Vezi GALERIE FOTO
Prognoza meteo demna de luna martie, 8-9 C in Firiza, resimtite ca 11-12 C, precipitatii ioc, cer variabil, pe alocuri uneori senin, vant slab dinspre NV. Am pornit la ora 10 din Baia Mare spre Firiza – Blidari. Era soare si de n-ar fi gropile asfaltice din Lunci pana-n buricul Firizei…O matinala pacla vaga plutea pe deasupra lacului de acumulare Firiza, inghetat si alb imaculat.
In curand am panoramat spre varful si Piatra Bulzului. In dreapta lor, s-a profilat apoi piramida ascutit-impadurita cu fag a Chicerei Mari ( 1048 m), in alt plan, mai spre NE, s-a ivit apoi o alta piramida impadurita cu foioase intercalate cu conifere, cea a varfului Tarsei (1194 m).
Am trecut succesiv de confluentele vailor afluente de-o parte si de alta a vaii Firiza (Crivei, Highea, Frantusca, Pistruia, depasind astfel si cateva minihidrocentrale, azi proprietatea unor investitori straini (dovada ordinea si estetica lor ) dar si pastravariile aflate de-o parte si alta a soselei.
Pustietate si dezolare la vechea pastravarie Pistruia
Dezolanta ni s-a parut acum vechea pastravarie Pistruia, pana in 1989 o bijuterie piscicola a Directiei Silvice Maramures. Vilele, casele de vacanta, cabanele, nu putine cochete, erau pustii la rand. Printre ele mai supravietuiau miraculos vechile gospodarii firizene si blidarene traditionale, unele cu niste casute demne de cele mai fain ilustrate carti cu povesti.
Acestea au prispele inguste sprijinite pe stalpi de stejar, modest dar cu gust deosebit ornati, iar fatadele lor spoite intr-un catifelat albastru ultramarin ori in pastelate culori peste care s-au tras cu trafaletul (stravechi) benzi florale paralele, in tonuri vii, proaspete si de un poetic optimist indesctiptibil.
Gospodarii vechi din Blidari 
Neaua aparea vag pe versanti si imediat dupa aceea pe marginea carosabilului. Mai sus de pastravaria Pistruia ea era prezenta si pe asfaltul desfundat, in curand depasind un lat bun de palma in grosime dar, desi era inghetata, au aparut deja mincinos-primavaraticele balti, pe alocuri destul de afunde.
Am oprit in dreptul ultimei gospodarii vechi din Blidari, pana in urma cu trei-cinci ani pitoreasca, minunat, desi intr-un fel strident, spoita in galben, carmin si ultramarin peste care s-au aplicat floralele benzi cu o alta culoare.
In curand va fi o ruina, pacat ! In schimb o flancau vreo trei case de vacanta care nici pe departe nu aveau pitorescul modestelor casute de odinioara. De aici ne-am luat rucsacii usori si betele de trekking, pornind spre apropiata si intens vuinda din pricina turbinei actionata de apa, CH3 Blidari.
Spectaculoasele tancuri stancoase
La confluenta vaii Sturului cu valea Blidarului (adica obarsia vaii Firiza) am avut o prima perspectiva spre Culmea Strambei si tancul ei stancos ce aducea unei medievale cetati, botezat Piatra Lupului.
Culmea Strambei, paralela cu valea Blidarului si drumul auto-forestier ce o acompania pana la fosta rampa de afluire-sortare-incarcare a bustenilor din zona Stevia Mare, se avanta-n continuare in sus ( NE-E) continuand impadurita cu foioase si prezentand vreo doua inseuari spre varful Tarsei.
Pana acolo, insa, versantul sudic oferea vederii mai mult sau mai putin intinse zone stancoase spectaculoase. Personal am parcurs integral Culmea Strambei pana sub Stevia Mare (cu Papa si Oana) revenind in avalul vaii Blidarului, in urma cu ceva ani, pe 1 noiembrie ,adica in Ziua Mortilor si a Luminatiei, prinzand seara tarziu o feerie generata de palpaindele lumanari si candele aprinse de localnici in razletele, micutele, lor cimitire aciuate prin livezile de pruni si meri clasici din preajma gospodariilor lor.
Mai intai am coborat in talvegul bolovanos-accidentat al finalului vaii Blidarului pentru a admira acolo un spectaculos prag stancos si mereu intunecat peste care se pravaleau suvoaiele apei vaii alb-inspumate.
O punte precara sarea de pe un mal pe celalalt. Am iesit in drumul forestier, dupa care am trecut la stanga, prin curtea cabanutei silvice apartinand pepinierei de molizi de aici. Neaua atingea 18-20 cm grosime, nu si pe versantul acaparat de huci rebel pe care l-am abordat pentru a da curand de banda silvica rosie ce suia fidel pe Culmea Strambei depasind andeziticele metereze superb stratificate ale Pietrei Lupului.
Urme de iezi, caprioare si mistreti
Desi minihidrocentrala vuia continuu si oarecum sinistru la nici 100 m, am remarcat pe sol proaspete crotine de ied si caprioara, apoi am dat si de culcusurile nocturne ale acestora.
Scurmaturile aprige ale mistretilor, ca si dejectiile lor inconfundabile, au fost vazute nitel mai sus pe culmea care castiga rapid panta, fiind si alunecoasa din cauza doboraturilor de vant ascunse sub putina nea sau frunzisul umed-muced.
Nu peste multa vreme, s-au ivit aglomeratele vulcanice brun-negricioase dure, bolovanii de varii marimi fiind cimentati de vulcanica cenusa. Am suit o portiune direct pe culmea custuros-rugoasa apoi, ajunsi la baza sudica a abruptului stancos impresionant al Pietrei Lupului am recurs, obligati de accidentarea reliefului, la un traverseu oblic-ascendent dreapta.
Doboraturile vechi de furtuni ne-au bagat din ce in ce mai des neavenite strambe, obligandu-ne sa le calarim ori sa ne cataram peste pragurile stancoase drapate cu muschi catifelati, alteori cu mirabile sloiuri de gheata aducand unor topind-scurse aripi alb-translucide de ingeri.
Colegii mei au decis sa faca o volta larga dreapta si-n sus in timp ce eu am abordat direct versantul foarte inclinat, ba denudat dar inghetat, ba acoperit de frunzis gros, ascunzand sub el parsive ramuri ori roci alunecoase.
Pe crestetul Piatrei Lupului
Dupa 13/4 ore de la debutul excursiei am atins crestetul cu doua niveluri de altitudine a Pietrei Lupului. Unul SE ceva mai jos, si cu aspect de crenelat turn de sah, dar cu o larga belvedere spre Blidari, apropiata CH3 si casutele de vacanta din preajma apoi, mai departe, dincolo de valea Pistruia, poienile cu fanata, indepartata Poiana Seituri, vf. Ulmoasa, Tocastru, Plestioara, Stramba, Hija, toate aliniate de la NV catre SE. Spre V, peste valea Sturului, suiau frumoasele culmi impadurite ce confluiau dincolo de marea citadela andezitica a Pietrei Bulzului, in varful Bulzului (1051 m).
Catre NV am deslusit varful Stanilor si apoi valea Calamarului si varful cu acelasi nume (1142 m) si in fine, la N-NE, impadurit, plat, cu molizi si brazi intercalati preponderentului faget, vf. Rotunda (1240 m).
Nevazut, dincolo de culmea nordica de la orizont (marcata turistic cu banda rosie) dar admirat altadata de mine impreuna cu amicii de la Clubul de Speologie Montana din Baia Mare, era tinutul Tarii Oasului, in speta Poiana Salatruc, obarsia vaii Rea, respectiv aceea a vaii Turului curgand catre Huta Certeze, respective Negresti Oas. Sub noi, la NV, constituind malul geografic al vaii Sturului, se vede peretele vertical al Pietrei Caprei.
In dreptul ei, dar la stanga drumului auto-forestier ce suia-n amontele vaii Sturului spre Poiana lui Dumitru, era Izvorul Tamaduirii, cu ciurgau bine stiut de drumeti si muncitorii care lucrau in carierele apropiate, extragand traditional, fara impuscare, doar prin dislocare si corhanire cu ranga si spitul, valoroasele foietaje andezitice folosite la pavaje, fatade si decoratiuni diverse.
Pepiniera de molizi din poienita
Am facut un scurt popas pe Piatra Lupului, dupa care am continuat o vreme pe accidentata Culme a Strambei iar in prima inseuare ne-am schimbat directia de deplasare spre stanga si in jos.
Versantul era abrupt, alunecos, fagetul rar, riscul de derapare omniprezent. Treptat am luat-o spre SV-S, scopul fiind acela ca mergand pe curba de nivel sa putem admira flancul NV-V-SV al Pietrei Lupului, peretii sai inalti de pana la circa 45 m formati din orizontal stratificate lave vulcanice, in baza stratificarile fiind aproape verticale insa, muschii verzi intunecati si lichenii pigmentand frumos roca.
Cativa fosti uriasi fagi cu trunchiuri de peste un m diametru au fost franti de furtuni, acum coloniile alb-bej de iasca acaparandu-le putregaindele trupuri cu alura de efemere obeliscuri totemice.
Un maidanez sur intunecat, cu botul si madibula crunt avariate intr-un conflict canin ori cu vreo dihanie din padure, ni s-a atasat din start si acum amusina potecile de salbaticiuni alaturi de Brena.
Curand am traversat un veritabil bulevard al mistretilor nevazuti, ducand spre locul de adapare din valea Sturului. Am depasit largi hornuri si un diedru spectaculos apoi niste saritori in trepte si am ajuns la piciorul sudic al Pietrei Lupului, incheindu-ne cercul, continuandu-ne o vreme coborarea culmii custuroase, abandonand-o dupa aceea pentru a descinde-n pepiniera de molizi din poienita de la capatul vaii Sturului, la confluenta cu vaii Blidarului.
De aici pana la masina mai aveam doar circa 200-300 m, ne-am imbarcat si am pornit spre Baia Mare, oprind insa in doua randuri pentru a nemuri fotografic doua bijuterii arhitecturale traditionale, neputandu-ne ierta neglijenta de-a nu fi facut asta dimineata, atunci cand soarele scaldase generos realmente fatadele lor.
Argintiile in prima parte a zilei, apoi treptat negricios-umezitele trunchiuri ale fagilor din primele ceasuri ale dupa-amiezei imi spuneau ca soarele avea sa faca treptat loc norilor si averselor de ploaie insa, pana la traditionala tura Eminesciana de pe Dealul Comja din 15 ianuarie poate ca vremea avea sa-si revina fiindca altfel…sigur ne-am mai mura o data-n traseu iar in ianuarie e, orice s-ar spune, iarna.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
