TURISM IN MARAMURES – Din Blidari, in Poiana lui Dumitru, la cascadele valea Sturului si pe varful Plesca (GALERIE FOTO)

Vezi GALERIE FOTO
Dimineata splendida de final de vara ce pune in valoare reflexele intinse feeric de-a lungul lacului de acumulare Firiza. Primuil popas se face dincolo de Pastravaria Pistruia si dupa parcurgerea primului km de drum pietruit, desfundat si colbuit. Scopul este acela de a vizita splendida, modesta si despletita cascada de pe finalul vaii Blidarului, cu cateva zeci de metri inaintea confluarii acesteia cu valea Sturului, unde se continua drumul catre Poiana lui Dumitru.

Dupa ce podul peste valea Sturului, se inainteaza 10-15 metri pe drumul autoforestier ce acompaniaza in amonte valea Blidarului, dupa care se coboara pe o poteca din dreapta in albia bolovanoasa si cu foarte putina apa de aceasta data.

Desetul coroanelor foioaselor tinere de pe malurile vaii Blidarului realizeaza o bolta verde aproape impenetrabila luminii, asta deranjand in tentativa de imortalizare a cascadelor.

Minunate sunt fuioarele inspumat-divergente, linistite dupa o periere brutala a pragului andezitic negricios in marmita afunda de o jumatate de metru, lata cat albia. Frumoasa este pigmentarea luciului de apa de cele dintai frunze aurit-ruginite de carpen si fag, moarte si desprinse. Superba este si transparenta cristalinelor unde.

Stancarii andezitice sur-argintii ce seamana cu veritabile santinele
Se continua pe drumul din ce in ce mai desfundat, desi nu-s putine locurile in care se mai pot vedea fostele borduri si resturi ale excelentului odinioara covor asfaltic intins pana la Cabana Silvica din Poiana lui Dumitru, un preferat cuibusor de nebunii al fostilor tovarasi activisti PCR alaturi de obedient-generoasele lor gazde in uniforme verzi, cu frunze de stejar si ghinda la gulere si palarii.

In stanga ramane Izvorul Tamaduirii, in dreapta, peste valea Sturului, Piatra Caprei. Urmeaza doua cariere in care se exploateaza andezite, cele mai apreciate fiind foietajele subtiri exploatate traditional, nu prin forare si impuscare, destinate ornamentatiilor in constructii, pentru fundatii, pavaje…

Utilajele grele, autobasculantele concura cu sarg la distrugerea progresiva a drumului. Cele pentru transport busteni au disparut din zona dupa ce, imediat dupa 1990 si pana in urma cu unu-doi ani, forestierii au tras tare la exploatarea codrilor de foioase si conifere din bazinetele vaile Blidarului, Calamari, Rostosa, Poienii si Sturului. Se mai exploateaza insa si in prezent parcele silvice, fiind adesea vizibile atelaje tractate hipo dar si mijloace auto in zona.

Dupa o volta ampla, se lasa o alta microhidrocentrala privatizata de italieni pe stanga, la cateva sute de metri mai sus parasind tot pe stanga o alta mica acumulare hidro cu baraj de beton.

De acolo incep sa apara stancariile andezitice sur-argintii, initial ca niste strasnice santinele solitare sau grupate, apoi sub forma impresionantelor turnuri ale citadelei Pietrei Holmului. Curand stancariile se ivesc si in dreapta drumului, acestea avand bizare contururi zoomorfe (admirabile mai ales iarna, in lipsa frunzisului obstruant).

In Poiana lui Dumitru
Albia este tot mai indepartata, accidentata, cu o cascada de 8-10 m inaltime. Un parau cascadat afluieste apoi in malul geografic drept al vaii Sturului. Un altul, cu o filiform-minunata cascada, in cel stang. De acum incolo panta carosabilului scade treptat si rularea devine cat de cat mai decenta prin restrangerea gropilor, a pragurilor si a erodarilor intense induse de torente.

Dupa aproximativ 35-37 de km, la confluenta vailor Sturului cu Poienii, se intra in ampla, neregulata, Poiana lui Dumitru cu aspect de pasune specifica zonelor umede cu pipirig, rogoz, afinis, merisoare, ciulini, brusturet, saracacioase graminee, menta salbatica si nelipsite urzici, zmeuris, tufe de mur, loza, molidis si arinis spontan scund…

Drumul se desparte, o varianta o ia la N in amontele vaii Poienii, ducand spre flancul NV al varfului Plesca, respectiv spre valea Brazilor, cealalta varianta suie usor lasand in dreapta poiana strajuita de maturi si tineri molizi in care e inspirat amplasata Cabana Silvica-Poiana lui Dumitru, urmarind inspre amonte valea Sturului, descinzand in final in Saua Stedia, adica la V de varful Plesca si la E de varful Tarsei.

Se ajunge la drumul de TAF marcat turistic cu cruce rosie ce duce la Taul lui Dumitru se se urmeaza in panta accentuata Piciorul Taului. Ciupercarii au sosit si, dupa parcarea la umbra, au disparut rapid in molidisurile mature ori tinere, cautand in covoarele groase de cetina hribe.

Alti ciupercari sosesc, unii continuand cu autoturismele pana la un sant afund sapat de silvici pentru a limita accesul neavenitilor de tot felul, de la hotii de lemne la braconieri. Santul afund, cu malurile deliberat blocate de damburi de lut, este vizibil abil eludat de catre SUV-isti, ca sa nu mai vorbim de cei dotati cu motorete/motociclete enduro parcate in Pasul Stedia.

In cumpana apelor din Pasul Stedia
E racoare, un aer cu adevarat tonic, inmiresmat de molidis si menta brosteasca si cimbrisor, negurile feeric ridicate de primele raze ale soarelui, soapta meandrelor vaii Sturului superior aminteste de Carpatii Orientali, Obarsia Lotrului, Piatra Craiului si Plaiul Foii, Muntii Calimani…

Pe taluzurile aride, printre ferigi si muschi, apar rubinele primelor merisoare (coacaze rosii sau cloacaze in limbaj morosenesc), zmeura este pe trecute iar murele sunt in debutul coacerii, in consecinta desfatarea e la indemana oricui. 

Se scruteaza poalele molidisului ce flancheaza drumul, iar atentia e rasplatita… Putinatatea ploilor si multimea ciupercarilor scad teribil sansele umplerii tolbei cu montane delicatesuri savuroase. Desi molidisul tanar cu solul gros drapat cu muschi umezi ar favoriza galbiorii, nu se vede niciun exemplar.

In mai putin de 40 de minute se intra in cumpana apelor din Pasul Stedia, acolo unde spre N isi are obarsia valea Sturului, din poalele vestice ale Plescai, iar la S alte doua vai, a Blidarului ce curge spre V, respectiv Stedia, care se orienteaza spre SE pentru a aflui in valea Ciresului ce curge spre viitorul lac de acumulare Runcu-Tataru.

Pe crestetul Plescai
La V, aproape, incheind practic Culmea Stramba, este varful Tarsa (1197 m), excelent vizibil, insa doar dupa ce se ajunge catre varful Plesca Mare (1291 m). Spre E e Stedia Mare spre care continuam tinand culmea parcursa de un mocirlos, baltos pe alocuri, drum de TAF cu variante ce strabat un codru foarte tanar de foioase.

Aici sunt oite, plopsori dar si hribe batrane

Aici sunt oite, plopsori dar si hribe batrane colcaind de larve, cateva exemplare rosii pistruiate cu alb de Amanita muscaria, deosebit de fotogenice, colonii din popular numitele basina calului (destui de putini stiind ca ele sunt nu doar comestibile ci delicioase chiar in prima etapa de crestere, cea in care au o pulpa alba densa amintind de casul proaspat, dupa sporulare pierzindu-si aceste calitati). Soarele este din ce in ce mai fierbinte, dar inca o vreme desetul ne protejeaza. Atacand versantul vestic al Plescai se iese intr-o recenta defrisare. Soarele paleste fara mila.

In dreapta se iveste varful Breze (1253 m) si Pietrele Lucii (1212 m), odinioara cunoscute fiefuri ale cervidelor si ursilor dar si un extraordinar loc pentru ciupercarit toamna tarziu. Indaratul varfului Brezei apare chelia cu relee a varfului Ignis. La stanga a ramas in picioare un splendid faget semincer cu arbori vigurosi.

Descinzand dupa aproximativ o ora jumatate de talpuiala lejera pe crestetul Plescai, in dreapta, fagetul obraznic lastarit continua cu o densa plantatie frumoasa de molid, pajistea alpina este deplin acaparata mai intai de valurita tarsa, si-n continuare de afinisul si merisoarele ce trec de genunchi, constituind un excelent habitat pentru nevazutele vipere comune sau varietatea lor melanica, negricioasa (din fericire nu putem vedea nimic dar suntem bine echipati cu bocanci, sosete lungi si pantaloni adecvati).

Privind spre SV putem admira cursul inecat in foioasele tinere al vaii Blidarului, la stanga sa varful Chicera Mica (1034 m) si mult mai departe Poiana Seituri cu varful Ulmoasa, in dreapta sa piramida impadurita a Bulzului si apoi varful Tiganu si Pietroasa. In ultim plan (SV ) apar localitatile din lunca maramuresana a Somesului.

Se incearca o ciupercareala pe liziera vestica a Plescai dupa care se suie pe varful Plesca, incantati fiind de uriasele buchete spontane, albastre cerneala, de Gentiana asclepiadea, ciugulind afinele uitate de culegatori si merisoare.

Panorame…
Spre SE apar poienile si constructiile Statiunii Turistice Izvoare-Poiana Soarelui, deasupra lor limbile poienii Bouriste suind spre varful Ignis apoi altele ce suie spre Ignis Est.

Prin pacla rapid generata de soarele tot mai puternic se vad varful Mogosa si la stanga sa platoul vulcanic Gutai apoi Muntii Rodnei si cei ai Maramuresului.

Chiar sub varful Plesca, spre E, dincolo de un brau ingust si impenetrabil de tinere foioase, se vad constructiile hidrotehnicienilor santierului Runcu-Tataru dar si intrarea vaii modeste in Cheile Tatarului. Pacla insa naruieste rapid orice tentative foto si de-abia vedem barajul construit din rocile andezitice exploatate in capatul sudic al Cheilor Tatarului, respectiv intinsa pajiste montana Campul Tataru.

Tenteaza o deviere de pe varful Plesca spre V-NV catre Taul lui Dumitru, impreuna cu Misu se prospecteaza culmea cu poiana a capatului golului alpin.

Se face un scurt popas pe trunchiurile doborate, invadate de lanul de tarsa si cateva uriase exemplare de iasca, in apropierea fagetului, dupa care se urmeaza acelasi traseu de dimineata.

Impresionanta cascada a Sturului
Glasurile ciupercarilor se aud acum pretutindeni, unii prin desetul fagetului, iar altii dupa Pasul Stedia aproape de Poiana lui Dumitru. Sunt cativa care au cosurile pline cu hribe pe care se grabesc sa le valorifice la centrele de preluare, majoritatea insa se plang de o vara saracuta-n ciuperci.

Florile de tot felul sunt curtate de gaze si fluturi, apa se oglindeste in albia bolovanoasa decupata printre molizii impresionanti. Atrag atentia tufele de bozii cu ciorchini rubinii, fructele negre-antracit de soc, poarta de lemn de stejar a Cabanei Silvice din Poiana lui Dumitru, inspirat daltuita dar lasata din pacate distrugerii.

O alta oprire se face la cele cateva repezisuri, doua cascade mici dar minunate. Impresioneaza o santinela solitara din dreapta vaii Sturului. Se face un alt popas pentru un shoting consistent la marea cascada a Sturului, cea din baza Pietrei Holmului.

O alta oprire se face mai jos, la hidrotehnicele mici amenajari dupa care, in dreptul drumului auto-forestier ce suie la dreapta (NE) pe valea Rostosa, se poate admira o alta cascada ce cade de la cca 4-6 m pe un prag andezitic usor arcuit ca un mic amfiteatru, cu o frumoasa, larga si afunda marmita dedesubt.

Pe Sturul inferior, aproape de confluenta cu vaii Calamari, exista o cascada greu accesibila datorita malului drept inalt, accidentat si abrupt.

O tanara familie de pescari amatori de pastravi spune ca, din pacate, spre deosebire de anii din urma, nu au vazut acum nici macar o coada de pastrav sau curcubeu pe Stur, nici in afundele bulboane si marmite din zona pragurilor si a cascadellor. De vina ar putea fi debitele tot mai reduse ale apelor vaii Sturului in ultimele doua decenii si amenajarile hidrotehnice care impieteaza asupra deplasarii in amonte, btraconierii…

In preajma carierelor de andezite e mare forfota. Se circula cu camioane grele si in zona satucului de vacanta Blidari, scurta dar deosebit de motivanta si frumoasa excursie avea sa se incheie.

Foto: Blidari, Poiana lui Dumitru, cascadele valea Sturului, varful Plesca (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja