanga, suind oblic si lejer spre zona de V-SV a Ulitei Pietrei, calcaroasa, cu grohote printre care se observa izvoare efemere confluate intr-un modest parau fara nume, aflat vizavi de Distileria Buciumi (situata ca si Moara Buciumi pe marginea soselei Baia Mare-Dej insaaproape de drumul ce suie catre Curtuiusu Mare si-n final in Fericea si la umbra Padurii Gruiului, preponderent de pin ).
De aici se ajunge intr-o poienitacu un solitar mar inconjurat de un gard din leturi de brad putrezinde ( in dreapta) delimitand probabil o fostagradinaa unei gospodarii.
Pinii mari alterneaza cu cei spontan aparuti din semintele purtate de vant, intercalandu-se ienuperilor nu mai inalti de-o schioapa, alteori de pana la trei metri si cu o alura de flacari verzi-argintii, porumbarilor, paduceilor, carpenilor, teilor, macesilor, fagilor si jugastrilor dar si din ce in ce mai prezentelor, groase si intortocheate, liane ale curpenilor termo-calcarofili.
Printre calcarele auriu-ruginii, adesea avand un aspect de solzi mari dar subtiri si cu un clinchet sticlos-acut la atingere, se observa o unica valva pietrificata (fosilizata) de scoica aducand ca formasi marime valvelor de midii.
Suind, se parcurge o altapoienitain care drumul de caruta/TAF o ia aproape in unghi drept spre E ocolind Ulita Pietrei. O poteca se desprinde insa pe curba de nivel catre SV, depasind o ingusta zona mocirloasa cu sforace, mohor si pipirig.
Cararea coboara usor apoi, se orienteaza spre S pe versantul calcaros presarat din ce in ce mai consistent cu stancarii negricioase si grohote. Arari fagi contorsionati, cu radacini serpeste-ntinse pe solul arid, incantasi starnesc imaginatia.
Bratul stancos al Ulitei Pietrei cu alura unui zid de cetate
Trebuie ocolit, insa desetul tepos prin care se suie parasind poteca, spre SE. Imediat apare zidul calcaros inalt de aproximativ 10-12 m al capatului SV apartinand bratului scurt al Ulitei Pietrei.
Stancaria intens fracturata posttectotonizari are alura unui ruiniform zid de cetate medievala. Prin dreapta Ulitei Pietrei se vede o vaga potecuta cu originea inspre S, in livada scapatatade pruni intercalata cu pini.
Zidul are un picior usor inclinat si infipt intr-un valcel sec.
Se poate ocoli prin bazapentru a reface traseul deja cunoscut dar preferabil este sa se suie direct pe versantul accidentat din vestul sau pentru ca, in final, popasul sa se facadeasupra lui.
Coasta sirenei
Aici atrage atentia un fragment de coasta de sirena- Halitherium ce vietuise cu milenii in urma in Marea Sarmatica. Fragmentul coastei de sirenaare doar vreo 8 cm lungime, e usor arcuit, aplatizat, lat de 10 mm si gros de 1,5-2 mm, bej-ocru si poros.
De pe zidul calcaros se deschide o splendida panorama spre valea Barsau, dincolo de ea lineara sosea spre Dej, apoi Dealul Curmaturii (501 m) , dealurile suind spre Curtuiusu Mare si-nspre SV ,cel mai inalt, Cornu Plesii (557 m) de deasupra satului Varai (adicape la limita jud. MM-SJ).
Pinii si cornii intens imbobocuti decoreaza superb aceasta zona, altfel arida. Coborarea se face de-a coasta in Ulita Pietrei, bratul ei scurt, cu un zid calcaros spre E, este inalt de 7-8 m.
Un arbore modest are ramurile infasurate in verzi, frumoase, ghirlande de iedera. Planseul ulitei largi de circa 4metri, cu peretele vestic discontinuu si fracturat, nu mai inalt de trei metri, este acoperit cu nea inghetata, groasade un lat bun de palma.
Pe o buza insorita, prin frunzisul uscat,ruginiu, de fagi uriasi si contorsionati, se observa trei floricele albastre. Printre bolovani, se deschide o gura descendenta de galerie activa, drenand periodic apele de suprafata.
Nu are mai mult de 80 cm diametru si nu poate fi prospectata speologic, ci pare blocata cu arocament dupa circa 1,5 m.
Pestera fara tavan
Spre nord, Ulita Pietrei, diverticulat-labirintica, are o orientare generala N-S, ea producandu-se prin clivarea rocilor pe directia E-V datorita terestrei tractiuni, pe o diaclaza vizibila in bratul mare.
Putin la NV de Ulita Pietrei s-a format pestera care de fapt nu are un tavan. In peretele din dreapta se poate admira un scurt horn, nu mai larg de un metru, pe care cu prudentase poate accede in platoul carstic estic iar mai apoi, coborand vertical, cca 3,5 m lungime, o radacinagroasade fag schilodit de ariditate.
Verzi ferigute lucioase, numite limba cerbului, decoreaza alaturi de muschi si albele gulere de nea calcarele bej-aurii.
In directia NV-V-SV se patrunde in Ulita Pietrei propriu-zisa, cea cu un perete vestic inalt de 8-10 m si altul estic mai scund, pe la mijloc legate intre ele de un fag urias, dezradacinat partial, aducand unei oblice punti de legatura, ulita nedepasind in latime trei metri, fiind gros acoperitacu nea inghetatasi maculatade rare urme de vulpi.
Nicio salbaticiune, nicio pasaricamacar, nu este prezenta in zona linistita, insorita si placuta. Spre nord se ajunge la diaclaza si la intrarea in pestera stramta, cu peretii si tavanul teribil zdruncinati tectonic, cu roci de varii marimi gata, gata sase desprinda, fiind capabile saaccidenteze orice habauc neechipat corespunzator si mai ales neexperimentat speologic dar iresponsabil de curios.
Spre N, Ulita Pietrei se desparte-n Y ca o serpeasca limba. Varianta NV prezinta un perete maricel, cu o micaarcada de grota-n baza, fiind separatade cea N de o custura stancoasa, cu vreo doua palnii restranse prin care se dreneaza apa.
Inainte de a iesi in pajistea nordica, cu pini, din Ulita Pietrei, tectonicele transei pietroase se terminacu doua conjugate doline impresionante.
Pe podisul impanzit de pini, ienuperi si arbusti
Prin culoarele Ulitei Pietrei poti strabate vreo 45 de minute, dupa care alegi perspectiva estica oferita de albele calote ale Chicerei ( 361 m alt) si in continuare a Dealului Frasinetu (513 metri altitudine), respectiv a varfului Hovrila (536 m alt.).
De acolo, se strabate un deal plesuv, erodat-stratificat-sedimentar pe o fata SV (cotat pe harta topo 429 m , la NE de el putandu-se admira Hovrila) aflat practic la SE de obarsia vaii Slatinii.
Spre est, urmand pajistea alungita inconjurata de huciul de foioase, pinii si ienuperii rari, nelipsitii arbusti teposi, se remarca un drum de caruta/TAF albit de nea ce coboara pe flancul drept al vaii, pe liziera plantatiei mari de pini.
Spre est nu se poate continua, din cauza unui urias amfiteatru stancos-calcaros, impadurit cu huci dens. insa, o potecasudicasuie lejer un versant, fiind treptat orientataspre SE-E, urmarind fidel buza superioaraa amfiteatrului.
Un aven cu gura largade 1,5 m, afund de vreo 7-8, pare case continua cu o galerie nordica cu pereti si tavan format din bolovani instabili, gata sacada.
De la aven inspre S se desfasoara o alta ascendenta ulita de piatra, larga de circa 1.5-2 m, lungade aprox 25-30 m, afundade 2,5-3,5 m si cotind in unghi drept pe directia E dar acolo avand aspect de ingusta terasa ori fost drum, lat de 2-3 m, terminandu-se cu o suita de alunecari haotice in buza amfiteatrului.
Se urca pe langa santul ulitei, dupa care se taie peste zona cu aspect de terasa, iesirea facandu-se in podisul estic impanzit de pini, ienuperi, arbusti.
Spre E-SE-S se desfasoara un platoul alb cu neaua inghetata, terasat si cultivat odinioara, cu cativa meri batrani si stejari invadati de splendide globuri verzi-galbui de vasc, unele purtand mii de alb-translucide margele vascoase.
Nu se vede nici salbaticiune sau pasare, doar rare urme de caprioare, unele de iepure, mai multe de mistreti adulti si godaci tineri.
In loc de ghiocei… peturi si doze de bere
Urmeaza un ocol larg, dupa care se poate continua pe la liziera spre E si surpriza, se ajunge in malul geografic stang al obarsiei sudice a Vaii Rea, extrem de povarnit, netraversabil spre Dealul Frasinetu, cu talvegul ce prezintao suita de ruperi de panta si cascade de cel mult 1,5-2 m inaltime plus numeroase si obstruante doboraturi de vant.
Dintre ramurile frunzoase si uscate ale unui fag doborat, zboarala nici un metru o frumoasa bufnita, falfaind silentios-gratioasadin aripile-i cu anvergura de aproape un m.
Valea accidentata obliga la urmarirea ei in amonte (spre S) pana aproape de obarsie iar acolo, la traversarea catre versantul opus.
Urmand versantul grohotos-calcaros se ajunge la vest de Dealul Frasinetul. Desi locul pare ideal pentru ghioceii de stanca, nici vorbade asa ceva, in schimb e plin de pet-uri si doze de bere abandonate de pastori.
De acum deplasarea este din ce in ce mai lejera, daca se continua spre E o lunga si neregulata pajiste acoperitacu vreo 25 cm de nea inghetata. In dreapta se observa un faget tanar, iar spre stanga bazinetul accidentat al Vaii Rea cu cei doi afluenti ai sai ( unul sudic, celalalt estic).
Privind in urma, se poate vedea platoul cu pajiste din capatul nordic al Ulitei Pietrei , Dealul Curmaturii si in departare Cornu Plesii si Prisnelu Varaiului iar in dreapta lor dealurile impadurite ale Curtuiusului Mare, valea Curtuiusului orientataV-E si dincolo de Buciumi, pe undeva deasupra Padurii Gruiului, o culme cu razlete gospodarii si case disipate-n livezi batrane aferente Valenilor Somcutei.
Spre E-NE se traverseaza un alt parau calcaros, modest, afluind in bratul estic al vaii Rea, ce suie pe un drum de TAF la saivanul abandonat dar inca o vreme utilizabil amplasat in zona NV a Dealului Frasinetu si Dealului Mestecenilor.
Atrag si aici atentia ponoarele si dolinele in trepte. Treptat panoramele se largesc soarele orbitor facand ca neaua inghetata sa straluceasca feeric.
Un drum traverseaza acolo culmea pe deasupra saivanului, de la S spre N, si descinde in dreapta Vaii Rea, la capatul drumului de TAF pe care se coboara.
Panorame…
Pentru a scurta traseul, se poate urma acest drum , insa fara a ajunge pe varful Hovrila si nici pe hotarul Prislopului la SE, o imensa antena de otel , de vreo 45 m, fiind instalata acolo cu ani in urmade membrii Clubului de Speologie Montana din Baia Mare, foarte aproape de acele faleze calcaroase eocene cu numeroase fosile si nici nu am fi vazut la N-NE vatra afund-labartata a Hovrilei.
In consecinta, perseverand se ajunge la o mare holda partial acoperita cu nea, pe alocuri in gliile suculent-negriciase remarcand coltul germinat in toamna al boabelor de grau.
De la Hovrila si atunci se coboara prin braul de faget si neaua groasala stanga, dand in alte holde terasate, unele cu insirate clai vechi de paie si miriste. O casuta-baraca spre obarsia Vaii Rea este pitita la marginea huciului.
Urmand culmea nordica, se traverseaza un delusor (nud pe versantul E-SE, impadurit la N ), de unde se poate admira si fotografia biserica veche, moroseneascadar cu sarpanta si turla ascutitaacoperite cu tablagalvanitzata, la NE o rapamare, sedimentar- bej-ruginie si peste ea, si nevazuta vale a Cioltului, mai micile rape calcaroase din Dealul Colnic, la dreapta acestuia hotarul Butesei si-n fata, peste Defileul Lapusului, Codru Butesei si podisul prelucan framantat.
Spre N, relativ departe, scaldat in soare, se vede orasul somcuta Mare apoi Finteusul Mare cu inconfundabila-i biserice alba, la vest o gena-ngustadin Valenii somcutei. Se poate repera, cu toata evaporarea generata de soarele cald, si varful Mogosa, Ignis, Pietroasa precum si dealurile impadurite din zona Nistru-Cicarlau-Seini.
Urme de caprioare si mistreti, dar si amprente ale lupilor
Un drum de culme se angajeaza pe directia NV-N, o varianta a lui desprinzandu-se spre Hovrila, poate si spre obarsia vaii Slatinii-cariera de calcare cea din stanga angajandu-se descent pe flancul drept al Vaii Rea-firul estic.
Urmand-o se ajunge deasupra unor terase inguste si deocamdata cultivate primavara, continuand cu o pasune punctata cu ienuperi, pini si arbusti teposi spre V.
Pe drumul treptat dezghetat, inmuiat si noroios, se observa nu doar de urme de caprioare si mistreti, ori de vulpe, ci si peste amprentele lupilor.
Drumul de TAF lasa un mare faget tanar la stanga, dupa care o taie spre vest prin plantatia de pin, parand a se curma brusc dar facand scurt o volta-n unghi drept si la stanga dupacare continua in avalul tot mai largitei, dar modestei ca debit, Valea Rea.
In iarba uscata a restranselor poienite si mai apoi intr-o restransa livada abandonata de pruni se pot admira primele corole, albe si bordate suav cu roz, ale florilor de paralute iar mai jos, preponderent in rapa abruptaa malului drept al Vaii Rea ( expus spre S), apar solitare, grupate 2-3 si-n final sute, de floricele portocalii de podbal ) iar primulele isi deschid boboceii pentru a se hilizi bucurosi soarelui primavaratic.
Se traverseazaultimele 200-300 m ale Vaii Rea pe malul sau stang, iesind la confluenta cu vaii Barsaului, urmand-o panain incinta carierei. Intreg circuitul dureaza doar 5 ore in care peisajul este unul cu totul inedit.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
