Vezi GALERIE FOTO
Seceta, 6 C noaptea si cer instelat, 20 C ziua cu cer insorit, branduse de toamna, paralute, papadii, toporasi, flori brostesti etc. inflorite bezmetic, verzi pajisti si fanate in livezi crud-otavite, cu pascande ciopoare de mioare, vite si cai, de parca nu am fi in mijloc de Brumar, ci in debut de Armindeni ori Ciresar. Cum sa nu te-apuce atunci dorul aprig de duca ?
Am plecat spre Baia Sprie-Surdesti abia pe la ora 11.00, oprind in dreptul Pietrei Rosii si inaintea gospodariei lui Fat Costan (Surdesti 370) admirabila multumita secularei suri din barne de lemn si acoperita cu paie acaparate de pernite verzi-catifelate de muschi.
Rocile aglomerat vulcanice ale Pietrei Rosii straluceau in soare, tricolorul romanesc amplasat in zona sa estica, deasupra unui spactaculos erodat pilier, era la locul sau nitel ruginit.
Stancariile unde s-a format Pestera Pintii
Am reperat si pestera dindaratul pilerului tras parca la strung de vreun ciclop din poveste, accesibila numai prin tehnici alpine ori prin catarare si asigurare ori prin coborare in rapel. Dar nu acea formatiune speologica ne-a adus acolo, ci Pestera lui Pintea situata intr-un alt bloc vulcanic aflat putin mai la est de valcelul sec si abrupt al Pietrei Rosii.
Am tinut soseaua Cavnicului pana la ultimele gospodarii ale Surdestiului si acolo unde drumul a inceput sa coboare spre flancul drept al raului Cavnic, la stanga drumului, o poarta confectionata din rude de lemn deschidea calea spre o livada cu pruni si lucerna inalta de-o palma.
La nici 50 metri N era liziera fagetului intercalat cu carpen, paducei si la vreo 100 m stancariile sur-negricioase in care s-a format tectonic Pestera Pintii.
Ne-au prins bine betele de trekking, deoarece panta trecea repede de 30-45 grade inclinatie, solul arid fiind acoperit gros cu frunzis uscat, radacini si ramuri alunecoase.
Portalul pesterii se vedea doar dupa ce ne-am apropiat la cativa metri de el, fiind obturat spre SE de un colac aglomerat vulcanic drapat cu muschi, pe alocuri cu rugi de mur si macesi pitici.
Soarele ardea realmente, un excelent motiv pentru a ne bucura de racoarea pesterii marcata de speologii Clubului Montana Baia Mare cu codul MB 06 101/9.
Era de fapt o grota afunda de circa 3,5-4 m, nu mai inalta de 0,70-0,80 m si larga de vreo 3, cu tavanul accidentat consecutiv tectonizarii. in capatul NE se remarca slabe infiltratii umede, iar in fata portalului o potecuta de salbaticiuni (poate viezuri sau vulpi).
Alterarile exogene au facut ca piroclastitele rosii-ruginiu-negricioase sa fie in buna parte acoperite azi de un fel de pulbere albicioasa (asemanatoare mucegaiului).
Cateva ferigute decorau portalul partial blocat de un gorun incovoiat. Sub noi, la doar vreo 150 m distanta, pe soseaua ce duce la Cavnic circulatia rutiera era in toi.
Loc de refugiu al haiducilor
Vestitul haiduc Pintea Viteazul o fi avut (prin sec. XVIII) de aici o excelenta perspectiva catre calea de comunicare Baia Mare-Baia Sprie-Fisculas-Cavnic, dar si multiple variante de a scapa de urmarirea habsburgicelor potere care in final i-au venit de hac.
Ne-am descotorosit cu greu de dulcea lene stimulata de nesperatele clipe de plaja si am suit prin NE-N spre culmea apropiata a fagetului intercalat cu goruni aflat deasupra Pietrei Rosii.
Ne-am oprit mai intai pe un tanc stancos suspendat deasupra haului, de-acolo panoramand spre raul Cavnic, terasatele halde de steril din flancul sau stang, dar mai ales spre vatra Surdestiului si a Plopisului.
In prim plan era un ciopor de albe oi turcane, mai departe, intre livezile clasice de meri si pruni, aglomerat-vulcanicele formatiuni Bulbucul Mare si Bulbucul Mic, in rest picturalele gospodarii, din ce in ce mai putine cele vechi si autentic-traditionale.
Miros de primavara langa “hornurile” de la Piatra Rosie
Peste ele si ceva mai departe, ascutitele turle sindriluite ale bisericilor de lemn, monumente UNESCO, din Plopis si Surdesti dar si o mai noua biserica, alba si cu turle argintii. Albe fumuri, purificatoare parca, se valatuceau pictural spre cerul azuriu, infinit.
Am vazut mai apoi, din perspectiva demiplonjanta, peretele intens erodat, cu paralel-verticale hornuri inalte de 25-35 m ale Pietrei Rosii. Am continuat sa suim ravasind cu bocancii minunat fosnitorul covor gros de frunze ruginii, oprindu-ne pe rand la putinele locuri suspendate de belvedere.
Mirosea a primavara parca si un ciopor de mioare cobora in Surdesti dinspre Dealul Crucii. Le-am ascultat molcom-dulcele cant al talangilor si indemnurile grav-dragastoase ale pastorului.
Nu am coborat pe custurosul picior NV ale Pietrei Rosii in sa, ci am preferat varianta mai lejera, descinzand spre N. Am admirat salasul din apropierea Dealului Crucii si crucea repusa pe picioare dupa ce, vreme de cativa ani, seculara cruce de piatra a fost trantita pe sol.
Mai spre dreapta, se vedeau stancariile abruptului V-SV al Pietrei Soimilor, spre N Poiana Arsita, de fapt doua poieni inegale dar paralele, si in stanga lor sus, deasupra coroanei fagilor, releul TV de pe varful Mogosa.
Am urmat drumul de carute pe culme pana in apropiata sa, din care am coborat la stanga prin scapatata livada traditionala cu livada invadata de ferigi luxuriante, uscate.
Intre timp, am luat aminte la ciudatele dantelarii ale radacinilor fagilor maturi, aducand bratelor monstruoase ale unor uriase caracatite. De acolo aveam o alta, splendida, perspectiva spre abruptul V-SV al Pietrei Rosii.
La casuta de basm si sura lui Fat Costan
Mere rosii, galben aurii, decorau inca despuiatele de frunze coroane ravasite ale merilor clasici. Am ajuns imediat la casuta de basm si sura acoperita cu paie a lui Fat Costan care, in timp ce ne poza destul de contrariat, ne-a intrebat pe unde am haladuit si ne-a spus ca in 2011 ar vrea sa demoleze seculara-i sura traditionala, un atat de rar si autentic exemplu de arhitectura traditionala in zona Fisculasului.
Ne-am imbarcat si am pornit spre Danesti, Sisesti si Negreia, admirand Mandra Vedere si Magura Danestiului, oprind pentru a imortaliza o taranca ce tocmai si-a scos albul bidiviu la pascut, in timp ce in dosul casei, atarnate la uscat, erau o duzina de sterguri albe tesute-n casa si decorate cu minunate motive florale.
Aura spirituala a celor opt lucrari in andezite de inspiratie religioasa
Eram decisi sa suim la prima nea pe buza flancului drept al Cheilor Izvorul Bulzului pentru a admira de-acolo, plonjant, vatra satului si cele vreo cinci biserici ale sale dar si panorama larg desfasurata spre Cetatele, Rus, Sindresti, Dumbravita, Chechis…
Vechiul asfalt ingust ce suia din Sisesti catre Negreia a fost recent reparat, pe o buna bucata complet returnat, deplasarea fiind mai mult decat una placuta, mai ales ca dupa ce sui nitel ai in fata uriasa piramida a Mogosei iar spre dreapta vatra Negreei si alba-i biserica.
Am descoperit aici prin finalul iernii 2008 un ciclu sculptural (6 lucrari monumentale de inspiratie si dedicatie religioasa, romano-catolica) realizat in andezite, dar preponderent din aglomerate vulcanice, de un talentat, desi empiric, artist local ajuns la 72 de ani.
Atunci, ca si acum, m-au frapat formele arhaic-moderne, chipurile sintetic-sumarizate insa nicidecum simpliste, ascetic-hieratice intr-un fel, sustinute pe variate, geometrice, socluri, uneori decorate cu siraguri de margele din piatra, totul amintind intr-un fel de Drumul Crucii, Via Dolorosa, din ritul crestin romano-catolic.
Lumina, atunci cald-blanda, purpurie, ca de candela, a generat o benefica aura spirituala lucrarilor. Am beneficiat si de aceasta data de o lumina blanda de toamna, precrepusculara, numai buna sa puna-n valoare cele opt deja lucrari sculpturale realizate de catre Cusco Stefan, un fost muncitor forestier (ne-a spus fratele sau aflat pe-acolo cu caruta dupa arocament) pasionat de studiul Bibliei, cioplitul pietrei cu un deosebit har dar si un iscusit narator.
Acum era la pascut cu oile sale, iar pentru a-l gasi si afla de unde pasiunea si maiestria sa inechivoca ar fi trebuit sa asteptam caderea intunericului. Am aflat ansa ca o alta lucrare de-a sa se afla an curs de finalizare, urmand sa fie amplasata an apropierea celorlalte.
Incantati de splendoarea zilei si de cele vazute in micul nostru circuit care abia a totalizat vreo patru ceasuri, am plecat spre Baia Mare convinsi ca vom prospecta-n perioada urmatoare, poate dupa depunerea celui dintai covor imaculat de nea, Fisculasul.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
