 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Debutul traseului din Baia Mare se face matinal, iar inspre Catalina, minunata zona a Lapusului ce-si scalda in oglinda apelor umbrele salciilor si a plopilor de pe ambele maluri incanta privirea. Desi ciresii, corcodusii, prunii si magnoliile isi ning deja petalele florilor, au inceput sa infloreasca perii si merii, iar crangurile si luncile pastreaza acel verde tonic optimist, cu toate ca primavara maramuresana 2011 este una intarziata si secetoasa.
Coborand din Satu Nou de Jos catre Catalina, atrage atentia turlele bisericilor din Mocira, apoi aceea a bisericii din Catalina. Sulita dranitata a bisericii de lemn, monument istoric, din Sacalaseni apare la stanga, iar de departe, se iveste noua biserica din Coas si imediat dupa aceea, un alt lacas de cult din Remetea Chioarului. In spatele acesteia, foarte aproape, rasare sulita altei biserici de lemn, monument istoric cu hramul Sfintii Arhangheli din Remetea Chioarului.
Biserica monument-istoric, scaldata in soarele de curand rasarit
Remetea Chioarului, situata la 17 km din Baia Mare, a fost multa vreme botezata in limba maghiara Kővárremete, adica Remetea Cetatii de Piatra. In zona tocmai au inflorit tufele de liliac, multe dintre ele fiind din varietatea simpla, intens parfumata, cu flori pal liliachii, iar altele din soiuri innobilate, cu flori mari albe sau mov inchis.
Se face un scurt popas chiar inainte de a sui dambul spre cele doua biserici. De aici privelistea este una cu totul deosebita. Biserica monument istoric greco-catolica a fost construita pe la 1800, multa vreme fiind flancata la intrare de doi tei uriasi.
Soarele de curand rasarit o invaluie tandru cu razele sale cald-rosietice punandu-i in valoare peretii din barne groase de lemn frumos patinate de cele peste doua secole. sarpanta a fost sindriluita relativ recent. Prin ferestrele mici si cu destule geamuri sparte si neinlocuite, din naos, se poate vedea bolta cu frescele originale distruse de fumul candelelor si al lumanarilor, dar mai ales de umiditate, igrasie si mucegaiuri.
Pridvorul cu arcade de stejar arcuite este frumos decorat. Privind spre SE din dosul bisericii, peste livada de pruni, cocotata pe un deal napadit de livezi, se poate admira silueta bisericii de lemn, monument istoric, Nasterea Preacuratei din Remecioara, de asemenea construita prin anul 1850.
La Tegla
Deplasarea se continua spre satul Berchezoaia, ce apartine comunei Remetea Chioarului. inainte de a incepe coborarea spre vatra Berchezului, chiar din cumpana apelor, se coteste la stanga, iar dupa aproximativ un kilometru se intra in sat.
Pana acolo insa se mai face o oprire pentru a admira in dreapta vatra Berchezului, iar la stanga, lunca Lapusului frumos parcelata si an de an cultivata cu cereale, trifoi, lucerna sau cartofi. De pe aceasta culme ce duce in sat se deschide o larga panorama spre Raul ce iese din Defileul Lapusului, dupa un sinuos si spectaculos parcurs de aproximativ 42 de km, o parte restransa a Coasului si mult mai departe, spre Mogosa, Muntii Gutai, Ignis…
Se intra in Berchezoaia, numita initial in limba maghiara Berkeszpataka, adica Valea Berchezului, iar in limba germana Waldbach, adica Paraul de padure. Se tine directia inainte avand drept reper padurea de pin, pe deasupra careia continua drumul cu macadam calcaros care suie si coboara depasind o zona arida de sedimentar.
La stanga, sterp, chelios si rotunjit, apare Dealul Colnicului ( 461 metri altitudine) pe la poalele caruia curge, de la sud catre nord, valea Taului. Dincolo de Dealul Colnicului, spre nord, se vede varful Pietranului (421 metri altitudine) si in continuare Padurea Mesig dominata catre defileul Lapusului de goruni si ceri tineri.
De un pitoresc aparte sunt gospodariile aflate la SE de Dealul Colnic si Pietranu, adica in flancul stang al vaii Taului, arid in zona sa superioara dar cu livezi, fanate si mici ogoare spre poale.
Urmand drumul inspre spre Berchezoaia La Tegla si apoi spre Berchezoaia Cetate, la dreapta Dealului Colnic si a drumului se vede varful tarnii cu Brazi. Inainte de a ajunge si a debarca in Berchezoaia Cetate, se trece prin zona La Tegla, locul in care s-a extras odinioara argila necesara producerii caramizii folosita la construirea Cetatii Chioarului.
Valea Taului isi are obarsia La Tegla, intre cele cateva gospodarii situate in livezi clasice de sub varful Pirosdanului si in taul produs prin excavarea argilei, urmata de acumularea treptata a apei izvoarelor si a celei provenite din precipitatii.
Ochiul restrans de apa al Taului a fost din pacate spurcat de localnicii care l-au folosit drept groapa pentru gunoaiele menajere.
La ultima casa din Berchezoaia, drumul se imparte in trei directii. O varianta coboara usor la stanga printre livezi si mai apoi printre doua gospodarii, apoi descinde la Rau si la Biserica Vacilor.
Inainte, drumul lutos, pietros pe alocuri, duce spre Cetatea Chioarului, iar ultima varianta, cea din dreapta, suie usor pentru a face legatura cu gospodariile din partea sudica a Berchezoaiei, La Tegla.
Case traditionale abandonate
Se urmeaza traseul din mijloc ce conduce spre ruinele Cetatii Chioarului. Soarele ofera superbe imagini ale dealurilor sudice, dinspre Buteasa Pod, Buteasa si drumul ce vine dinspre Ciolt peste Dealul Colnic pentru a cobori la Rau, care suie apoi catre Codru Butesei, intrerauri, Dealul Pitigaii, Preluca Noua, Copalnic Deal.
Pana acolo insa, peste Lapus, se contureaza claia uriasa impadurita a Dealului Magura (524 m alt.) si indaratul sau, Dealul Hija, ambele tinand de hotarul satucului Intrerauri.
Vizavi de acestea, dar pe malul geografic stang al Raului, intinsa de la NE spre SV, se vede culmea inseuata a Dealului Cetatii, partial acaparata de stejari, goruni si ceri, in rest despuiata, cu pajisti intercalate cu tufisuri de paducei si porumbari.
Pe taluzul calcaros al drumului, atrage atentia niste plante cu floricele albastre cerneala ce au tulpinile ramificate nu mai inalte de 15-18 cm si cu frunze mici, paroase.
Coborand prin dreapta dealului cu livada si un mic cimitir, se vad cateva case vechi cu acareturi traditionale, abandonate, dar inca decorate pe la garduri si porti de tufele mari de arbusti aflati in plina floare, gutui japonezi cu flori sangerii, liliac sau tufe cu flori galben-portocalii.
La stanga drumului, apare o casuta alba, mica, desprinsa parca dintr-un basm cu zane bune si pitici, cea fost cumparata de un cetatean din Ungaria pentru a fi folosita in vacante. Casa si curtea sunt excelent intretinute doar ca, in lipsa paielor traditionale ori a snopilor de stuf, acoperisul a fost reparat cu covoare de rogojine.
Dupa casuta, pe aceeasi parte, se ajunge la ultima gospodarie a Berchezoaiei Cetate, cu o casa spoita in albastru ultramarin, prispa ingusta si un spalier mare de vita de vie hibrida in fata.
Casuta este locuita de o batrana si de fiul sau. De jur-imprejurul gospodariei, livada cu pajiste alterneaza cu micile parcele arate, grapate si semanate cu cereale traditionale ori plantate cu cartofi.
Din istoria Cetatii Chioarului
Drumul suie usor la dreapt,a iar prin pajiste apar o multime de exemplare visinii-liliachii pistruiate de orhidee, numite Untul vacii.
Mult mai rare sunt exemplarele din varietatea alba ale aceleiasi specii. Drumul lutos-pietros lasa loc celui inierbat, traversat de firele catorva izvoare in care colcaie mii de mormoloci.
Se ajunge la Cetatea Chioarului, care a fost construita in sec. XIII dar mentionata istoric abia in anul 1319, la o altitudine putin peste 400 m, fiind protejata la vest –nord si est de relieful sistos-cristalin extrem de accidentat dar mai ales de Defileul Lapusului.
Cetatea Chioarului a fost amenajata dupa cucerirea maghiara a Tarii Maramuresului in 1299 si adoptarea institutiilor specific medievale, cand nobilimea autohtona, ca si restul populatiei din zona, au beneficiat de o autonomie limitata. 
In perioadele care au urmat, Maramuresul, Chioarul sau Lapusul au apartinut administrativ fie de principatul Transilvaniei, fie de Ungaria. Actul Unirii lui Mihai Viteazul (1599-1600), insa, a insemnat redobandirea Cetatii Chioarului. si faptele legendare ale haiducilor lui Grigore Pintea Viteazul sunt legate de istoria Cetatii Chioarului (acesta a fost ucis langa zidurile Cetatii Baia Mare la 12 august 1703).
Dupa ridicarea Cetatii Chioarului, cu scop de aparare a zonei, aceasta a fost donata voievozilor romani Balc, Drag si fratelui acestora, Ioan. Ei au pastrat-o pana in anul 1555.
Un document istoric informeaza ca, in anul 1556, domeniul cetatii insuma 67 de localitati. Cetatea Chioarului a devenit district cu oarecare autonomie si parte a unui mare comitat ce avea sa apartina nobilimii romane in intervalul 1599-1600, dupa predarea sa domnitorului Mihai Viteazu, unificatorul principatelor romane.
Capitan al Cetatii Chioarului, dupa 1662, este numit Mihai Teleki, familia acestuia sporindu-si atributiile si influenta asupra tinutului Chioarului. La finele sec. XVII rascoala lui Rákoczi zguduie din temelii Transilvania si chiorenii se revolta impotriva familiei Teleki.
Pacea de la Satu Mare (1711) avea sa aduca decizia autoritatilor nobiliare austriece de bombardare cu tunurile a Cetatii Chioarului si aruncarea sa in aer, evitandu-se astfel ca ea sa cada in mana fortelor antiimperiale ostile dinastiei Habsburg, iar punerea in aplicare a hotararii s-a produs in anul 1718.
Dinspre santurile de aparare sud-estice ale fostei cetati, se deschide o frumoasa panorama spre Lapus, catre Buteasa Pod, adica acolo unde niste investitori spanioli doresc sa amenajeze un baraj hidroenergetic, intr-o arie naturala protejata declarata sit Natura 2000.
Se revine langa fosta poarta a cetatii, de unde se prospecteaza culmea sud-vestica a dealului. Aici se vad alte vestigii ornamentale daltuite in piatra, unele din ele cu inscrisuri ilizibile. Se observa apoi peste fragmente de zid, bolti prabusite si spalate de torente, santuri successive de aparare, un contrafort inca solid infipt in versantul stancos.
O portiune de zid de aparare impresionant s-a constituit de fapt din stancaria sisturilor cristaline pe al carei coronament teii si-au luat locul de strajeri ai istoriei.
Se iese pe capatul culmii, acolo unde pajistea este infrumusetata de exemplare inflorite de lapte cainesc, toporasi albastri pali, usturoi salbatic, orhideele visinii.violacee pistruiate si albe numite Untul vacii, iar gusterii cu irizatii verzi seamana unor niste mici monstri, demni urmasi ai dinozaurilor.
De multa vreme exista intentia executarii unor lucrari de amenajare a accesului spre fosta Cetate a Chioarului, amplasarea de panouri informative, degajarea zidurilor de balarii, arbusti si chiar efectuarea unor defrisari, amenajarea unor poteci turistice.
In completarea proiectului, ar urma sa fie realizat un pliant informativ bilingv, roman-englez, bogat ilustrat, privind trecutul cetatii dar si organizarea de excursii tematice, indeosebi pentru elevi, intreaga coordonare istoriografica revenind specialistilor Muzeului de Istorie si Arheologie din Baia Mare.
Acasa la lelea Rozica
Se face o scurta pauza inainte de a reveni in Berchezoaia Cetate. La Tegla se ia in dreapta ( spre nord) pe un drum pietruit si acompaniat de stalpii de lemn ai liniei electrice.
Dupa 150-200 de metri, se suie la stanga spre gospodaria solitara a Rozicai lui Nicolae, o gazda ospitaliera trecuta de 81 de ani. Frumoasa casuta, traditional spoita inaintea sarbatorii Pastelui in albastru, alb si ocru, cu o prispa ingusta in care pe langa cojoace, sumane si cergi puse la aerisit, atarna un cas proaspat, are dinainte o mare tufa de liliac inflorit, peri, ciresi si meri clasici dati in floare si o pajiste aurita de mii de papadii.
Lelea Rozica indica poteca ce trece peste un paraias cu valaua pentru adaparea vitelor, suie pe langa o mare livada de peri infloriti si coboara spre gospodaria Iulicai Marincas si apoi la Rau, pe fostul drum de caruta din dreapta vaii Taului.
In fagetul matur au aparut calcarele si pe acest fond, exemplare de ca niste tufe mari cu frunze asemanatoare bujorilor cultivati in gradini, trecuti insa de inflorire si aflati in plina fructificare.
Se remarca si numeroasele palcuri de albastrele. Urmand meandrele drumului ce coboara prin faget, se descinde in lunca umeda si restransa de la gura vaii Taului si la gospodaria cu totul izolata, greu accesibila, din Berchezoaia.
Desi sarpanta casei vechi, cu prispa si timpan minunat decorate prin traforare in scandura de brad, a fost inlocuita in urma cu vreo doi ani cu una noua, din tabla ondulata visinie, constructia isi tradeaza subrezenia, ca si grajdul, sura si cotetele din preajma de altfel.
Pregatiri de picnic
Se traverseaza gura vaii Taului dupa care se tine in aval malul stang al Lapusului. Cand nivelul apelor acestuia este mic, deplasarea se poate face pe bolovanii sistos-cristalini de pe malul apei, iar atunci cand nivelul Raului creste chiar si cu doi-trei metri, se poate strabate doar pe o poteca pescareasca cu alura de brana pe alocuri.
Aparitia in centrul albiei a blocurilor uriase de sisturi cristaline care obliga Raul sa-si despleteasca undele, azi cristaline si cu irizatii turcoaz, precede intrarea in lunca in dreapta si stancarii spectaculoase in stanga, adica pe la poalele Padurii Mesig.
Doi baimareni si-au instalat cortul chiar in fata Bisericii Vacilor ( o stancarie impresionanta, cu pereti verticali sur-roscati-bruni si o grota minuscula in baza, loc de refugiu pe vreme rea pentru pastori sau pentru pescari), pregatindu-se sa-si petreaca acolo, alaturi de simpaticii lor Cockeri spanieli Ziua de 1 Mai.
Dar pentru asta trebuie sa stranga mizeriile menajere , PET-urile, dozele de bere, pungile de plastic anterior abandonate sistematic de catre picnicari ori pescari.
Se innoreaza subit, iar din departare se aud bubuiturile tunetelor, fapt ce determina intoarcerea in Berchezoaia La Tegla, dupa o zi minunata in care, pe langa alte specii botanice si flori s-au putut admira coborand la Rau, numeroase flori galben-pal de tataneasa, ca niste degetari, grupate in palcuri in mici luiminisuri, in timp ce in holdele mici, arhaice, pur existentiale, au inceput sa-si arate florile visinii-liliachii alte tatanese considerate buruieni si aprig combatute de agricultori.
La finalul circuitului turistic, merita amintita si incitanta foto-vanatoare a fluturilor coada randunicii de pe culmea dealului cetatii ce au incantat cu zborul lor saltat si indeosebi prin coloritul splendid al aripilor, decorate cu simetrici ochi de paun albastri, bordati cu negru si alb.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
